Realismul fara constiinta

Pur şi simplu deprimant aerul negativist ce se respiră în preajma naţionalei României. E de-a dreptul obositor să fii agasat fără întrerupere de acest curent al plescăiturilor pesimiste înşirate în jurul selecţionatei din moment ce acel, faimos deja balon Europass, nici măcar nu a început să se rostogolească peste gazoanele austriaco-elveţiene. E adevărat că România are "norocul" de a juca într-o grupă letală, împotriva a trei dintre candidatele la titlul european, însă participăm şi noi, nu? Avem şi noi şansele noastre, nu? Nu avem aceleaşi şanse de reuşită precum selecţionatele Suediei, Turciei, Rusiei,Poloniei, Austriei, Cehiei sau Greciei? Nu noi ne-am calificat de pe primul loc într-o grupă cu această Olandă?

Judecata mea simplă, de suporter al naţionalei, mă face să gândesc că băieţii au nevoie de noi acum înainte de a juca, pentru că fără îndoială, rezultatele vor genera reacţii pe măsură. Aprecierile pozitive sau critice îşi au locul după fiecare meci ce îl vor disputa tricolorii. Deocamdată avem datoria de a ne sustinen jucătorii ce ne reprezintă. Iar dacă nu o vom face, sunt cât se poate triste şi adevărate vorbele lui Ladislau Boloni. Nici măcar nu vor exista mustrări de conştiinţă că în momentul în care se striga prezenţa mulţi dintre noi încă mai erau ocupaţi cu flegmatul în direcţia selecţionerului sau a unora dintre jucători, până şi acest lucru depinzând de diferitele simpatii din campionatul intern. Ne place însă să ne definim drept realişti. Asta după ce timp de opt ani de zile am tot jelit după aceste momente magice ce sunt pregătite să ia startul astăzi.