Citește mai departe...

S-a terminat. Am văzut o echipă a Franţei demnă de toată mila, o fricoasă Românie,păcătoasa Italie şi terna Grecie, o Portugalie prea “ronaldată” şi o Cehie scăpată printre degete de Petr Cech, o echipă a Poloniei căruia i s-a făcut un deserviciu prin selecţionarea lui Golanski şi o miraculoasă naţională a Turciei, a cărei inocenţă a sfârşit prin a fi mai mare decât chiar încrederea sa. Arşhavin sau Olanda? Nu vom şti niciodată dacă o echipă joacă bine pentru că cealaltă joacă rău sau că cealaltă joacă rău pentru că nu este lăsată să joace bine.Nici croaţii nu au câştigat un premiu prea mare pentru fervoarea lor patriotică. De restul nu prea îmi amintesc decât faptul că unii au fost gazde , iar alţii s-au bazat într-un singur om numit Ibrahimovic. Cel ce afirmă că am văzut unul dintre cele mai bune campionate europene se referă mai degrabă la emoţiile produse de o sporadică genialitate sau o imensă ratare în ultimele minute. E adevărat, şi asta face parte din fotbal. Însă Germania nu putea trişa un fotbal european aflat în plină criză de imagine, iar Spania a apărut în acest context ca o rază de speranţă dovedindu-se a fi realitate în acelaşi timp. Mici de înalţime, însă la înălţime din punct de vedere tehnic, capabili să ridice trofeul şi să nu uite de Antonio Puerta, colegul lor decedat anul trecut, spaniolii au redat fotbalul Europei.
Pe la orele prânzului, oamenii se îndreptau spre piscine încercând să evite arşiţa nimicitoare. Toţi albi, pentru ca pe seară să îi văd pe toţi bronzaţi, roşii ca racii. Un semn care prevestea fiesta roşie ce avea să declanşeze în mijloc de noapte pe străzile întregii Spanii. ” La Roja” este noua campioană europeană. Este cea care, alături de Manchester United, o altă roşie, a vindecat fotbalul de toate bolile sale.

Citește mai departe...

" Când ai primit cadou prima ta minge?"

" Nu îmi mai amintesc. Cred ca am furat-o."

Citește mai departe...

Vineri 27 2008. Cald, arşiţă mare în Madrid. Mă întâlnesc cu un prieten spaniol, numai ce ne salutăm şi începe tirul: " Auzi? Am ceva foarte tare pentru tine. Ai să te distrezi la culme. Eu m-am dezintegrat de cât am răs astăzi în timp ce citeam. Ţi-am adus să citeşti şi tu." Mirat la culme, încep să citesc petecul de hârtie pe care era tipărit un articol decupat din ziarul El Mundo, apărut Joi 26 iunie. Am citit titlul şi l-am întrebat enervat: " Ce este de râs în asta? De altfel, chestiile astea circulă de zile bune prin presa românească. Nu văd nimic nostim." "Tu citeşte mai departe" spune amicul.

Iată mai jos articolul integral:

"Factura eliminării

Preşedintele federaţiei române de fotbal îşi acuză fotbaliştii de montarea de orgii sexuale înaintea partidelor şi îi pedepseşte cu plata răcoritoarelor.

Federaţia română se poartă cu fotbaliştii săi precum legendarul Vlad Ţepeş cu prizonierii săi turci.Din momentul în care a căzut eliminată în grupe efect al înfrângerii suferite în faţa Olandei, şefii fotbalului românesc nu s-au oprit din a nega şi critica munca celor selecţionaţi. Asta, în cel mai bun caz. În timp ce turneul se apropie de finalul său, cresc în intensitate acuzaţiile privitoare la presupusele orgii sexuale montate de către jucătorii în nopţile de dinaintea meciurilor disputate la EURO 2008.Ca să realizăm cât de încărcată este atmosferă nu trebuie decât să spunem că Federaţia a pedepsit jucătorii cu plata răcoritoarelor şi sticlelor de apă minerală consumate de jucători în timpul antrenamentelor şi ale partidelor.

Însă umilinţa nu se sfârşeşte aici: Mircea Sandu, preşedintele FRF, a anunţat că va pedepsi jucătorii cu o primă de 150 de euro pentru fiecare meci jucat, în timp ce pentru un amical disputat împotriva Rusiei cu aproximativ o lună înainte de startul EURO, s-au plătit 1200 de euro. Ionuţ Lupescu, director în cadrul Fedraţiei a confirmat rahitica sumă:" Plăţile urmau să atingă pragul de două milioane de euro în cazul calificării în sferturi. Cum nu au reuşit să treacă de grupe, nu vor primi absolut nimic". Trebuie să amintim că România a fost înfiptă la tragerea la sorţi în aşa-zisă Grupă a Morţii, alături de Italia, Franţa şi Olanda, echipe ce au cucerit deja titlul continental.

Nu toate focurile sunt trase însă în direcţia jucătorilor, unul dintre cei care a sărit în apărarea lor este chiar selecţionerul Victor Piţurcă:" Această echipă era pregătită să învingă Olanda dacă am fi putut conta pe toate vedetele, nu pe rezerve. În orice caz, când am preluat-o eu, naţionala era pe locul 32 în ranking-ul mondial. Acum suntem pe 12, aşa că nu înţeleg criticile".

Un alt personaj care apăra jucătorii este Dumitru Dragomir, preşedintele Ligii Române de Fotbal. Cunoscut în ţara sa precum " Şeful" sau " Corleone", acest deputat naţionalist a a acuzat capii FRF de corupţie:trecând peste economiile făcute cu ocazia "sucurilor şi a apei minerale", şefii federaţiei au prezentat nişte chelutuieli de-a dreptul dezastruase pentru conturile entităţii. Nici mai mult nici mai puţin de cinci milioane de euro au fost cheltuite între 2 şi 17 iulie:" Lupescu şi-a umplut buzunarele pe spatele tuturor celor care au transpirat în tricoul naţionalei şi care au ieşit cu fruntea sus din partide disputate împotriva a echipe ca Italia sau Franţa" afirmă Dragomir." Este o ruşine să ştii că jucătorii sunt obligaţi să plătească răcoritoarele şi apa consumată în timp ce alcoolul scump curgea în paharele şefilor. Din banii tuturor românilor".Dragomir mai acuză deasemenea federaţia de plata în comisioane a peste un milion de euro.

Antrenorul Piţurcă nu s-a salvat nici el de atacurile lui Dragomir, acuzat fiind că a permis " fiestele celebrate de jucători cu fete sosite la hotel în minibusuri". Cosmin Contra, jucător la Getafe, descrie cum s-au negociat primele cu federalii şi cum jucătorii au fost înşelaţi de către aceştia:" S-au reunit cu mine, cu Chivu, Lobonţ şi Mutu, însă noi am greşit pentru că i-am lăsat să profite de noi". Dorinel Munteanu, un mit în naţionala română, a comparat primele plătite fotbaliştilor români " cu banii pe care îi câştigă un compatriot ca zugrav în Spania". Presa, afectată de eliminarea naţionalei, nu înţelege nici ea cum au ajuns în semifinale patru echipe pe care România le învinseseră deja: Germania cu un 5-1 în 2004, Turcia cu 2-0, Rusia cu 3-0 şi în cele din urmă Spania cu 1-0 chiar pe terenul acesteia. Pentru ei, campioana ar trebui să fie România."

Am citit articolul şi nu ştiu ce m-a afectat mai tare: rândurile scrise sau faptul că ele au fost scrise de către un român, Alexandru Petrescu, acelaşi om care anunţa România cu ceva vreme în urmă că Busuioc Costel, alias " Pavarotti din Carpaţi", "a făcut o infecţie şi are pungi de puroi sub braţ". Am înţeles însă de ce amicul meu spaniol s-a lăţit de râs în momentul în care l-am auzit povestind mai departe: " Ai văzut ce chestie tare?Românii şi-au pus fotbaliştii să plătească sucurile şi apa pe care au consumat-o la EURO".

Citește mai departe...

Ce să mai spui după Spania- Rusia? Nu multe. Doar că acest EURO a lăsat clar ceva. A lăsat clară incompatibilitatea dintre verbele ” a gândi” şi ” a fugi” Demonstraţia acestei teze a fost începută, din păcate, de către naţionala tricoloră şi finisată de către cea iberică. Una e să fugi ca bezmeticul în căutarea unui sfat venit din partea celui care se presupune că ar trebui să aglomereze în acelaşi pet al devotamentului spiritul românesc purtat prin istorie de la Decebal, Vlad Ţepeş sau Horea & Co până la Cuza, şi alta e fotbalul transformat în simfonie de către piticii lui Aragones.
.
Senna, Xavi, Iniesta, Cesc Fabregas au dat o nouă palmă aripii tot mai numeroase a celor care tind să tragă fotbalul către ” mărimea contează”. Românii uită, dar nu iartă, domnule Piţurcă !

Citește mai departe...

Pleci la slujbă şi încă din primele minute îţi dai seama că te aşteaptă o zi infectă. Căldura de afară îţi scoate şi ultimele grame de răbdare prin porii sufocaţi în sudoarea apărută aparent fără motiv într-o încăpere ticsită cu aer condiţionat. Te întâlneşti cu un cunoscut care are pretenţia să râzi la glumele lui răsuflate nereuşind decât să te enerveze şi mai tare. Ieşi pe o terasă la o bere cu speranţa că ai să te mai răcoreşti puţin stingându-ţi simultan setea şi nervii, însă ai norocul ca în spatele tău un beţiv cu cravată să guiţe cu toţi decibelii pe care îi poate emite vocal, cum că ne paşte o nouă ( a câta? ) criză mondială. Aşa simte el, că doar lucrează la bursă. Dă pe gât cam un whisky la trei minute. Nu ai cum să te relaxezi şi ieşi cu urechile ţiuind.

Ajungi acasă şi te pui la vizionat semifinală de campionat european. Turcii le-au pus gând rău şi nemţilor, acelaşi gând rău pe care ţi l-a pus şi ţie prietena reproşându-ţi că nu aduci tot salariul în casă. Eviţi o altă criză de nervi cu ajutorul acestor otomani. Aplauzi golul lor de parcă ar juca naţionala României. Până la urmă sfârşeşti ziua aşa cum ai început-o. Infect. Turcii au luat-o pe coajă la fel de nemeritat precum urmează să încasezi tu inevitabila cicăleală din partea prietenei.

Mă priponesc în pat sperând ca somnul ce întârzie mereu la întâlnire să îmi reseteze în minte tot ceea ce a luat-o pe arătură azi. Înainte a ajunge la oaia cu numărul o mie nu mă pot abţine şi scap o sudalmă la adresa naţionalei: " Vedeţi băi?, dacă vă calificaţi în semifinale, aveam şi eu parte de câteva zile liniştite în plus. Să vă fie de bine vacanţa. Fac eu cinste cu un suc."

Oare sucurile consumate în pre-vacanţa din Turcia cine le-o fi plătit? 1001 oi.....

Citește mai departe...

FC Barcelona a prezentat echipamentul pentru sezonul 2008/2009. Dacă primul echipament se distinge faţă de cel din anii trecuţi prin faptul că în locul dungilor blau-grana a fost preferat o diviziune în două părţi, fiecare cu culoarea ei, cel de-al doilea echipament este complet diferit, culoarea portocalie de anul trecut fiind schimbată cu cea galbenă. Modelul primului echipament a mai fost folosit cu ocazia centenarului sărbătorit în sezonul 1998/1999, singura diferenţă fiind că atunci stema clubului era poziţionată în mijlocul pieptului. Uite că acum trebuie să fac pe dracu-n-patru să fac rost şi de tricoul ăsta. Pffff..

Citește mai departe...

Tolontan s-a revoltat. Firesc. Firesc pentru România totuşi.Drepturile de televiziune ale viitoarei ligi interne au fost câştigate de către trustul al cărui angajat este. Aşa că, o dată ieşite la iveală programele primelor două etape ale campionatului, Tolontan s-a revoltat. Mitică s-a răzbunat. Şi totuşi.

Ştiţi cum sunt programatele meciurile din Primera Division, spre exemplu?
Simplu nu? Ăsta este programul standard aplicat tuturor etapelor din Primera Division. Mai sunt excepţii în care meciurile echipelor implicate în cupele europene sunt devansate de duminică pe sâmbătă seară, însă tot contracost. Un meci costă în jurul a 12 euro. Cine vrea să vadă meciurile din fotoliul de acasă, plăteşte. Cine vrea să le vadă pe stadion, plăteşte. Probabil că este unul dintre motivele pentru care cluburile româneşti încă nu dispun de suficiente resurse economice pentru a lăsa cât de cât deoparte josnicele manevre subterane.

Revolta trustului Intact este de înţeles până la un anumit punct, acela a programării la ore alandala a meciurilor. În rest, transmisiunile PPV ar rezolva şi acele carenţe tehnologice care împiedică televizarea mai multor meciuri simultan. Însă "ca la noi la nimeni", este o vorbă pur românească, aşa că ne comportăm ca atare.

Citește mai departe...

Aseară tărziu o puternică furtună s-a abătut peste oraş. O rupere de nori cum nu mai văzusem până acum a dat drumul unei imense cantităţi de apă în doar câteva minute. Am fost nevoiţi, eu şi un amic, să ne refugiem într-un bar pentru a aştepta ca lucrurile să se mai liniştească. În interior ne-a fost dat să vedem un lucru mult mai ciudat decât capriciile afişate zgomotos de natură afară.
În timp ce toţi angajaţii barului, de la primul barman până la ultimul bucătar, cu apa pana la glezne, dotaţi cu găleţi şi mopuri, se chinuiau să facă faţei apei care intra pe sub uşa de la intrare, de la nişte mese alăturate am auzit:
" Aloo, am cerut de acum zece minute nişte hamburgeri. Mai aveţi de gând să îi aduceţi în seara asta?"

Cum să nu râmâi cu gura căscată în faţa unei asemenea specii de idioţi. Deci: oamenii ăia făceau tot posibilul ca tu să îţi menţii şosetele uscate iar tu dai frâu liber foamei din tine. Lucrurile nu s-au oprit aici. Au mai trecut două-trei minute, ploaia cădea cu aceeaşi intensitate, oamenii baricadaseră uşa însă apa continua să se înfiltreze în interior. Afară totul se transformase într-o imensă piscină.De la aceeaşi masă se aude: " Alooooo...cine e bucătarul aici? Mâncăm ceva în seara asta sau mai bine plecăm?, la care omul care ar fi trebuit să le facă hamburgerii respectivilor indivizi( două perechi de tineri în vârstă de aproximativ 20-25 ani) a deschis uşa şi a spus: " Vă rog să ieşiţi, sunteţi invitaţii mei să ieşiţi. Ceea ce aţi consumat până acum am să plătesc eu, rugându-vă să îmi acceptaţi scuzele de rigoare".

În faţa panoramei apocaliptice de afară, "fomiştii" au realizat brusc că nu vor avea parte prea curând de cină iar şansele de a se deplasa către o altă locaţie pentru a o găsi sunt foarte mici. Au tăcut mâlc, iar după aproximativ 15 minute, moment în care urgia de afară s-a mai potolit, şi-au plătit cele două Coca-Cola pe care le serviseră până atunci şi au ieşit.

În urma lor bucătarul suduia de mama focului:" Am ajuns rău de tot dacă foamea ne întunecă privirea şi raţiunea".

Citește mai departe...

Fotbalul şi-a pedepsit în sfârşit trişorii. România, Olanda, Franţa şi Italia au dat formă, fără culoare, acestei aşa-zise grupe a morţii, care şi-a meritat pe deplin denumirea căpătată încă din momentul tragerii la sorţi. A fost o grupă a cadavrelor încă de la început. Mirosea a leş chiar din timpul primului meci al grupei, România-Franţa, meci căruia i-au fost atribuite, probabil, cele mai joase calificative de la acest turneu final.
.
Naţionala României s-a întors acasă cu 23 de cadavre vii în timp ce hoardele otomane ajungeau în semifinale decimate, sacrificiul dus la extrem punându-l pe Fatih Terim în situaţia de a avea la dispoziţie pentru meciul cu Germania doar 14 jucători, dintre care doi portari, cel de rezervă urmând a fi folosit de fapt drept cea de-a treia rezervă pentru jucătorii de câmp.Franţa a plătit pentru aceeaşi delăsare aplicată şi în cazul naţionalei noastre, în timp ce naţionalei Olandei fotbalul i-a dat o palmă peste bot cu ajutorul arhanghelului Andrei ( Arshavin ), sfătuind-o să nu îşi mai programeze viitorul în partide de genul celei disputate împtriva aceluiaşi personaj negativ al povestirii, din păcate, România.
.
Ultimul cadavru din grupa Morţilor a fost trimis către autopsie de către San Iker Casillas. Lumânările funeraliilor italiene fuseseră aprinse cu zecile de mii chiar înainte de startul partidei. Se simţea. Se vedea. Se transmitea. Erau ultimele răsuflări ale unei grupe care nu a oferit nimic altceva decât bătaia de joc a unui copil în saboţi de lemn faţă de colegii săi desculţi

Citește mai departe...

Anul 2002. Pe gazonul stadionului Mini Estadi, fratele mai mic al celebrului Camp Nou, se disputa un banal meci între echipele de juniori ale clubului Barcelona. Se fluieră o lovitură de pedeapsă iar cel desemnat să execute este un puşti de doar 15 ani, puşti care la încheierea respectivului sezon avea să părăsească meleagurile însoritei Catalunii natale(vândut pe o sumă de doar 30 000 de euro) pentru ploioasele şi mohorâtele după-amiezi londoneze.

Anul 2008. Duminică 22 iunie, orele 23.38 , stadionul Ernst Happel din Viena. Spre poarta aşezată în faţa peluzei din dreapta a stadionului se îndrepta acel puşti ajuns între timp unul dintre starurile din Premier League. Timpul s-a oprit în loc, era minutul cel mai vizionat din istoria televiziunii spaniole, iar el bolborosea cuvinte neînţelese în timp ce se îndrepta cu mingea în braţe spre punctul cu var.În faţa sa, cel mai bun portar din lume, Gianluigi Buffon.

" Trebuie să demonstrez lumii întregi....trebuie să le demonstrez tuturor", se încuraja tânărul jucător în timp ce îşi aşeza mingea pe gazon. La antrenamente trăsese toate penalti-urile în partea dreaptă a portarului. Aşa o va face şi acum. Îşi luă elanul şi oxigenul necesar şi începu să îşi croiască pârtie în propiul destin.A văzut cum încerca Buffon să îi ruineze toate planurile, însă italianul s-a grăbit şi deşi i-a ghicit colţul, i-a dat timp pentru a schimba din mers ideea, ca efect şi traiectoria balonului. Buffon în dreapta, mingea în stânga, scuturând plasa.

După ce fusese eliminată în alte trei ocazii, tot într-o zi de 22 iunie, tot consecinţă a nefastei loterii a penalti-urilor, Spania se califica într-o semifinală de turneu final. Iar penalti-ul decisiv era marcat de Cesc Fabregas. El este puştiul vândut de Barcelona pe doar 30 000 de euro.

Era primul lui penalti executat în fotbalul mare. Primul lui penalti executat după şase ani de zile. Ultimul îl executase într-un meci de puştani, în 2002, la umbra măreţului Camp Nou.

Citește mai departe...

Citește mai departe...

"Nea Mitică lasă-ne". Bănuiţi care va fi rezultatul unui sondaj care să poarte pe frontispiciu drept principală idee titlul acestui articol, domnule Dumitru Dragomir?

""Din punct de vedere tehnic fotbalul românesc este sensibil egal cu fotbalul rusesc, dar din punct de vedere organizatoric distanţa dintre noi şi ei este similară cu distanţa dintre Albania şi Australia."

""Am plecat cu şansa a doua din cauza presei şi unora rău intenţionaţi. Dacă jucam ca ruşii puteam fi campionii Europei."

Mă laşi ? O fi vară, e posibil ca gradele multe arătate de termometru să ne tulbure puţin raţiunea, însă îţi spun sigur: după acest Campionat European, puţini români vor mai pune botul la prosteala dumneavoastră. "Din punct de vedere organizatoric....bla, bla, bla" ...păi cine organizează domnule Dragomir fotbalul românesc?."Sensibil egal...bla, bla"....ştiţi câte Cupe UEFA au câştigat ruşii în ultimii ani, în timp ce la noi se declanşa fiesta pe străzi pentru o semifinală atinsă după o aşteptare de două decade?

Vă lansez aceaşi întrebare pe care Cornel Dinu le-o lansa unor tineri politicieni de pe la malul mării:"A mai rămas ceva de furat prin fotbalul românesc? "

Ai dreptate într-o singură privinţă: "Dacă jucam ca ruşii..." . Dacă...


Foto: Cotidianul

Citește mai departe...

Sâmbătă seară, aproape de miezul nopţii, întreaga clientelă a unui bar din plin centrul Madridului se ridica în picioare aplaudând golul doi al ruşilor marcat de Torbinski. O mostră de recunoştinţă la adresa fotbalului total practicat de oamenii lui Hiddink. Cum să nu îţi pleci capul în faţa acestor fotbalişti ce au stors până la ultima picătură toată zeama din portocalele olandeze. L-aţi văzut pe odihnitul Sneijder cum abia îşi târa leşul prin jumătatea rusă în timp ce Arshavin zburda mai ceva ca o viespe turbată pe lângă Van der Sar? Chiar şi în ultimul minut al prelungirilor. Unde o fi stat ascuns pistruiatul ăsta până acum? Cine a putut păstra secretul existenţei sale? Pentru că Arshavin este unul dintre acei fotbalişti cărora le stă bine acolo unde cresc, cărora le face bine absenţa pronunţării numelui pentru a nu simţi niciodată presiunea. Probabil că nu se va întâmpla aşa şi va sfârşi prin a fi cumpărat de un club european pe un sfert din ceea ce se va plăti pentru un anume Cristiano Ronaldo. Poate chiar mai puţin.

O lecţie de fotbal oferită de păpuşile ruseşti ale lui Hiddink. Matrioshka în toată splendoarea sa. Din Aniukov ieşeaSemak, din Semak ieşea Zirianov, din Saenko ieşea Torbinski, din Torbinski ieşea Pavliucenko, iar din toţi aceşti oameni ai ţarului Hiddink ieşea Andrei Arshavin. Omul care a tăvălit precum un şniţel prin pesmetul uscat întreaga apărare olandeză. Din banda stângă până în cea dreaptă.

Rusia a creat aseară cea mai frumoasă partidă de la acest EURO, lăsând în urmă câteva lucruri clare: au pe banca tehnică un olandez pe care noi l-am numi automat “trădător de ţară”, probabil unul dintre cei mai buni antrenori din lume, lumea fotbalului mondial a descoperit un nou star numit Andrei Arshavin, iar în Madrid un întreg bar se ridica în picioare şi aplauda golul doi al ruşilor. Nici măcar o persoană aflată la acel moment în local nu era de origine rusă. This is football. “Respectul” inscripţionat pe mânecile tuturor tricourilor de la EURO şi-a revendicat identitatea.

Foto: Marca

Citește mai departe...

Cronica

Citește mai departe...

Văd ca Daniel e în vacanţă şi i-a mai slăbit din focuri pe băieţii de la ProSport. Şi totuşi, nu poate să nu iţi sară în ochi cât de des este Mutu. Este cel mai des jucător din lume. Mai des chiar şi decât porumbul neprăşit de prin Bărăgan. Buah....Mai răriţi-l pe Mutu.

Citește mai departe...

Un defect la bibilică. Însă foarte funny. Mi-l imaginez făcând aceleaşi lucruri pe străzile oraşelor româneşti, pentru ca imediat să îmi apară în peisaj babe isterice tipând de le sar protezele din gură, patroni burtoşi şi transpiraţi alergând cu bâtele de aluminiu in mana şi şmecheraşi de cartier bâgându-i fitile tipului , " ia vezi, îl nimereşti pe ăla?". Oricum ar fi, tipul e prea tare. Numele lui, Remi Gaillard. Omul are si site. Vizionare placuta:

nqtv

Citește mai departe...

Trei meciuri. Verdictul internaţional cade necruţător. Cel mai slab meci de la EURO, România-Franţa, meciul cu cel mai controversat arbitraj, România-Italia ( vezi retragerea ulterioara a arbitrului ) şi o lecţie de fotbal dezbrăcat de onoare şi calitate într-unul dintre cele mai decisive momente ale acestui campionat european, România-Olanda, moment care a atras privirile unui continent întreg şi nu a oferit nimic altceva decât prilejul de a ne face cunoscuţi drept fricoşi, lipsiţi de energie, timoraţi şi debili psihic. Nemeritat, însă ăsta este efectul.
.
A curs multă cerneală pe marginea acestui România-Olanda. Vorbele sunt uneori mult prea lipsite de substanţă pentru a putea demonstra adevăruri care dor. Am revăzut de zeci de ori rezumatul video al respectivului meci, încercând să îmi dovedesc că am avut o primă impresie greşită, că la cald, în orele scurse imediat după partidă, am căzut pradă tentaţiei de a exagera, aflat fiind sub influenţa rezultatului nesatisfăcător. Însă imaginile, aşa precare cum am reuşit să le captez, grăiesc mai multe adevăruri decât sute de cuvinte aglomerate în acelaşi loc. Orice alte comentarii venite din partea mea sunt de prisos. La trei zile distanţă de finalul meciului, senzaţia este aceeaşi. Nu am atestat de antrenor, însă îl am pe cel de suporter.

Extinsul rezumat video de pe care au fost captate imaginile de mai sus îl puteţi viziona AICI.

Citește mai departe...

Citește mai departe...

Citește mai departe...

GERMANIA-PORTUGALIA 3-2


Cronica lui Alberto

Citește mai departe...

SPANIA-GRECIA 2-1

RUSIA-SUEDIA 2-0

Citește mai departe...

În zilele premergătoare Mondialului din 2006 organizat în Germania, analiştii băncii elveţiene UBS pronosticau cu succes triumful Italiei bazându-se pe o metodologie originală numai de ei cunoscută.

Pentru EURO 2008 aceiaşi analişti au prezis o finală disputată între Italia şi Cehia, campioana urmând să fie, în opinia elveţienilor Cehia. Şi cum în momentul publicării mai rămâneau destule zile până la startul Europenelor, respectivul studiu a ocupat mai mult spaţiu decât merita în mediile de comunicaţie, nu puţini fiind aceia care au căzut în două tipuri de capcană: să crezi economiştii şi să crezi că fotbalul poate fi măsurat.

Studiul a eşuat chiar înainte de sferturile de finală, momente în care acest aparent fotbal logic a luat-o razna. Cehia avea un avantaj liniştitor de două goluri în faţa Turciei iar ordinea tactică care îi face firmă lui Fatih Terim nu prevestea nimic din ceea ce avea să urmeze. Însă cu un 2-0 sec contra, ordinea avea să dispară, la fel se întâmpla cu tactica sau cu maturitatea fotbalistică. Meciul abandona marele stadion pentru a recupera originile fotbalului de cartier, inventat pe străzi, fotbalul în care" ăla care înscrie primul, câştigă".

Excitaţia turcilor a ajuns într-un punct în care au uitat că încă mai au antrenor iar Cehia se întorcea acasă defraudând toate previziunile economiştilor elveţieni de la UBS. Ulterior Fatih Terim le-a cerut suporterilor turci să iasă pe străzi şi să acorde toată stima grupului de jucători aflaţi sub comanda sa, recunoscând că rezultatul nu a avut nimic de a face cu strategia şi tactica pe care o pregătise pentru acest meci.Se dovedise încă o dată că este nevoie doar de un strop de nebunie pentru a învia fotbalul pur şi romantic.

Două zile după, o frigidă naţională română acorda şansa Italiei de a mai repara câte ceva din prestigiul acelor reci analişti din Ţara Cantoanelor.

Citește mai departe...

În sfârşit. S-a aflat. S-a aflat motivul ciudatei prestaţii pe care naţionala tricoloră a avut-o în meciul cu Olanda. Nu, selecţionerul Victor Piţurcă nu are nici o vină. Vinovatul a fost cu totul altcineva. Priviţi incredibila dezvăluire a televiziunii olandeze.


via Ovidiu

Citește mai departe...

OLANDA-ROMÂNIA 2-0 . Am ieşit din competiţia EURO 2008. Din păcate de o manieră care nu face cinste fotbalului şi cu atât mai puţin fotbalului românesc. Aveţi mai jos două clipuri video, primul în care sunt intercalate cele mai importante faze ale acestui meci cu declaraţiile de după ale lui Bogdan Lobonţ, cel de-al doilea redând declaraţiile lui Piţurcă. Nici eu nu am înţeles de ce Piţi. Nu am înţeles multe. Imediat ţi le spun mai sus.



ITALIA-FRANŢA 2-0 Rezumat extins

Citește mai departe...

Încă nu îmi vine să cred. Să vii să îmi ceri scuze domnule Victor Piţurcă. Mie suporterului român.Să îmi ceri scuze în genunchi. Altfel, nu meriţi nimic. Şi îmi pare rău. Îmi pare rău pentru tricoul cumpărat. Îmi pare rău că am fost atât de optimist. Îmi pare rău pentru băieţii pe care i-ai avut sub comandă. Băieţii pe care dumneata, domnule Piţurcă, dumneata i-ai ales pentru ca acum să îi scoţi ţapi ispăşitori. Acum îi scoţi la primit castane? Cine trebuia să îi motiveze, dacă nu dumneata? Îmi pare rău pentru fiecare în parte şi pentru înjurăturile pe care le-au primit din tribune sau din faţa televizoarelor. De ce să fie înjurat Florentin Petre? Ce vină are el că antrenorul îl bagă în teren pentru a încerca să înscrie două goluri.

Îmi pare rău că nu am înţeles de ce într-un moment în care aveam nevoie de două goluri, bagi un atacant însă scoţi tot un atacant.Îmi pare rău pentru Bănel. Nu merită să tragă Dinu în el. Bănel ar alerga şi mai mult dacă dumneata, un antrenor laş, l-ai fi lăsat. Să îţi ceri scuze domnule Piţurcă. Altfel nu meriţi nimic. Şi îmi pare rău. Îmi pare rău pentru acel fabulos imn cântat din peluza galbenă de pe stadionul din Berna, îmi pare rău că s-a cântat în timp ce dumneata dormeai cu ochii pe ceas.

Ai făcut să sufere o ţară întreagă şi să ne fie ruşine. Însă ruşine cu tine, cu tactica ta. Mândria de a fi român rămâne acolo, altfel imnul nu s-ar fi auzit pe stadion cântat de 7000 de oameni la unison.Nu ai meritat acel moment. Şi pentru asta trebuie să îţi ceri scuze unei ţări întregi. Cere-ţi iertare, pentru că ai fost un laş, apoi retrage-te. Pentru mine dumneata eşti singurul vinovat. Aceiaşi băieţi care în meciul cu Italia au jucat de la egal la egal cu cei care acum sunt în sferturi, au fost ţinuţi în frăie de către dumneata, domnule Piţurcă. Să îţi ceri scuze şi să pleci cu capul plecat. Aşa cum îţi place. Nu ai dreptul la onoarea de a privi tricolorul.
Mă vezi? Eu sunt cel din fotografie. Să vii să îmi ceri scuze. Mie şi tuturor suporterilor români.Să îţi ceri scuze că ai fost fricos. Laş. Nu ai auzit ce zice imnul?

Citește mai departe...

Un alt Ovidiu, Cristescu de această dată, îşi lansează şi el blogul cu profil sportiv. Succes şi sper să te ţii de el.

Citește mai departe...

Mai sunt puţine ore pâna la meci. Sunt frânt. Am fost la job tot week-endul doar pentru a avea liber marţi, având astfel posibilitatea sa văd şi să trăiesc aşa cum vreau meciul nationalei. Le-am vizionat şi pe primele doua, pentru că din fericire am posibilitatea de a urmări, “forţat de împrejurări”, toate meciurile de la EURO 2008. Însă nu. Acest meci vreau sa îl văd alături de prieteni, români sau spanioli, să strig, să sar cu berea în mână, să mă înfăşor în steag. E târziu, ma resimt fizic si psihic dupa ce toata ziua am fost supus unui tir necruţător de ironii fotbalistice aruncat asupra mea de către amicii spanioli.
.
” - Eee..macho? Vă lasă meciul Olanda şi ne întâlnim în sferturi. Patru boabe vă dăm”.“- Da, vezi sa nu. Va faceţi planul ca tiganul şi nici măcar nu suntem calificati.Iar pe lângă asta uitaţi că aveţi ani buni de când pentru voi sferturile de finala sunt ca o galeată plină cu clei de care va împiedicaţi mereu si acolo ramâneti ţintuiţi. Vă întoarceţi acasă la taurii voştri.”
.Aşa a început ziua de ieri. Pe seară, atacurile s-au mai diversificat:
.“-Auzi. Mătura Olanda cu voi pe jos iar noi îi distrugem pe leşinatii aia de italieni sau francezi. Ce-o pica. Mai bine cu ei, decât cu voi.”
.
Nu i-am mai răspuns. Însă m-a binedispus.”-Deci vă temeţi de noi, în cele din urma?”. Pfff.. mai sunt cateva ore până la meci. Văd titlurile din presa româneasca si internationala. Mircea Sandu este optimist,Germania-Portugalia primul meci-şoc din sferturi, Buffon crede în onoarea Olandei şi vrea revanşa în semifinale …împotriva Olandei, 64% dintre cititorii celor de la Marca sunt convinşi că România va ieşi vie din “Grupa Morţii”. Rădoi, Goian, zvonuri cu Contra. Ovidiu Petre, Coman. Si totusi. Uite că suntem cei care ne hotarâm soarta. Nouă, italienilor. francezilor. Probabil că şi a spaniolilor ssau a olandezilor.
.
Deviez puţin. Inevitabilul Cristiano Ronaldo. Nu a făcut cine ştie ce la acest european, însă apare peste tot. Cică ar fi semnat deja cu Real Madrid înca de prin aprilie. O fi legală chestia asta?14 milioane de euro pe an pentru el si vreo 120 de milioane pentru United. Tot ce se poate. Reală este însă povestea a trei chilieni care au zburat 12 ore doar pentru a vedea un meci de fotbal la EURO. Imediat după meci, alte 12 ore de zbor înapoi spre Chile pentru a ajunge la timp la job. Aştia da microbisti.
.
E ora trei din noapte aici la Madrid. Gata. La odihnă. Vor mai trece câteva ore fără se le simt, pentru ca apoi sa fierb în suc propriu până la ora meciului…. Cred că la fel vi se întâmplă şi vouă, indiferent dacă sunteţi în Bucureşti, Braşov, Iaşi, Timişoara, New York, Munchen, Roma, Melbourne sau în Berna.
.
…VA URMA ….ne trezim ( primul lucru pe care am să îl fac este să îmi pun steagul în geam ) şi mai povestim, tot aşa până după meci…
.

Ziua începe promiţător, vremea este frumoasă, GSP-ul scoate de la naftalină o previziune făcută în iarnă. România-Olanda 1-0. Ar fi frumos. Am scos şi eu steagul. Îmi place că atrage atenţia celor care trec prin faţa casei. Nu ştiu câţi dintre ei fac legătura cu meciul de astăzi, însă acolo este. Mai sunt cam 12 ore.
.
Mejuto Gonzalez, arbitrul pe care l-am avut în primul meci din grupe contra Franţei, a reuşit frumoasa performanţă de a elimina simultan ambii antrenori principali în meciul de aseară, Austria -Germania. Polonia se întoarce acasă doar cu un punct drept zestre. Şi când te gândeşti că s-au calificat la EURO primii din grupă, în faţa Portugaliei, lăsând sârbii acasă.
.
Casele de pariuri au intrat în panică. Victoria României are o cotă de 1.90, iar cea a Olandei 3.20.
.

Asta apare pe prima pagină a ziarului italian TuttoSport. Nici nu a ajuns bine Mourinho în Italia şi încearcă să îşi facă prieteni. Ce greu trece timpul. Zi liberă pentru odihnă. Însă până şi odihna pare plictisitoare în aşteptarea meciului de deseară.
.
Opt ore înainte. Aflu primul 11 probabil din presa spaniolă. Lobonţ- Tamas-Chivu-Raţ-Contra-Cociş-Dică-Codrea-B.Nicoliţă-Mutu-M.Niculae.
.
Unde se vizionează meciul: Alături de circa 200 de români pe terasa unui bar aflat în piaţa centrală a unui orăşel limitrof Madridului, undeva la poalele Escorialului. Fântână arteziană este. Cald afară este.

Zi perfectă pentru a sărbătorii.
.
Citeam undeva despre un sondaj făcut în primăvară printre olandezi. Întrebaţi fiind care sunt cele mai reprezentative personaje olandeze la acel moment, clasamentul a fost următorul: 1. Johann Cruyff, 2.Andre Hazes, 3.Marco Van Basten. Cine este Andre Hazes? Un fost cântăreţ care a creat imnul fotbalistic al naţionalei portocalii “Wij houden van Oranje” şi care începe cam aşa: ” Uniunea crează forţa. Cum se face că o ţară atât de mică poate fi atât de mare? Nu este minunat?”.
.
Mai mult ca în orice altă ţară, naţionala olandeză aparţiune naţiunii sale. Selecţionata engleză îşi are originile în clasa muncitoare; cea franceză în cartierele periferice sărace şi pline de imigranţi. Naţionala română? Am un sentiment ciudat că cei plecaţi afară posedă un grad mai mare de afectivitate faţă de naţională. O fi dorul de ţară? O fi distanţa faţă de eternele probleme din competiţia internă?

Citește mai departe...

GERMANIA-AUSTRIA 1-0


CROAŢIA-POLONIA 1-0

Citește mai departe...

ELVEŢIA-PORTUGALIA 2-0




TURCIA-CEHIA 3-2

Citește mai departe...

SPANIA-SUEDIA 2-1

RUSIA-GRECIA 1-0

Citește mai departe...

Romania-Italia 1-1

Olanda-Franta 4-1

Citește mai departe...

În timp ce suporterii români prezenţi pe stadionul din Zurich făceau spectacol alături de cei italieni, cotidianul italian La Republica ne prezenta astfel în orele posterioare meciului. Un mic detaliu menit să dovedească fascinaţia unora pentru a provoca buboaie de ură izvorâte din propriiile frustrări. Eu dacă îmi doresc ca România să se califice în sferturi, asta înseamnă că acest lucru se face în detrimentul naţionalei de fotbal italiene. Şi punct, aici se opreşte conversaţia.

P.S : Un prieten din blogosferă mi-a atras atenţia asupra următorului text apărut pe un cunoscut blog românesc, din comentariile acelui articol extrăgând şi sursa fotografiilor de mai sus. Nu voi da link, pentru că nu merită, însă brusc, stai şi realizezi că nu doar unii italieni nu sunt chiar atât de mult ieşiţi în afara peisajului normal şi de bun-simţ.
.
“Mutu a facut ce trebuia
1. Daca Mutu marca, viata lui in Italia nu mai era asa roza. Si mai ales acum ca are de platit 12 milioane despagubiri la Chelsea. Asa ca a facut ce a fost invatat de prietenii sai. A tras in portar.
2. Daca il lasa pe Chivu sa execute, patea aproape la fel.”
.
Prefer să nu mai comentez nimic şi aştept meciul de marţi în speranţa că duminica viitoare voi urmării sfertul de finală alături de amicii mei spanioli.

Citește mai departe...

Barul are un nou vecin. De fapt o vecină. Bianca, alias "Stelista_Yo" şi-a deschis şi ea o prăvălie. Cu siguranţă o să fie momente în care o să mă enerveze, însă ăsta e farmecul nu? Succes domnişoară :). Eşti o fixă în raita mea blogosferică de zi cu zi.

Citește mai departe...

Am răsuflat uşurat când am citit ştirea de mai jos. Bine că sunt toţi treji. De aia o fi alergat Bănel ca nebunul în meciul cu Franţa şi probabil că din acelaşi motiv l-a odihnit puţin mai devrem Piţurcă pe Mutu.

Lăsând băşcălia deoparte, să vă dau câteva adrese"utile":

ROMÂNIA-ITALIA LIVE PE INTERNET.

OLANDA-FRANŢA AICI.

TOT CE VREI DESPRE EURO 2008, ACTUALIZAT LA MINUT

FEMEILE AU ŞI ELE CAMPIONATUL LOR

ŞTIŢI CINE I-A MĂSURAT VITEZA LUI BĂNEL?

Citește mai departe...

Austria-Polonia

Croatia-Germania 2-1

Citește mai departe...

" Fotbalul este ca şahul, însă fără zaruri." - Lucas Podolski pentru ziarul Der Spiegel.

Eu cred ca îl bântuie spiritul viu al lui Claudiu Raducanu. Ce pereche mortală de atacanţi ar forma aştia doi prin conferinţele de presă...ha?

Citește mai departe...

Portugalia-Cehia 3-1
Elveţia-Turcia 1-2

Citește mai departe...

Suedia-Grecia 2-0

Spania-Rusia 4-1

Citește mai departe...

" Priviţi-i, priviţi-vă. Strigând, încurajându-şi naţionala, ţara, sărutând tricoul tricolor, cântând, îmbrăţişându-se unii pe alţii. Priviţi-le chipurile. Toţi uniţi sub acelaşi steag. Asta este. Este pasiunea provocată de fotbal. Îşi vor scuipa plămânii pentru a câştiga, totul pentru a câştiga. Ei sunt adevărata echipă, nu?"

Off .... ce minciună ! Minciună disecată în false frânturi de realism şi adevărate începuturi de dilemă: " Am pierdut trei puncte sau am câştigat unul?". Fascinaţia mioriticei bârfe atrage precum musca la ... pliciul lui Prigoană. Căpiţele de selecţioneri îşi sprijină reciproc variantele-minune pentru ca mai apoi să se scarpine, tot reciproc, cu câteva înjurături şi vreo câteva sute de grame de ironie second-hand. Constat cu amărăciune că până şi fotbalul este ticsit cu E-uri, elemente menite să provoace o tristă şi totodată surprinzătoare dependenţă. Tristă în cazul în care nu pui stop viciului. Mă adresez acum, aici, unora dintre vecinii mei de pe
Mysport ( Tu sau Voi, sunteţi doar exemple, no offense ) şi multora dintre cei care aţi opinat şi aţi considerat că ar fi mai bine ca în mijlocul unui turneu final la care ne calificăm după o pauză de opt ani, să râgâim cu ardoare şi patos ideile cacofonice ale unui fals patriotism posedat de afinităţi devenite absurde şi ridicole în aceste zile.

Ştiu mulţi care abia aşteaptă ca naţionala să calce în străchini şi să râgâie satisfăcuţi acel "Am zis eu!". O întrebare este totuşi şi pentru voi: Ştiţi ce înseamnă să duci pe umerii tăi speranţele unei ţări întregi? Probabil că nu veţi şti niciodată.

Citește mai departe...

ROMANIA-FRANTA 0-0

OLANDA-ITALIA 3-0

Holland vs. Italien-EM 2008 - MyVideo

Citește mai departe...

AUSTRIA - CROAŢIA 1-0

GERMANIA - POLONIA 2-0

Citește mai departe...

În timp ce Piţurcă încearcă să îl protejeze, Prosport-ul îi este total alături lui Adi Mutu neratând ocazia să îi spună "Eşti devastat băi". Ne-am decolorat cu totul ...

Dincolo la GSP, SUPERDECEBALUL îşi continuă aventurile. SUPER şi de data asta: " M-au prins la furat cireşe" :) . Din păcate, o competiţie precum EURO 2008 ar fi meritat o altfel de abordare gazetărească, chiar şi din perspectiva unui jurnal.

Citește mai departe...

ELVEŢIA - CEHIA 0-1

PORTUGALIA - TURCIA 2-0

Citește mai departe...

Pur şi simplu deprimant aerul negativist ce se respiră în preajma naţionalei României. E de-a dreptul obositor să fii agasat fără întrerupere de acest curent al plescăiturilor pesimiste înşirate în jurul selecţionatei din moment ce acel, faimos deja balon Europass, nici măcar nu a început să se rostogolească peste gazoanele austriaco-elveţiene. E adevărat că România are "norocul" de a juca într-o grupă letală, împotriva a trei dintre candidatele la titlul european, însă participăm şi noi, nu? Avem şi noi şansele noastre, nu? Nu avem aceleaşi şanse de reuşită precum selecţionatele Suediei, Turciei, Rusiei,Poloniei, Austriei, Cehiei sau Greciei? Nu noi ne-am calificat de pe primul loc într-o grupă cu această Olandă?

Judecata mea simplă, de suporter al naţionalei, mă face să gândesc că băieţii au nevoie de noi acum înainte de a juca, pentru că fără îndoială, rezultatele vor genera reacţii pe măsură. Aprecierile pozitive sau critice îşi au locul după fiecare meci ce îl vor disputa tricolorii. Deocamdată avem datoria de a ne sustinen jucătorii ce ne reprezintă. Iar dacă nu o vom face, sunt cât se poate triste şi adevărate vorbele lui Ladislau Boloni. Nici măcar nu vor exista mustrări de conştiinţă că în momentul în care se striga prezenţa mulţi dintre noi încă mai erau ocupaţi cu flegmatul în direcţia selecţionerului sau a unora dintre jucători, până şi acest lucru depinzând de diferitele simpatii din campionatul intern. Ne place însă să ne definim drept realişti. Asta după ce timp de opt ani de zile am tot jelit după aceste momente magice ce sunt pregătite să ia startul astăzi.

Citește mai departe...

În timp ce ziariştii noştri s-au bosumflat pentru că Victor Piţurcă s-a gândit că ar fi bine să îşi ţină elevii peste program la antrenamente în timp ce ei aşteptau o conferinţă de presă, uite cum s-a gândit presa poloneză să îşi motiveze naţionala prezentă la EURO 2008. "Leo, adu-ne capul lor", titrează prima pagina a ziarului polonez Sport Express, afişând un trucaj fotografic în care selecţionerul Poloniei, Leo Beenhakker ( olandez ) tinând în mână capăţânile lui Ballack şi ale preparatorului fizic al neţilor. Bineînţeles că nemţii au reacţionat dur calificând drept "scârboasă şi de prost gust" respectiva idee, iar Beenhakker însuşi a afirmat că respectiva iniţiativă este " un căcat de idee şi nu face altceva decât să demonstreze că există oameni bolnavi în lume".

Vi-l imaginaţi pe Piţurcă şi pe Henry sau Toni decapitaţi pe prima pagină a unui ziar de sport românesc? Normal ca da, bolnavilor. :)

Citește mai departe...

Puţini oameni cunosc impresionanta şi tragica poveste a lui Kim Vilfort, unul dintre eroii acelei selecţionate daneze culese de pe plajă pentru a distruge toate pronosticurile Campionatului European Suedia 1992.
.
6 Aprilie 1992. Armata sârbă condusă de câtre Slobodan Miloşevici lua cu asalt Sarajevo. Conflictul din fostul spaţiu iugoslav avea să lase echipa naţională a sârbilor fără posibilitatea participării la europenele organizate de Suedia. Locul Iugoslaviei avea să fie oferit Danemarcei.
.
Componenţii selecţionatei daneze savurau o vacanţă care să le şteargă amărăciunea provocată de ratarea calificării la europene. Lipsea însă din mijlocul lor, Kim Vilfort. În timp ce colegii lui stâteau îngropaţi până la gât în nisipul fin al plajei, Kim se afla într-una din camerele unui spital din Copenhaga, lipit de patul lui Line, fiica sa de şapte ani, bolnavă de leucemie.
.
În momentul în care Richard Nielsen, antrenorul danez de atunci, l-a sunat pentru a îl întreba dacă vrea să joace la Europene, Kim refuză în primă instanţă, însă cedând insistenţelor soţiei sale, acceptă. Cu o condiţie însă: să fie lăsat să zboare la Copenhaga pentru a îşi vedea fiica ori de câte ori era posibil. “Ricardo”, aşa cum îl alintau danezii pe antrenorul Nielsen, a fost de acord iar Kim pleca cu lotul selecţionatei spre Suedia.
.
Orele treceau greu pentru Kim. Era chipul trist într-o echipă care trăia acel EURO ca pe o fiestă în toată regula. Coechipierii l-au susţinut necondiţionat, jurând că nimeni nu va afla despre drama lui Vilfort. După fiecare partidă, jucătorul zbura spre spitalul în care fiica sa se lupta cu necruţătoarea boală. Danemarca avansa către finala campionatului european cu aceeaşi viteză cu care se stingea viaţa
micuţei Line.
.
Înaintea finalei, Kim a vorbit cu Nielsen. Nu mai putea, trebuia să îşi vadă fata. Antrenorul nu a gândit de două ori: ” Du-te să o vezi, mie îmi este suficient dacă eşti aici cu o oră înainte de meci”. Nielsen afirma ani după despre Kim: ” Era o adevărată dramă. Vroia să stea alături de fiica sa, însă vroia să joace şi finala. Îi eram dator”. Kim s-a întors pentru a juca finala împotriva nemţilor, iar în minutul 79 al partidei, după o preluare cu mână nevăzută de către arbitru ( asta da a fost mâna lui Dumnezeu ) a pus 2-0 pe tabela de marcaj în favoarea Danemarcei. Bucuria jucătorilor la gol trecea mult peste faptul că titlul european era la doar zece minute distanţă. Era un omagiu adus prietenului lor şi micuţei Line, cea care îl văzuse pe tatăl său proclamându-se campion al Europei fotbalistice, cu doar o lună înainte se se stingă pe patul acelui spital din Copenhaga.

Surse consultate: Marca - editia tiparita, Site oficial Euro 2008, site Brondby IF

Citește mai departe...

O promoţie a celor de la Adidas făcută pe durata acestui Campionat European de Fotbal. Ar intra o întreagă echipă de fotbal doar în una dintre aceste ghete gigant. Văzute AICI.

Citește mai departe...

Duminică 1 iunie 2008. Un anumit Jesse Campos, de 29 de ani, rupt în freză după o noapte plină de alcool şi droguri a adormit la volanul autevehiculului pe care îl conducea, intrând în plin în participanţii la o cursă ciclistă desfăşurată in Matamoros ( Mexic ).

În accident a murit un ciclist, alţi zece fiind grav răniţi. Nemernicii sunt răspândiţi pe toate meridianele glovbului. Ştirea video a celor de la News Channel Five, AICI. Un fotograf aflat la faţa locului a reuşit să captureze aceaste imagini terifiante.

Aşa că pe viitor Mitruţe, ai grijă pe unde pedalezi.

Citește mai departe...

În timp ce peste noi plana SUPERDECEBALUL, Gusti şi Tolo se trasferau la Fc Barcelona. Pe banii lor. Vreo 70 000 de euro doar. Însă se merită. Părerea mea. Tolo a scris despre asta. Aşa că, priviţi şi fiţi invidioşi. Eu sunt . :)

Citește mai departe...

A apărut un nou erou în oraş. SUPERDECEBALUL. Suntem salvaţi de toate alea. :) Am o super durere de cap într-o super zi de super rahat. Mă poate super-ajuta cineva?

Ştiaţi că la EURO2008 există o persoană care se ocupă cu probatul scaunelor? Asta pentru a evita reclamaţiile ulterioare cum că "mi-am luat bilet şi din cauza stâlpului ăla nu am putut vedea bine meciul". Aşa că, locaţiile fără vizibilitate maximă nu se vând. Buah.... ce ţi-e şi cu corectitudinea ăstora care organizează campionatul. Elveţieni şi austrieci parcă, nu?

Citește mai departe...

O seară de marţi, călduroasă. Geamul deschis era o obligaţie. Iunie 20. Venise anul 2000, Schumacher câştiga cel de-al treilea titlu în Formula 1 anunţându-şi viitoarea dominaţie, Armstrong cel de-al doilea “tour” consecutiv, urma să întâlnim Balonul de Aur numit Luis Figo, Galatasaray-ul otmanilor câştiga Cupa UEFA, Lazio titlul în Italia, apocalipsa îşi ratase intrarea mult trâmbiţată de bâtrâni, ” I love you” luase numele unui virus distrugător al unor calculatoare care totuşi nu o luaseră razna. Noi da. Explicaţie pentru mania vecinului da a bate mereu în oalele din casă în momentul în care juca naţionala. Cu un ambuteiaj în care se amestecau norocul şi curajul, Chivu îşi revendica locul în istoria fotbalului românesc provocând răsturnarea primelor pet-uri de bere pe covoarele sufrageriilor române.

.
A fost nevoie de multă forţă şi de multă rezistenţă pentru a face faţă unui asemenea act. Tapiţeria canapelei a fost martora unui aluviuni de emoţii. Dorinel Munteanu, iar mai apoi Ganea cu acel tupeu care mai târziu avea să îi joace feste, culminau un act ce işi revărsa explozia de fericire pe străzile oraşului sufocat de căldura apropiatului Cuptor.Am plecat spre centru lăsându-l pe vecin sa ne dea onorul din tocul geamului bătând în fundul unei oale lovită violent cu capăţâna unei linguri de lemn.
.
Au fost necesare de cele trei zile din basm pentru a se pune la loc toată acea energie pierdută printre concertele la oală ale vecinului. I-am spus pas de data aceasta omului care îmi fericea timpanele şi ne-am dus într-un bar pentru a trage de macaroanele italiene. Tricouri umplute cu burţi, guri întredeschise, pornite disperate în căutarea aerului arestat de efluviile iscate de golul lui Totti. Hagi pupă mingea, mingea pupă bara, pumnii pupă tejgheaua barului. Iar Hagi şi am şansa de a mă duce la baie pentru a mă uşura. Revin şi privirea mi-l caută pe Gică. Nu mai este. Nici acum nu aflat verdictul. A căzut sau nu a căzut? Roşul a planat implacabil, pedepsindu-mi căpitanul şi făcându-mi stomacul să scârţâie de nervi.
.
Ies să iau aer şi mă aşez pe bordura din faţa barului. Nu mă poate consola nimeni şi nu vreau să mă consoleze cineva. Nu există cuvinte care să descrie atâta durere şi dezamăgire. Însă mai eram atât de trist dacă nu trecusem printr-o atât de densă fericire? Prin faţă îmi defilează o pereche agăţată de spini unui trandafir. Life goes on.Mă întorc. Atunci şi acum, după opt ani. Vecine, de data asta nu am să îţi mai înşel smalţul oalelor.

Citește mai departe...

Văzuta AICI. Sacrificiu nene, nu glumă.

Citește mai departe...

De câte ori ies pe gazon, tu mă înjuri. Mă înjuri pe mine, îl înjuri pe cel de lângă mine, îl înjuri pe cel de lângă tine. Îl înjuri pe Bănel pentru că este în lot, te bucuri că Bratu nu este. Ai plecat de acasă spre stadion, gândindu-te că ai să îţi întâlneşti cei mai aprigi duşmani. Reprezint ţara în care şi tu trăieşti.

Sa iasa în fata cei care spuneau ca nu ne vom califica la EURO 2008?

Sa iasa în fata cei care l-au criticat tot timpul pe Piturca

Sa iasa în faţă toţi cei care au lasat scaune goale la meciurile nationalei disputate pe Ghencea?

Să iasă în faţă cei din cauza cărora mulţi au fost nevoiţi să lase acele scaune goale.Câţi jucători stelişti au fost convocaţi de selecţioner?Câţi jucatori stelişti au fost convocaţi de selecţioner?

Sa iasă în faţă toţi cei care au de obiectat asupra lotului ales.

Să iasă în faţă toţi care ne-au înjurat. Nu ştiu dacă sunteţi mulţi sau puţini, însă jucăm şi pentru voi, chiar dacă voi aţi făcut din asta, obiectul frustrărilor voastre.

Ati iesit în faţă? Bine. Sa vă daţi în spate în momentul în care cei care ne-au fost alături vor ieşi pe strazi, chiar daca numai şi pentru o victorie la EURO. Ne deranjează aura voastra de pesimişti, de pretenţioşi fără nimic altceva de oferit.

Am aşteptat atâţia ani pentru a prinde bilete la marele bal, iar tu înca nu ai descoperit pasta de dinti. Cuvintele pe care ni le adresaţi, miros urât. Ai păstrat o gumă de mestecat, pe care o foloseşti în eventualitatea unui succes de-al nostru. Nu ne plângem, însă avem nevoie de susţinerea ta, nu de persoane care să stea la pândă urmărindu-ne până şi cea mai mică greşeală.

În fond, cine va fi destituit în cazul unui eşec? Tu sau Piţurcă? Cine vor fi cei judecaţi si blagosloviţi cu toate cele? Tu sau jucătorii?

Reprezentăm România, te reprezentăm şi pe tine. Tu nu vrei asta însă. Tu faci parte din clubul " Am zis eu".

Citește mai departe...