Grupa Mortilor

Fotbalul şi-a pedepsit în sfârşit trişorii. România, Olanda, Franţa şi Italia au dat formă, fără culoare, acestei aşa-zise grupe a morţii, care şi-a meritat pe deplin denumirea căpătată încă din momentul tragerii la sorţi. A fost o grupă a cadavrelor încă de la început. Mirosea a leş chiar din timpul primului meci al grupei, România-Franţa, meci căruia i-au fost atribuite, probabil, cele mai joase calificative de la acest turneu final.
.
Naţionala României s-a întors acasă cu 23 de cadavre vii în timp ce hoardele otomane ajungeau în semifinale decimate, sacrificiul dus la extrem punându-l pe Fatih Terim în situaţia de a avea la dispoziţie pentru meciul cu Germania doar 14 jucători, dintre care doi portari, cel de rezervă urmând a fi folosit de fapt drept cea de-a treia rezervă pentru jucătorii de câmp.Franţa a plătit pentru aceeaşi delăsare aplicată şi în cazul naţionalei noastre, în timp ce naţionalei Olandei fotbalul i-a dat o palmă peste bot cu ajutorul arhanghelului Andrei ( Arshavin ), sfătuind-o să nu îşi mai programeze viitorul în partide de genul celei disputate împtriva aceluiaşi personaj negativ al povestirii, din păcate, România.
.
Ultimul cadavru din grupa Morţilor a fost trimis către autopsie de către San Iker Casillas. Lumânările funeraliilor italiene fuseseră aprinse cu zecile de mii chiar înainte de startul partidei. Se simţea. Se vedea. Se transmitea. Erau ultimele răsuflări ale unei grupe care nu a oferit nimic altceva decât bătaia de joc a unui copil în saboţi de lemn faţă de colegii săi desculţi