The day after tomorrow - Jurnal mondial de tricolor

Mai sunt puţine ore pâna la meci. Sunt frânt. Am fost la job tot week-endul doar pentru a avea liber marţi, având astfel posibilitatea sa văd şi să trăiesc aşa cum vreau meciul nationalei. Le-am vizionat şi pe primele doua, pentru că din fericire am posibilitatea de a urmări, “forţat de împrejurări”, toate meciurile de la EURO 2008. Însă nu. Acest meci vreau sa îl văd alături de prieteni, români sau spanioli, să strig, să sar cu berea în mână, să mă înfăşor în steag. E târziu, ma resimt fizic si psihic dupa ce toata ziua am fost supus unui tir necruţător de ironii fotbalistice aruncat asupra mea de către amicii spanioli.
.
” - Eee..macho? Vă lasă meciul Olanda şi ne întâlnim în sferturi. Patru boabe vă dăm”.“- Da, vezi sa nu. Va faceţi planul ca tiganul şi nici măcar nu suntem calificati.Iar pe lângă asta uitaţi că aveţi ani buni de când pentru voi sferturile de finala sunt ca o galeată plină cu clei de care va împiedicaţi mereu si acolo ramâneti ţintuiţi. Vă întoarceţi acasă la taurii voştri.”
.Aşa a început ziua de ieri. Pe seară, atacurile s-au mai diversificat:
.“-Auzi. Mătura Olanda cu voi pe jos iar noi îi distrugem pe leşinatii aia de italieni sau francezi. Ce-o pica. Mai bine cu ei, decât cu voi.”
.
Nu i-am mai răspuns. Însă m-a binedispus.”-Deci vă temeţi de noi, în cele din urma?”. Pfff.. mai sunt cateva ore până la meci. Văd titlurile din presa româneasca si internationala. Mircea Sandu este optimist,Germania-Portugalia primul meci-şoc din sferturi, Buffon crede în onoarea Olandei şi vrea revanşa în semifinale …împotriva Olandei, 64% dintre cititorii celor de la Marca sunt convinşi că România va ieşi vie din “Grupa Morţii”. Rădoi, Goian, zvonuri cu Contra. Ovidiu Petre, Coman. Si totusi. Uite că suntem cei care ne hotarâm soarta. Nouă, italienilor. francezilor. Probabil că şi a spaniolilor ssau a olandezilor.
.
Deviez puţin. Inevitabilul Cristiano Ronaldo. Nu a făcut cine ştie ce la acest european, însă apare peste tot. Cică ar fi semnat deja cu Real Madrid înca de prin aprilie. O fi legală chestia asta?14 milioane de euro pe an pentru el si vreo 120 de milioane pentru United. Tot ce se poate. Reală este însă povestea a trei chilieni care au zburat 12 ore doar pentru a vedea un meci de fotbal la EURO. Imediat după meci, alte 12 ore de zbor înapoi spre Chile pentru a ajunge la timp la job. Aştia da microbisti.
.
E ora trei din noapte aici la Madrid. Gata. La odihnă. Vor mai trece câteva ore fără se le simt, pentru ca apoi sa fierb în suc propriu până la ora meciului…. Cred că la fel vi se întâmplă şi vouă, indiferent dacă sunteţi în Bucureşti, Braşov, Iaşi, Timişoara, New York, Munchen, Roma, Melbourne sau în Berna.
.
…VA URMA ….ne trezim ( primul lucru pe care am să îl fac este să îmi pun steagul în geam ) şi mai povestim, tot aşa până după meci…
.

Ziua începe promiţător, vremea este frumoasă, GSP-ul scoate de la naftalină o previziune făcută în iarnă. România-Olanda 1-0. Ar fi frumos. Am scos şi eu steagul. Îmi place că atrage atenţia celor care trec prin faţa casei. Nu ştiu câţi dintre ei fac legătura cu meciul de astăzi, însă acolo este. Mai sunt cam 12 ore.
.
Mejuto Gonzalez, arbitrul pe care l-am avut în primul meci din grupe contra Franţei, a reuşit frumoasa performanţă de a elimina simultan ambii antrenori principali în meciul de aseară, Austria -Germania. Polonia se întoarce acasă doar cu un punct drept zestre. Şi când te gândeşti că s-au calificat la EURO primii din grupă, în faţa Portugaliei, lăsând sârbii acasă.
.
Casele de pariuri au intrat în panică. Victoria României are o cotă de 1.90, iar cea a Olandei 3.20.
.

Asta apare pe prima pagină a ziarului italian TuttoSport. Nici nu a ajuns bine Mourinho în Italia şi încearcă să îşi facă prieteni. Ce greu trece timpul. Zi liberă pentru odihnă. Însă până şi odihna pare plictisitoare în aşteptarea meciului de deseară.
.
Opt ore înainte. Aflu primul 11 probabil din presa spaniolă. Lobonţ- Tamas-Chivu-Raţ-Contra-Cociş-Dică-Codrea-B.Nicoliţă-Mutu-M.Niculae.
.
Unde se vizionează meciul: Alături de circa 200 de români pe terasa unui bar aflat în piaţa centrală a unui orăşel limitrof Madridului, undeva la poalele Escorialului. Fântână arteziană este. Cald afară este.

Zi perfectă pentru a sărbătorii.
.
Citeam undeva despre un sondaj făcut în primăvară printre olandezi. Întrebaţi fiind care sunt cele mai reprezentative personaje olandeze la acel moment, clasamentul a fost următorul: 1. Johann Cruyff, 2.Andre Hazes, 3.Marco Van Basten. Cine este Andre Hazes? Un fost cântăreţ care a creat imnul fotbalistic al naţionalei portocalii “Wij houden van Oranje” şi care începe cam aşa: ” Uniunea crează forţa. Cum se face că o ţară atât de mică poate fi atât de mare? Nu este minunat?”.
.
Mai mult ca în orice altă ţară, naţionala olandeză aparţiune naţiunii sale. Selecţionata engleză îşi are originile în clasa muncitoare; cea franceză în cartierele periferice sărace şi pline de imigranţi. Naţionala română? Am un sentiment ciudat că cei plecaţi afară posedă un grad mai mare de afectivitate faţă de naţională. O fi dorul de ţară? O fi distanţa faţă de eternele probleme din competiţia internă?