Aseară tărziu o puternică furtună s-a abătut peste oraş. O rupere de nori cum nu mai văzusem până acum a dat drumul unei imense cantităţi de apă în doar câteva minute. Am fost nevoiţi, eu şi un amic, să ne refugiem într-un bar pentru a aştepta ca lucrurile să se mai liniştească. În interior ne-a fost dat să vedem un lucru mult mai ciudat decât capriciile afişate zgomotos de natură afară.
În timp ce toţi angajaţii barului, de la primul barman până la ultimul bucătar, cu apa pana la glezne, dotaţi cu găleţi şi mopuri, se chinuiau să facă faţei apei care intra pe sub uşa de la intrare, de la nişte mese alăturate am auzit:
" Aloo, am cerut de acum zece minute nişte hamburgeri. Mai aveţi de gând să îi aduceţi în seara asta?"
Cum să nu râmâi cu gura căscată în faţa unei asemenea specii de idioţi. Deci: oamenii ăia făceau tot posibilul ca tu să îţi menţii şosetele uscate iar tu dai frâu liber foamei din tine. Lucrurile nu s-au oprit aici. Au mai trecut două-trei minute, ploaia cădea cu aceeaşi intensitate, oamenii baricadaseră uşa însă apa continua să se înfiltreze în interior. Afară totul se transformase într-o imensă piscină.De la aceeaşi masă se aude: " Alooooo...cine e bucătarul aici? Mâncăm ceva în seara asta sau mai bine plecăm?, la care omul care ar fi trebuit să le facă hamburgerii respectivilor indivizi( două perechi de tineri în vârstă de aproximativ 20-25 ani) a deschis uşa şi a spus: " Vă rog să ieşiţi, sunteţi invitaţii mei să ieşiţi. Ceea ce aţi consumat până acum am să plătesc eu, rugându-vă să îmi acceptaţi scuzele de rigoare".
În faţa panoramei apocaliptice de afară, "fomiştii" au realizat brusc că nu vor avea parte prea curând de cină iar şansele de a se deplasa către o altă locaţie pentru a o găsi sunt foarte mici. Au tăcut mâlc, iar după aproximativ 15 minute, moment în care urgia de afară s-a mai potolit, şi-au plătit cele două Coca-Cola pe care le serviseră până atunci şi au ieşit.
În urma lor bucătarul suduia de mama focului:" Am ajuns rău de tot dacă foamea ne întunecă privirea şi raţiunea".
marți, 24 iunie 2008
Cu foamea-n glanda
Etichete:
DE PRIN BAR,
JEGURI,
SARMALE UMPLUTE CU FORŢA
Abonați-vă la:
Postare comentarii
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu