În sfârşit fotbal. Ba chiar şi un clip video al unui gol cu călcâiul. Însă înainte de Cristiano Ronaldo……
.
Dinamoviştii nu sunt chiar aşa trişti pentru înfrângere, steliştii se bucură chiar dacă victoria a venit în urma singurului şut pe poartă. Ba chiar apar suspiciuni de blat. Unicul care mai lipseşte din peisaj este un manelist şi ceva de “valoare”. Şi uite că s-a mai rupt o filă din programul zbuciumatei noastre. Stăm şi căutăm cuvinte cât mai elegante, cât mai potrivite, cât mai pline substanţă, le înşirăm cu speranţa că microbiştii se vor îmblânzi şi vor privi din alte unghiuri, mai şlefuite, fotbalul românesc.
.
Citesc cronicile celor două meciuri capete de afiş ale etapei şi mă relaxez total. Nu mă vădangrenat într-o “dură luptă” cu statisticile, cu tacticile antrenorilor, cu posesii sau alte chestii din astea plictisitoare. Asta nu pentru că ar fi existat şi presa rău-voitoare a preferat declaraţiile-şoc, ci pentru că materialul pentru asemenea tablouri trebuie să fie consistent. Nu poţi analiza un meci precum cel de la Vaslui din moment ce pe jumătate de foaie a unui bloc-notes schiţezi cu litere largi cele câteva acţiuni de poartă. Mi-am zis,” ok, scopul scuză mijloacele, importante sunt punctele. Până şi Real Madrid a câştigat ultimul titlu iberic jucând un stil departe de a fi estetic, care a sfârşit prin a îl ejecta de pe banca tehnică pe un Fabio Capello campion”. Asta e, Vasluiul este echipa mică de provincie, unde cuvântul mare poate fi alipit doar titulaturii patronului ” fost mare arbitru internaţional” şi care are nevoie de o zi de graţie pentru a intra într-un meci de asemenea nivel. Motivaţie ar fi fost, numai gândind că joci contra Stelei, însă dacă picioarele nu te susţin?
.
Am aşteptat apoi duelul din Ştefan cel Mare. Ce vremuri ! Mai ţineţi minte acel slogan cu“Nu ne vindem ţara?” . Uite că funcţionează. Ba chiar am reuşit să cumpăram mici colonii. 11 străini pentru un titlu. Mercenari sau nu, pe mine m-au făcut să mă gândesc dacă Lobonţ doar avea nasul înfundat cu mucoasă sau poate produce astfel goluri la colţul scurt şi pe timpul mult aşteptatului EURO 2008. Nu de altceva, dar prefer în locul golurilor de acest gen, din alea excepţionale ieşite din schemele kung-fu ale lui Stelea. Dacă îmi blestem zilele şi drumurile măcar să o fac cu patos. Altă cronică, la fel de scurtă şi ea. Mercenerii au dresat cîinii. Zăhărelul nu s-a consumat în cantităţi prea mari.
.
Deci a mai trecut o etapă. Mititelu iar se umflă în pene după victoria puştilor săi. Iar aceştia merită linişte şi pe mai departe, merită să fie ţinuţi departe de hârjoneala înaltelor sfere. Dacă se vor mai omogeniza puţin, vor face multe mămăligi să explodeze sezonul viitor.
.
Vorbeam că s-a jucat un fotbal plictisit, poate prea obosit de cât s-a tras de el, prin tribune, prin recipiente cu gaz, prin săli de judecată, prin debite verbale incoerente şi totuşi pline de otravă.
.
Manchester îşi apără prima poziţie şi o face frumos, Arsenal o urmăreşte şi o face la fel de frumos. Real Madrid a mai schimbat registrul, are meci important şi îl câştigă. Frumos şi la ei. Urmăritorul apare neaşteptat, la fel de frumos însă nu se numeşte Barcelona ci Villareal. Dueluri pentru titluri considerate curate, chiar dacă şi acolo mai greşesc arbitrii.
.

Citește mai departe...

Manchester United - Aston Villa 4-0
Bolton - Arsenal 2-3
Real Madrid - Sevilla 3-1
Villareal - Atletico Madrid 3-0

Citește mai departe...

Primul a fost Gusti, următorul "amicul meu" Cristi Scutariu, ultimul Daniel. Daniele, îţi spun ţie pentru că te ştiu mai pacifist. Ştii doar că Gazeta face la fel. Aşa că de ce să nu punem egalitatea pe tabela de marcaj. Uite aici un gol de toata frumusetea marcat de Gazeta Sporturilor în poarta copyrghtului. Nu tu sursă, nu tu semnătură. Ba chiar a apărut şi în ediţia scrisă. Deci. Ce facem ? Suntem supăraţi că şi ăia fură?

Citește mai departe...

Barcelona a mai pierdut o partidă. Şocul eliminării din Cupa Spaniei încă se mai resimte. Afară din Cupă, la patru puncte de liderul Real Madrid ceea ce nu e mult pentru noi, însă se pare că enorm pentru catalani, coborâţi până pe locul trei de un surprinzător Villareal care i-a administrat o lecţie de futbol celeilalte echipe din Madrid, Atletico, cu o tragere la sorţi favorbilă în Champions League - deşi nu se ştie niciodată- însă cu semifinalele pline de fantasme, viitorul echipei barceloneze apare cel puţin, plin de umbre.

În momentul în care Barcelona câştiga pentru prima oară titlul în Primera Division sub comanda lui Frank Rijkaard, toată Europa era extaziată de forma sa de a desena fotbalul. Ronaldinho era cel mai bun jucător de pe planetă iar potenţialul acelui lot prevedea o perioadă de dominare europeană a Barcelonei. Dominare care se ratifica anul următor cu o dublă Primera Divsion-Champions League, dublă ce avea să declanşeze euforia în tabăra blaugrana. Se visa cu ochii deschişi la o întreagă pleiadă de titluri ce aveau să vină mulţumită enormei calităţi pe care o emana echipa, combinând ambiţie, talent şi tinereţe.

Barcelona avea să se trezească însă în următorul sezon din visurile sale grandioase. Liga internă pierdută în faţa celor de la Real Madrid, după ce la un moment dat avea un avantaj de 11 puncte faţă de aceştia, a băgat clubul în corzi. Jucători apăreau ca fiind lipsiţi de motivaţie, antrenorul incapabil de a manevra enormul şoc de personalităţi din interiorul vestiarului. Clipele grele au dat cale liberă adevăratelor personalităţi ale jucătorilor , atunci s-a văzut din ce material este făcut fiecare. Calmul şi pacifismul lui Rijkaard, calităţi atât de apreciate sezoanele trecute au început să se vadă la parametrii reali : lipsa mâinii dure în controlul unui grup poleit cu vedete internaţionale care au pierdut motivaţia şi devotamentul faţă de culorile unui club centenar.

Declinul lui Ronaldinho este parabola decadenţei unei echipe care apelează la calităţile sale individuale şi la mediocritatea rivalilor pentru a se menţine vie în competiţiile pe care încă le mai dispută. Nici măcar această tactică de hei-rup nu i-a mai folosit Barcelonei pentru a trece de Valencia în semifinalele Cupei Spaniei, iar în Primera Division. Una dintre recent promovate, Almeria, i-a scos un punct pe ultimile minute, iar sâmbătă seară, Betis i-a întors 2-0 de parcă în faţă ar fi avut un lot de juniori, nu jucători ca Eto.o, Zambrotta, Thuram, Bojan, Xavi, Iniesta, Abidail sau Henry.

Barcelona s-a caracterizat mai mereu prin jocul său din prima sau a doua atingere, ceea ce doar Arsenal mai produce cu succes la ora actuală, prin jucătorii săi extremi de mobili. Ultimile meciuri au etalat o uşoară stare de panică a lui Rijkaard, acesta acumulând pepoziţii ofensive o prea mare cantitate de jucători, uşurând munca apărărilor adverse prin dispariţia demarcărilor fulgerătoare pe care le patentase Eto.o.

Şapte sau opt jucători vor pleca probabil în vară. Primul dintre ei va fi Ronaldinho, căruia zvonurile din presa catalană i se caută un înlocuitor la alegere dintre Mutu şi brazilianul Diego de la Werder Bremen. Totul va depinde şi de la fel de probabila sosire pe banca tehnică a lui Jose Mourinho, care nu prea are la suflet nici jucătorii carioca, aşa cum la fel de bine antecedentele cu Adi Mutu le cunoaştem prea bine. Ceea ce este clar este că ciclul Rijkaard şi a multora din jucătorii din actualul lot la Barcelona se apropie de finiş.

Citește mai departe...

Minutul 86, echipa ta este condusă cu 2-1 şi marchezi golul de care aveai nevoie, un gol de care îţi vei aminti toată viaţa. S-a întâmplat peste graniţă, la vecinii noştrii maghiari. Unde esti Nicoliţă să vezi cum îţi fură moştenirea ?

via Futbol Arte. Multumesc Ovidiu

Citește mai departe...

Comentarii vor fi făcute sute după această decizie. Eu voi posta doar această mică răbufnire venită din neputinţă.
.
Nu ştiu ce să mai zic. Voi lăsa titlurile din ziare să vorbească în locul meu.
.
Deci carevasăzică ……
……..De ce? Ne explică Dumitru Dragomir ….

Asta în timp ce acelaşi Mitică Dragomir vrea să facă afacerea vieţii cu televiziunile cărora încearcă să le vândă nişte drepturi. No pasa nada. Lasă să ia ţeapă şi media, să cumpere un surogat de fotbal, dacă stă pe la uşi şi se uită pasivă cum fotbalul este întins în toate părţile precum şpagatul lui Badea. A venit şi verdictul.

Să mai zic ceva? Mi-e lehamite. Mutaţi gazonul în birouri şi puneţi secretarele să facă flotări. Campionatul abia acum începe. Ne vedem la următoarea brichetă. ……Am uitat să vă spun ceva ….

……..şi totuşi….

Citește mai departe...

Am revazut astazi imaginile din momentul intreruperii meciului Rapid - Steaua. Nu voi mai face referinta la acea rapida iesire de pe teren a jucatorilor stelisti, insa nu mi se sterg
de pe retina flashurile cu Lovin cicalindu-l pe arbitru, cu Badea muscandu-si buzele de nervi in momentul in care Deaconu incerca sa reia jocul, pentru ca mai apoi sa refuleze intr-o scurta contractura a pumnilor ” Am castigat bai”, in timp ce Lovin multumea tribunei giulestene ” Eram rupt de oboseala “, mersul descentrat dandu-i dreptate.

.

O adevarata revolutie anti-fotbal se produce sub nasul nostru, firul logic al ratiunii
aplicand o rejucare a acestui meci, insa nu, continam sa baltim in mediocritate la toate nivelurile. Mediocritatea parvenita din interese, pentru ca altfel nu imi pot explica cum de doi presedinti, unul de federatie si altul de tara formeaza acel cuplu zglobiu care decid inaintea tuturor chiar si in probleme care nu ii priveste.

.

Ne recitim si rescriem aceleasi smiorcaieli sau fite de suporteri ramasi fara jucarie. Pentru ca si noi avem o mare parte din vina, noi suntem cei care le platim bilete la meciuri, pentru ca apoi sa spuna ” ce hazna frumoasa avem, porcii de huligani o jegaresc”, noi cumparam zi de zi presa sportiva, pentru ca la momentul decisiv, momentul cand ar trebui sa arati de ce esti a nu stiu cata putere in stat, urat termen, STAT, faci ciocul mic, previzibil si logic prin prisma traditiei careia presa scrie asa cum ii dicteaza propriile interese. Interesele asa cum se spunea recent sunt : Rating-Audienta-Tiraj

.

Nu era interesul oare ca fotbalul, cel care umple peste 70% din hartia ziarelor sportive,
sa fie aparat de cel mai bun avocat posibil, presa? Este un precedent, variantele de viitor
sunt la libera dumneavoastra imaginatie. Tineti minte ce le spune arbitrul celor doi capitani la strangerea de maini de la inceputul partidei in fata acelui banner pe care scrie FAIR-PLAY ( ce o fi ala fair-play?) ?

.
Voi fi lacrimogen insa AM PIERDUT FOTBALUL SI ESTE VINA NOASTRA. M-ar fi surprins placut ca macar un jucator stelist sa se declare in favoarea rejucarii acestui meci.

Citește mai departe...

Cu atatea brichete si comisii am uitat de fair-play.

Citește mai departe...

Nici Steaua, nici Dinamo, nici Craiova, nici Cluj, Arsenal, Roma, Barcelona sau Real Madrid.Gata. De acum incolo sunt fan declarat al urmatoarei echipe. Hollywood United Girls Socer. Cred ca nu sunt nici primul care ajunge la aceasta concluzie, nici ultimul.

GO HUGHS !!!

Citește mai departe...

Răsfoind blogurile spaniole am dat cu surprindere peste un amplu articol despre echipa României, articol pe care din păcate nu l-a scris un gazetar român ci unul iberic pe nume Juan Baeza. Sunt câteva lucruri pe care autorul s-a grăbit să le introducă în articol, cum ar fi pasajul referitor la Dică sau Ovidiu Petre. Însă să nu lungim vorba şi să vă las să citiţi respectivul articol :
………
România are motive de a visa
.
Există selecţionate care nu sunt cunoscute însă intimidează. Dintre rezultatele amicalelor internaţionale disputate miercuri, m-a surprins mult baia de goluri administrată de România mult mai potentei, cel puţin în opinia mea, Rusia. Nu ar trebui să ne mire totuşi acest lucru dată fiind strălucitoarea campanie de calificări a românilor, clasându-se primii într-o grupă cu Olanda, Bulgaria sau Belarus. Şi aici adaug un amănunt : au suferit doar o înfrângere.
.
România nu a avut noroc la tragerea la sorţi. Va fi nevoită să înfrunte giganţi precum Franţa sau Italia şi o echipă mereu de luat în seamă, Olanda. Însă eu deja avertizez, rău vor face aceste selecţionate dacă vor dispreţui oamenii lui Victor Piţurcă, unul dintre protagoniştii acelei legendare echipe Steaua care imprima propriul stil în fotbalul continental al anilor 80. Piţurcă a fost un mit la Steaua, a marcat cam tot atâtea goluri, 165, ca şi partide disputate, 175. Iar proiecţia sa ofensivă este reflectată şi în selecţionata pe care o conduce. România a fost cea de-a patra echipă cu cel mai bun golaveraj din faza calificărilor pentru EURO 2008, ceea ce nu şterge meritele lui Piţurcă de a fi creat o echipă ordonată şi serioasă în apărare, primind doar şapte goluri.
.
Marea vedetă este fără nici o urmă de îndoială, Adrian Mutu. Voi vorbi mai puţin despre acest magnific atacant, care este chiar mai bun când joacă rolul celui de-al doilea vârf, de exemplu alături de Luca Toni, cel cu care a format o excelentă pereche de atac în campania anterioară la Fiorentina. Cesar Prandelli, cel care l-a mai avut o dată sub propria comandă la Parma, spune mereu că românul este cel mai bun jucător pe care l-a antrenat vreodată. Poate fi o declaraţie extremă, însă este fără dubii faptul că acest fotbalist marchează diferenţa datorită calităţilor sale.
.
Mutu este idolul, însă la umbra sa este mult mai mult. În atac îmi place Marica, jucător ce încă progresează, şi pe care îl văd capabil de a face lucruri mari. Este rapid, puternic şi se mişcă mult, cade din benzi cu uşurinţă deschizând spaţii. Marea sa provocare este absenţa golului, însă repară puţin câte puţin la această avarie. Miercuri a deschis scorul împotriva Rusiei cu un autentic “golazo” driblându-i pe cei doi fundaşi care îl marcau, iar cei doar 23 de ani ai săi promit că vom avea de văzut mult mai multe goluri din partea sa. Alt jucător de luat în seamă este Niculae, jucător care a înscris şi el miercuri. Un bun atacant care începe să înscrie cu uşurinţă în prima ligă franceză, după un prim sezon în care lucrurile nu prea i-au ieşit aşa cum spera. Acum este principala referinţă din atacul lui Auxerre. Îi lipseşte puţin pentru a ajunge la nivelul lui Mutu şi Marica totuşi.
.
În centru găsim alături de Mutu marea senzaţie a echipei. Dică este un fotbalist excepţional, adevăratul creier al echipei lui Piţurcă, jucător deja cunoscut pe continent. Încrie mult, şi este sfântul şi simbolul Stelei. Că la cei 27 de ani ai săi încă nu a ieşit din liga română este greu de explicat, oricât de mult îl plăteşte Gigi Becali, iar aici fiecare interpretează după cum vrea. Piţurcă a experimentat în ultimele meciuri schimbând mijlocaşii, încercând să îl plaseze mult mai avansat pe Dică,dându-i postul obşinuit acestuia jucătorului lui Lokomotiv Moscova, Cociş. Fără îndoială, cred câ o dată sosit momentul adevărului, Dică va juca în spatele perechii formată din Mutu şi Marica. Orice alt plan ar fi o eroare în opinia mea.
.
Coleg de echipă şi naţională cu Dică găsim o mai veche cunoştinţă de-a noastră, interiorul stânga Nicoliţă, cel care reuşea acel “partidazo” în faţa celor de la Betis în Cupa Uefa şi acel “tontogol” de pe Santiago Bernabeu. Îşi dispută postul de titular cu veteranul Florentin Petre, care în opinia mea, deşi miercuri a fost titular este mai slab decât Nicoliţă. Petre nu mai contează pe viteza anilor trecuţi iar pe Nicoliţă îl vâd mai incisiv.
.
Nu este chiar un mijlocaş, eu l-aş plasa ca fundaş central, însă Piţurcă îl foloseşte mai mult în mijloc. Vorbesc de alt fotbalist cu greutate în această echipă, Mirel Rădoi, jucător agil şi experimentat în “stingerea incendiilor”, cu mare abilitate de a tăia jocul rivalilor. Excelent fotbalist şi el, alt caz Dică, în sensul că este inexplicabil cum de continuă să joace în România, chiar dacă este unul dintre cei mai bine fotbalişti români.Nu vreau să îl uit din aceeaşi linie, pe Ovidiu Petre, fratele mai mare al lui Florin ( ??? ).Un fotbalist interesant, mai mult pentru impunătoarea sa statură, 1.88 m.
.
Am vorbit de atacanţi şi mijlocaşi, însă adevărata piesă de rezistenţă a acestei echipe este apărarea, asta pentru că dispune de apăratori centrali formidabili. Pe de o parte Chivu, liderul unei linii care se bazezează deasemenea pe prezenţa în banda dreaptă a lui Cosmin Contra. Chivu, formează împreună cu Mutu şi Dică, coloana vertebrală a naţionalei României. Pereche cu centralul celor de la Inter la Euro 2008 va face cu siguranţă Dorin Goian, un adevărat turn de control deşi la mare concurenţă cu jucătorul lui Auxerre, Tamaş. Banda stângă şi-o dispută Răzvan Raţ ( Şahtior ) şi recentul transferat la Benfica, Sepsi, un lateral interesant, care a debutat miercuri cu naţionala la doar 21 de ani. Mai este un jucător pe care Piţurcă,jucător ajuns în iarnă la Lazio Roma şi care deja a pus stăpânire pe postul de titular în echipa italiană. Un excelent fotbalist şi el, deşi va fi foarte dificilă o prezenţă a sa la EURO 2008.
.
De remarcat că ieri, împotriva Rusiei, Piţurcă a utilizat toţi jucătorii convocaţi, dat fiind că echipa trece acum printr-o fază experimentală. În orice caz, nimeni să nu aibă îndoieli, că avându-l pe Chivu drept gardian, pe Rădoi în faţa sa, şi cu acel triunghi pe care eu sper să îl vâd împreună în faţă Dică-Mutu-Marica, România va da mult de furcă chiar dacă s-a văzut ajunsă în aşa zisă “grupă a morţii” .”
.
Acesta este un articol scris de către un gazetar spaniol privind echipa României. Din fericire flacăra brichetelor româneşti nu iluminează peste graniţe.

Citește mai departe...

Dintre adversarele de la EURO 2008, doar Italia a călcat în străchini precum un spân cu burtă încercând să fenteze cura de slăbire. O primă repriză jenantă pentru campioana mondială în exerciţiu, fără nici un şut pe spaţiul porţii, fără nici un şut spre poartă măcar, cu un Buffon în rolul seriosului care scapă turma, cu apărători pentru care deviza ” poa” să treacă mingea, poa” să treacă omul, niciodată ambele” este lege, cu o repriză secundă în care jucătorii lui Donadoni au încercat să iasă din moartea clinică în care se afundaseră înainte pauză şi cu un gol superb al lui Villa ( video ), (un gol care îmi readuce în minte ceva asemănător reuşit de Zidane într-o finală de Champions disputată la Glasgow), care restaura în sfârşit dreptatea pe tabela de marcaj. Să ne relaxăm ştiind că naţionala a jucat frumos, aterizând pe Ghencea în mijlocul pumnului de flegme şi cotoarelor de raţiune care au acaparat liga internă? Italia e Italia “per siempre” , însă nu e de speriat. Spaniolii au lăsat pachetele de pamperşi acasă şi le-au arătat că fotbalul încă poate triumfa în faţa plictisitorului catenaccio. Nu cred că Donadoni va avea vreo şansă la europene bazându-se pe un playlist format doar din piesele cvartetului Buffon-Materazzi-Cannavarro-Luca Toni. Materazzi nu îşi uită niciodată drujba acasă, iar Cannavarro este un bătrân cu faţă de fotomodel.

.

Pe Parc de Prince, Ribery a transformat un penalty nemeritat dând victoria Franţei într-o partidă pe care dacă apelăm la bunăvoinţă o putem numi drept amicală. Nici francezii nu m-au făcut să tremur de frică şi nu au făcut altceva decât să îmi confirme două lucruri : 1) panta descendentă pe care simţeam că se află nu este doar o iluzie 2) Anglia merită să stea acasă şi spun asta cu părere de rău, pentru că pe unde îi prindeam îi şi căpăceam .

.

Meciul Olandei este la fel de irelevant. O revenire “spectaculoasă” în faţa unei formaţii
pe care nici măcar proprii suporteri nu o vor la EURO 2008. Ok. Glumesc puţin. Însă cu olandezii am mai jucat şi le-am găsit în cele din urmă fisurile din coaja de portocală.

.

Aşa că de ce să mă tem? De ce să nu merg la vară la EURO cu speranţa în rucsac? Că
vom pierde sau vom câştiga, asta râmâne de văzut, contează că am iluzii, că vreau să
fiu acolo, pentru a fi alături de ai noştri fotbalişti, că vreau să văd aceşti puşti
râzgăiaţi ai fotbalului reîncarnaţi în eroi naţionali. It.s time to make history boys !

.

Până atunci …..

Citește mai departe...

Citește mai departe...

V-am băgat puţin în ceaţă cu acest titlu? Nu am găsit mod mai bun de a primi cum se cuvine Russian Premier League, pentru ca aşa se traduce ceea ce vedeţi în titlu. România întâlneşte Rusia într-un amical, despre care presa românească nu prea este interesată. Ca de obicei primează scandalul, banii şi butoanele. Aşa că, considerând că îmi permit să vă deranjez cu astfel de articole, am să încerc să vă fac cunoştinţă cu fotbalul rusesc.

Săptămâna trecută a luat startul anul fotbalistic 2008 în Rusia, asta pentru că, spre deosebire de ţările din Europa Occidentală, liga rusă funcţionează după un calendar aparte, principalul factor de influenţă fiind frigul. Dacă în România şi în majoritatea ţărilor europene, campionatul începe în ce-a de-a doua parte a anului şi se termină în prima jumătate a anului următor, în Rusia, Belarus, Ucraina şi restul ţărilor din fostul spaţiu sovietic, datorită temperaturilor scăzute atinse pe perioada iernii, liga de fotbal ia startul la începutul primăverii şi se termină în toamnă. Acest calendar este aplicat până şi în şcoli de către ruşi, astfel încât vacanţa de vară de care românii se bucură, este transferată pentru lunile de iarnă de către ruşi. Este un calendar, în opinia mea , frustrant pentru echipele ruseşti, deşi o altă modalitate de a se disputa meciurile nu există, însă taie mult din posibilităţile acestora de a reuşi o prestaţie de excepţie în cupele europene. Un exemplu : Zenit Sankt Petersburg a câştigat Russian Premier League în septembrie 2007, ceea ce îi dă posibilitatea de a juca în Champions League, însă la peste un an distanţă de la câştigarea titlului, urmând să joace în Champions în octombrie 2008.în această perioadă poţi trece de la a câştiga titlul la a te afla pe poziţii retrogradante, au fost vânduţi unii dintre cei mai buni jucători , etc. Se pare că cei care conduc destinele fotbalului rus, pregătesc o schimbare a calendarului care să avantajeze mult mai mult echipele ruseşti.

Care e sistemul în Russian Premier League?
Campioana este calificată direct în grupele Champions League, locul 2 va disputa meciuri în turul 2 preliminar al Champions League, locul 3 turul 4 din Cupa Uefa iar locurile 4-5 vor disputa turul 3 preliminar şi respectiv 2 al Cupei Uefa. Ultime două clasate coboară în Russian First Division.

Ediţia din 2007 a primi ligi ruse, a adus cu ea şi rupere hegemoniei echipelor moscovite ( hegemonie care nu miră din moment ce nu mai puţin de şapte echipe din capitală joacă în prima divizie rusă ). Era pentru prima oară când cei de la Zenit câştigau titlul, şi pentru prima oară în ultimii 12 când nu câştiga o echipă din Moscova. Cupa Rusiei (Кубок России) a fost câştigată de Lokomotiv Moscova, care a învins printr-un gol marcat în prelungiri de către Garry O.Connor o altă formaţie din capitală, FC Moscova, meci disputat pe Luzhniki Stadium, acelaşi stadion pe care se va disputa finala Champions League din acest an.

Liga rusă a început şi a început cu un meci istoric între Krylya Sovetov şi formaţia cecenă Terek Grozny, după mulţi ani gazoanele cecene găzduind în sfârşit o partidă de fotbal.S -a disputat deasemenea la început de martie Supercupa Rusiei, câştigată de cei de la Zenit în faţa celor de la Lokomotiv cu scorul de 2-1, golurile fiind marcate de câtre Andrei Arshavin ( marea speranţă rusă pentru Euro 2008 ) şi Pogrebnyak , respectiv Rodolfo pentru echipa din capitală. Liga Rusă este foarte puternică, economic vorbind şi este pe cale să ajungă puternică şi din punct de vedere fotbalistic, asta ţinând cont de investiţiile masive pe care companii petroliere sau de gaz precum Gazprom sau Sibneft le fac în echipele ruseşti. Companii care au erupt în ligă, cumpărând echipe şi aportând capital suficient care să atragă jucători sud-americani spre celălalt capăt al globului. Sincer, cred că dacă nu pentru bani,jucători precum Carvalho ( Brazilia ), Barrientos ( Argentina ), Maxi Lopez ( Argentina ) sau Jo ( Brazilia ) , pentru a aminti doar câţiva, nu s-ar găsi acolo pierduţi în zăpada siberiană, ascunşi între crestele munţilor Ural.

Cât despre naţionala rusă, blocul compact format de către olandezul Guus Hiddink a reuşit să lase acasă în faţa televizoarelor echipa Albionului cu o echipă formată 99%cu jucători din prima ligă internă, doar Kerzhakov, pe atunci la Sevilla, venind la naţională ca jucător din străinătate. Între timp Kerzhakov a ajuns şi el, înapoi în Rusia. Dacă adunăm şi ultimul succes la nivel de cluburi, acea Cupă Uefa câştigată de către CSKA Moscova în faţa celor de la Sporting Lisabona chiar pe stadionul portughezilor, putem trage concluzia că fotbalul rusesc va avea pe viitor un cuvânt greu de spus în competiţiile europene, atât pe cluburi cât şi naţionale.

În încheiere, o listă cu unii dintre cei mai importanţi jucători din Russian Premier League:

-Antonin Kinský, Portar, Serbia (Saturn)

-Sergei Ignashevich, Apărător, Rusia (CSKA Moscova)

-Aleksei Berezutskiy, Apărător, Rusia (CSKA Moscova)

-Anatoliy Tymoschuk, Apărător, Ucraina (Zenit)

-Andrei Arshavin, Mijlocaş, Rusia (Zenit)

-Diniyar Bilyaletdinov, Mijlocaş, Rusia (Lokomotiv Moscova)

-Vágner Love, Atacant, Brazilia (CSKA Moscova)

-Roman Pavlyuchenko, Atacant, Rusia (Spartak Moscova)

-Jô, Atacant, Brazilia (CSKA Moscova)

-Konstantin Zyryanov, Mijlocaş, Rusia (Zenit)

-Daniel Carvalho, Atacant, Brazilia (CSKA Moscova)

-Pablo Barrientos, Mijlocaş, Argentina (FC Moscova)

-Igor Akinfeev, Portar, Rusia (CSKA Moscova)

-Aleksei Eremenko, Mijlocaş, Finlanda (Saturn Moscova)

-Aleksandr Kerzhakov, Atacant, Rusia (Dynamo Moscova)

-Andrei Arshavin ( Zenit )

Citește mai departe...

Citește mai departe...

Ieri s-a disputat ultima etapă a Ligii Cipriote de Fotbal. Normal ar fi să cunoaştem numele campioanei Ciprului, însă .....pentru prima oară în istoria acestei ligi, va avea loc un play-off.

Dintre cele 14 echipe care alcătuiesc componenţa primei divizii cipriote, ultimele două, Olympiakos Nicosia şi Salamina Famagusta sunt deja retrogradate. Restul echipelor vor fi împărţite în trei grupe a câte patru, în funcţie de poziţia ocupată la sfârşitul campionatului, jucând între ele, tur-retur încă şase partide. Punctele obţinute se adună cu cele din campionat , luând astfel formă clasamnetul final.

Primele patru echipe, Anorthosis Famagusta ( amintiri ardelene ? ) neînvinsă pe tot parcusul ligii şi cu un avantaj de nouă puncte faţă de locul doi, Apoel Nicosia ( echipă la care activează

şi ex-gălăţeanul-dinamovist Daniel Florea ), Omonia Nicosia şi AEK Larnaca, îşi dispută titlul şi două locuri de UEFA. Lucrurile sunt practic decise, dat fiind distanţa dintre cele patru. Titlul pentru Anorthosis şi locurile de UEFA pentru cele două echipe din capitala Ciprului.

În cea de-a doua grupă miza este un loc în Intertoto. Puţin? Pentru no, românii, cei care declanşăm războaie interetnice şi suspendăm partide cu gândul la Champions League poate că da. Pentru ciprioţii nu. Aşa că pentru acest post de Intertoto se vor bate Apollon Limassol ( echipă care a pierdut locul patru în ultima etapă ),APOP, Paralimni şi Ethhnikos Achna.

În ultima grupă se află echipele care se luptă pentru evitarea ultimului loc retrogradabil. Doxa Katakopias ( practic salvată, însumând deja puncte care să îi permită să privească mai detaşată acest mini-turneu ), Alki Larnaka, AEL şi ARIS Limassol.Cei care vin cu avantaj moral mai puternic sunt cei de la Aris dacă stâm şi ne uitâm la dinamica ultimelor rezultate din ligă, asta în timp ce celelalte două rivale se află pe o pantă descendentă.

Aşa că, mai râmân câteva săptâmâni până la închiderea acestei ligi. Campioana va fi probabil mai vechea cunoştinţă a celor de la CFR Cluj. Râmâne de văzut dacă vom avea parte de revanşă.Depinde de ce se mai întâmplă prin liga românească. Altă mâncare de peşte..... împuţit.

Citește mai departe...

....Merită să mă ajutaţi cu acestă chestie? Nici dacă vă rog?

Citește mai departe...

A apărut in blogosfera sportivă românească Fotbal pe Păine. Nu ştiu cine este în spatele respectivului blog, însă îi urez bun venit, succes, multă răbdare şi perseverenţă.

O să apari în blogrolul de pe Bar Tikitaka dacă după două săptămâni încă mai eşti activ cu blogul .

Citește mai departe...

Nefericitul care l-a nimerit în cap pe Deaconu i-a stricat ( intenţionat sau nu ) meciul Rapidului. Meci important şi mai important fiind faptul ca formaţia giuleşteană se afla în avantaj. E adevărat ca apele sunt învolburate şi trebuie făcut ceva. Au mai rămas vreo 17 minute de jucat, plus prelungirile. Era absolut necesar ca meciul să fie suspendat ? Se pare că da. Ce va urma? Cu siguranţă nu va avea legătură iar cu umplerea riscantă a stadionului sau a deranjului jucătorilor gen Lovin de a se mai lega din nou şireturile. Pentru circa 20 de minute nu merită efortul.
.
Nivelul tehnologic al timpurilor prezente ne permite însă să rezolvăm astfel de dileme cu ajutorul Internetului, prin intermediul unei serii decisive de penalty-uri ( cu un avantaj de un gol pentru Rapid ), lansate din faţa televizorului mulţumită videoconsolelor. Jucătorii nu au de ce să mai facă ore extra şi nici să iasă din casă. Cu un simulator de penalty-uri se rezolvă problema. Doar vorbim de butoane, nu?

Ce alegem prima dată ? Jucătorii sau arbitrul ?
.

Citește mai departe...

Fotografia mi-a fost trimisă de un bun prieten stelist.

Fotbaliştii nu sunt sportivi de elită. De fapt, sunt nişte leneşi. Dacă mergeţi la antrenamentele pe care le fac echipele şi ştiţi câte ceva despre ce înseamnă prepararea fizică, te apucă râsul ( era să zic damblalele ). Să vezi că majoritatea jucătorilor( nu sportivi ) de “elită”, după doar câteva săptămâni de competiţie sunt topiţi de atât efort, mi se pare o glumă de prost gust.

Cel mai incredibil este că trebuie să auzi declaraţiile unor antrenori sau conducătoriscuzându-se: ” Jucăm două partide pe săptămână şi suntem obosiţi…” Of, bieţii fotbalişti. Se epuizează dragii de ei… Nu mă miră. Trebuie doar să vezi antrenamentele. Se vede o bandă de, bine coafată, dând ture timp de vreo 20 de minute, după aceea nişte genoflexiuni, flotări ceva, nişte căluţi, unul în spatele celuilalt iar la final toţi prăpădindu-se de râs.

Eu mă antrenez mai mult decât ei. Un sportiv de elită ( nu un fotbalist ) se antrenează

minim patru, cinci ore zilnic, cu o intensitate care fotbaliştilor probabil că le-ar provoca

infarct. Urmăream recent un document despre NBA. Se antrenează zilnic, joacă trei sau patru partide pe săptămână, fac în medie cam 20 000 de kilometri cu avionul ( tot săptămânal), sunt ca nişte tauri şi nimeni nu se plânge. Ăia da sportivi de elită.

Pregătirea fizică a majorităţii fotbaliştilor este un banc răsuflat. Pe Nicoliţă l-aş pune să facă Turul Franţei, nu de altceva, dar aşa mai învaţă se ia şi curbele. Nu e de ajuns sa fugi ca turbatul. Pe Cesinha l-aş pune în spatele lui Bănel să vedem dacă îl ajunge. Slabe şanse. De Dică nu mai spun nimic, cu siguranţă nu ajunge nici măcar la ieşirea din Bucureşti.

În perioada de pregătire antrenorii îi toacă puţin şi atunci trebuie văzut spectacolul.Congestionaţi, cu ochii ieşiţi din orbite, aproape să vomite ficaţii din ei. Vine sezonul şi cevezi ? Nişte trageri de fiare, trei sprinturi şi două ture de teren. O mini-partidă pe jumătate de teren, toţi spărgându-se în figuri şi glume, dându-şi palme pe cur. “Atmosfera în sânul echipei este superbă” spune ulterior presa, de parcă pe mine mă interesează că Fabbiani & co se bat cu noroi la antrenamente. ” Echipa este unită” declară căpitanii, de parcă eu cred că Rădoi chiar crede asta.

Mai târziu vine o oarecare echipă, care poate chiar se antrenează, scoţi doar un punct în Champions, eşti bătaie de joc pentru nişte ciprioţi de care doar tu ai auzit şi asta pentru că joci cu ei. Îi vezi în repriza secundă cu ochii injectaţi în sânge, cu limba scoasă de un cot, demni de cele mai adânci sentimente de milă.

Sunt deştepţi însă fotbaliştii. Economisesc. Asfel nu îmi explic sprintul lui Lovin spre tunelul de pe Giuleşti sau fonfeurile de wrestling ale lui Săpunaru, Maftei & co pe lângă arbitru.

“Lasă că rezolvă boşşii prin raidurile lor de birou ceea ce am pierdut noi pe gazon. Iarba asta e prea mare şi prea deasă. Crampoanele prea grele, tricoul atârnă greu din cauza stemei de pe piept şi a numărului de pe spate. Cine m-a pus să mă fac fotbalist? Mă duc să mai ascult o manea”

Citește mai departe...

Spumegam de nervi pentru că am fost nevoit să plec de acasă şi nu reuşeam astfel să pot viziona Rapid - Steaua. Aveam o presimţire. Presimţirea mea era că joi seară una dintre cele două avea să iasă definitiv din cursa pentru titlu. M-am împăcat cu gândul şi m-am calmat. În Madrid este linişte, este Săptămâna Mare la spanioli şi lumea a ieşit grămadă-buluc din capitală spre locuri liniştite în care să îşi petreacă sărbătorile pascale. Am ajuns într-un bar, undeva în mijlocul Madridului iar pe plasmele agăţate pe pereţi era retransmisă semifinala Cupei Spaniei dintre Valencia şi Barcelona. În tur pe Nou Camp, se terminase egal, 1-1. Returul a fost de exceptie. Andrenalină pură, ritm infernal şi un rezultat pe măsura celor petrecute pe gazon. 3-2 pentru Valencia care se vedea ajunsă în finală acolo unde va da piept cu echipa lui Cosmin Contra, minunea numită Getafe.

Am ajuns târziu acasă şi incerc să aflu care a fost rezultatul de pe stadionul Giuleşti. Stupoare. Văd un titlu care pe moment m-a făcut să zâmbesc gândidu-mă la o instantanee durere de stomac a arbitrului : ” Băi, l-o fi apucat diareea”. Da de unde norocul ăsta. “Te-n-gură treabă !” Meci întrerupt, cucuie, m..e ! , brichete, suspendare, premeditare, Lovin parcă sărbătorea revelionul, restul steliştilor caştigaseră la Loto, cei de la Rapid făceau ca trenul, lipsesc trei minute, vorbe mărunte, “îs ale mele”, “ba îs ale mele”, punctele, rejucarea, nejucarea. Deaconu, Becali, Rednic, Copos, Argăseală, Lupescu, X-ulescu, dureri, păreri, Iancu, Porumboiu, Crăciunescu, hoţi, lei paralei, fricoşi, oi, boi, Mircea Sandu, Dragomir ??????, Mureşan !!!, Rapid, Steaua, România. BĂI, STOP.

Lipseşte fotbalul. Te-n-gură treabă! Şi ce nervi aveam când am plecat de acasă. Dau drumul la televizor, mut pe spanioli că se dă în reluare Valencia - Barcelona. Apropo, Costel, plodul lui Babel, a dat cu flit şi a hotărât să mai stea prin Spania.

Citește mai departe...

Pe la sfârşitul lui ianuarie, Andrei Niculescu vorbea despre "Pactul de la Madrid",pact care presupunea un stop pus "zvonisticii" pe tema transferurilor. Apă de ploaie.Pactul. Am spus şi atunci, iar Andrei nu credea.
Până la urmă, Real Madrid gâfăie şi transpiră din greu pentru titlul din Primera Division, norocul lor fiind că nici Barcelona nu se trezeşte şi sare din groapă în puţ. Aşa că, o Ligă in cădere vertiginoasă ( în Europa din 9 echipe avute la start, au mai rămas doar Barcelona şi Getafe ), un fotbal care nu mai încântă aşa cum o facea în urmă cu ceva sezoane, vedete din Primera Division în criză de formă ( majoritatea ), cei de la As sau de la Marca trebuie să vândă ceva. Care pact?

Citește mai departe...

Încă ceva pentru acelaşi Gusti. Sincer, ProSport evoluează foarte repede şi foarte bine. Obiectivi, în limita recentelor apărute graniţe Capitală-Ardeal , articole a căror calitate a crescut simţitor, site-ul se mişcă şi el destul de mulţumitor. Regret să o spun, însă Gsp stagnează, asta ca să nu spun că e pe o pantă descendentă. E opinia mea privind în câmp deschis, direct pe site şi pe hârtie. Nu mă uit pe trafic sau nu ştiu ce instrumente de măsurat care cred că v-au acaparat mai multă atenţie decât cea pe care trebuie să vă o acapareze satisfactia cititorilor. Sa mai amintesc ceva de Mysport ? O las pe data viitoare.

P.S : Nu, nu m-a racolat ProSport-ul şi nici nu vreau să vă perii pe voi. Înţelege exact ceea ce e de înţeles. ( Asta dacă vei citi rândurile de mai sus, normal ).
Încă un P.S : Vorbind de obiectivitate. Mi-ar fi plăcut sa ţipaţi la fel de tare şi la penalty-urile iertate Stelei. Nu e egal un verdict dat cu litere de o şchioapă cu o întrebare " Ce ziceţi a fost penalty? "

Citește mai departe...

Recunosc, mă plec şi imi cer iertare oameni buni. Gigi Becali este un geniu.

De aici.

Citește mai departe...

Gusti, pentru ca ti-ai oprit comentariile pe blog, mi-am permis sa te trec in blogroll. Ba chiar şi în alimentarea cu feed-uri. Eeee ? Sa vezi că nu sunt duşmănos.

P.S Uită-te puţin pe sondajul din stânga. Vezi că sunt persoane care consideră că şi presa sportivă românească e bolnavă? Stai liniştit, eu am votat altceva ....

Citește mai departe...

Vinde mult scandalul în România. Ieri Iancu şi Becali, azi tandemul Mircea Sandu - Ionuţ Lupescu. Recunosc, vinde mult chiar titlul acestui articol.Este incredibil că de zeci de ani fotbalul românesc depinde de aceşti oameni. Nu spun că respectivii capi din Federaţie s-ar fi transformat brusc în cei mai pătimaşi suporteri stelişti, însă riscul pe care şi-l asumă ieşind la rampă cu astfel de declaraţii este inutil şi provoacă daune foarte grave atât clubului Steaua,cât şi propriei Federaţii Române de Fotbal ( deja este într-o profundă scădere a gradului de încredere printre iubitorii fotbalului din România ).

-„Comportamentul lui Porumboiu nu este de observator UEFA”.
-„Copos e disperat dacă nu bate Steaua”.
-„Dacă te uiţi ce jucători a luat Dinamo, te apucă plînsul”.
-”Nu ne interesează ce spune Iancu!”.
-„Cum se poate minţi că a fost penalty la Neşu?”.

Respectivele declaraţii ar fi considerate chiar decente dacă ar fi venit din partea conducerii clubului Steaua, în speţă Gigi Becali sau Valeriu Argăseală. Însă nu. Sunt parte a inexplicabilei deflagraţii protectoare emanată de conducerea FRF la adresa clubului stelist. Urmează inducerea unui logic rol justiţiar pe care în mod normal trebuie să şi-l asume FRF, însă care este tăvălit prin lăturile emanate de către Gigi Becali chiar de cuvintele din declaraţiile afişate mai sus..

„Federaţia nu susţine nici o echipa. Vrem să fim neutri. Sîntem echidistanti. E o mînă de 4-5 oameni care aruncă în mocirlă fotbalul românesc.”
“Eu îi fac recomandarea lui Gigi Becali să nu mai glumească pe teme de fotbal, pentru că va trebui să dea declaraţii în acest sens”.

Conducerea FRF şi-a asumat un rol în care a eşuat lamentabil atacând tot ceea ce la rândul lui ataca clubul stelist. Pagubele sunt multilaterale. Cel mai mare deserviciu a fost făcut însă chiar clubului Steaua, care până la acţiuni de sens opus, va fi catalogată de către microbiştii români ( că doar ăia contează nu, domnilor Sandu&Lupescu ?- poate că unii chiar ajung să susţină naţionala la Europenele din vară ), drept “echipa federaţiei”. Ultimul lucru de care avea nevoie Steaua era de cearta părintească aplicată incorect de către FRF.

.Încheia ( sau începea ) apoteotic preşedintele FRF: „Ignoraţi conducătorii de cluburi pentru binele fotbalului!”. Îmi permit să completez ca urmare a unui violent impuls de microbist român frustrat : ” Ignoraţii toţi conducătorii fotbalului românesc, pentru binele fotbalului! ”.

Mâinii de oameni care delapidează moral ( şi nu numai )fotbalul românesc i se face manichiura în chiar sediul frizeriei cu adresa la STR SERGENT VASILE SERBANICA NR. 12, SECTOR 2, BUCURESTI, ROMANIA. Ciudat este că pe firmă scrie ” CASA FOTBALULUI”.

Citește mai departe...

via

Citește mai departe...

Am făcut o boacănă. Mi-am scos bonsaiul la soare. L-am pus la geam cu gândul că nu i-ar strica puţin aer proaspăt.

Până seara i s-a uscat o creangă din partea inferioară. Sfaturi?

Citește mai departe...

Nu m-am putut abţine, între sudalme scăpate printre dinţi, să nu pun sondajul de pe coloana din stânga. Am voie să înjur?

Citește mai departe...

Revoluţia din 89 m-a prins cu prea puţini ani trăiţi însă suficienţi încăt să îmi genereze multe amintiri plăcute. Cui îi păsa ca trebuia să te trezeşti dimineaţa la 5 pentru a prinde rând la pâine” ? Cui îi păsa că trebuia să dai târcoale alimentarei ale căror rafturi erau îmbuibate cu creveţi, spionând sosirea untului ? Cui îi păsa că din cele două ore zilnice de emisie ale unicii televiziuni, trei sferturi erau ocupate de “tovarăşi” ?

Eram bucuros că bunicul îşi făcea abonament la Scânteia Tineretului şi la Sportul ( Apropo domnule Ioaniţoaia, cum e să scrii din frică ?). Eram bucuros că puteam vedea la televizorul alb-negru ( un Diamant parcă ) meciurile de fotbal. Pentru prima oară aveam să ma enervez pe arbitrii atunci când au anulat golul marcat involuntar de Piţurcă în acel meci disputat de Steaua la Izmir. Oricum nu mai conta, Steaua învinsese deja în tur cu 4-0, marcaseră Hagi, Dan Petrescu şi Balint ( plus un autogol al turcilor ). Ce echipă avea Steaua! ( vă aduceţi aminte toate acele nume?) şi cu toate astea Milanul a tăvălit-o pe Camp Nou. De supărare am trântit îngheţata aia împachetată de parcăera margarină. Mi-a trecut. Dimineaţă a trebuit să mă duc iar să stau la coadă la pâine. Dacă nu prindeai pâine caldă râdeau şi curcile de tine.


Era frumos. Ieşeam după ce veneam de la şcoală la o miuţă. Mingea de “35″ era la putere, iar dacă prin minune apărea vreun Artex prin zonă, era ţinut pentru ocazii speciale. Vai, ce mă enervau puştii ( prieteni ) care se bosumflau din te miri ce şi îi şi vedeai cum îşi luau mingea, urmată de un ofticat “nu mă mai joc” şi o tuleau în casă. Făceam cumva rost de o altă băşică de cauciuc, de obicei mult mai de slabă calitate decât predecesoarea ( trebuia să stai să o umfli din 10 în 10 minute, ca să nu mai zic de astupatul găurilor cu săpun ) şi ne continuam miuţa la acele porţi masurate în paşi mărunţi între cărămizi de BCA pe post de buturi.Se juca în neştire, de unde tricouri de fotbal ? Am avut o dată un tricou cu Steaua, cu acea reclamă la Ford pe el, pe care îmi agaţasem o insignă ( nu mai îmi aduc aminte cum a ajuns în posesia mea ) de genul celei de mai sus. Era însă o imitaţie de proastă calitate iar în doar câteva săptămâni s-a decolorat şi şi-au făcut apariţia găurile în el. Nu conta. Existau cariocile, aşa că aveai posibilitatea de a îţi personaliza propriul tricou de fotbal. Numărul jucătorului preferat, numele. Ce să mai, erau echipe întregi cu alde Lăcătuş, probabil cel mai iubit jucător al acelor vremuri. Nu se făceau sondaje în ziar, însă o raită prin cartiere te edifica cam care era topul popularităţii fotbaliştilor români. Pe cine interesa că meciurile din campionatul intern erau trucate, ca Ghetele de Aur erau comandate prin uşa din spate atât timp cât ţipam ca nebunii în faţa televizorului la acele memorabile meciuri europene ale echipelor româneşti. Imi aduc amint cum mi se zburlise părul de fericire la acel meci România - Danemarca ( cât de încântătoare erau acele reluari cu R-ul necioplit clipind în colţul ecranului )?
.
Au trecut anii, noi am crescut, ne-am luat în piept destinele. Unii dintre acei puşti care rupeam minge după minge, ne juleam genunchii şi coatele pe străzile cimentuite dintre blocuri, am plecat departe de ţară, dezamăgiţi de o schimbare pentru carese luptaseră părinţii noştri la Revoluţia din 89 şi care se încăpăţâna să apară. De ce am scris acest articol nostalgic ? Pentru că mă uit la titlurile presei din ziua de 18 martie 2008 şi realizez că schimbarea a fost făcută dar în rău. Acea mentalitate mult hulită a generaţiei ţinute sub călcâiul comunist a copt la foc încet ceva mult mai periculos. “Un ţigan mai încrezut ca Marian Iancu nu am mai văzut”,„Voi face şi eu presiuni la FRF şi CCA pentru a avea arbitraje ca ale Stelei”, “Oricum, DNA-ul nu are ce să îmi facă, că deja mi-au închis dosarul, doar nu deschid altul acum. I-am dat bani unui jucător, tot acum 6-8 ani, ca să nu îşi apere şansele corect.”
.
Am evoluat sau am dat înapoi 20 de ani ? Îmi mai aduc aminte ceva din perioada copilăriei: rahatul era împachetat frumos în batoane.

Citește mai departe...

Să o spunem franc : ceea ce se întâmplă în prima liga românească de fotbal este ruşinos.Iar unicii care mai fac faţă cu brio acestui simulacru “sportiv” sunt arbitrii. Nu ştiu cum se face însă arbitrii greşesc tot mai des. Da, da … ştiu. Greşeala este omenească. Însă microbistul se întreabă: dacă sunt umane de ce greşelile apar mereu în favoarea echipelor de pe primele locuri( Lista începe cu CFR Cluj, trece pe la Steaua şi ajunge la Rapid )?
.
Erorile arbitrale continuă să fie fidele aliate ale principalelor favorite la titlu. Erorifăcute de către arbitrii cu prezent şi viitor, din aceia care ştiu că în cazul în care greşesc e de preferat să greşească în direcţia potrivită, iar în aceste cazuri, a greşi este echivalentul deciziei corecte. Avem un campionat care s-a transformat într-o dezbatere publică între CFR Cluj şi Steaua. Restul nu mai contează. Arbitrul la mijloc trebuie să ia decizii cu ţeava pistolului aţintită asupra sa. Ce s-aleagă, ce s-aleagă?: ” Să piardă cei care nu au prea mult de pierdut”. Gata. Problemă rezolvată.
.
În altă ordine, aceleaşi idei. Până la urmă câte decizii greşite au fost aseară?
.
Varianta GSP - Varianta soft

Varianta ProSport - Varianta hard ( …..da, ştiu că Vasluiul trebuie să primească vizita Stelei )

Şi nu e de mirare că acest om afirmă următoarele …

…despre acest personaj…

Nu de altceva, dar Crângul din Buzău suferă de scenarită. Pandurii ştiu de ce.
.
Noi să fim sănătoşi, să nu mai facem treaba în grabă, pentru că uite ce se întâmplăcând nu eşti atent. Îţi intră duşmanul în casă…chiar dacă printr-o bulă a celor de laGSP.

Citește mai departe...

Mi-ar fi plăcut să vorbesc frumos, indiferent de rezultat, despre partida disputată întreSteaua şi Unirea Urziceni însă nu pot : încă o dată, arbitrii şi-au apariţia negativă ( deja aveam un gust amar văzând cum Augustus Constantin anula un frumos gol englezesc Universităţii Craiova ). Dacă tu ca ziarist nu poţi ( nu vrei ) să iei atitudine faţă de ceva cât se poate de clar şi întrebi masele " ce părere ai? " de parcă " turma " ar putea avea influenţă în ceea ce se întâmplă, eu da pot spune ceea ce cred. Poate că nici vorbele mele nu vor schimba nimic, mai mult ca sigur, însă de ce se mai joacă meciuri de fotbal în România? De ce să mai alerge 22 de oameni ca descreieraţii pe o bucăţică de iarbă, dacă un singur om, cel care ar trebui să reprezinte corectitudinea şi să impună regulile acolo unde trebuie impuse, interpretează legea după cum îi dictează buzunarul raţiunea de borfaş.

Stai şi te întrebi : CINE SE LUPTĂ PENTRU CÂŞTIGAREA TITLULUI ? Cfr Cluj , Steaua, Rapid sau arbitrii ? E înfricoşător şi nu mă refer aici doar la henţul lui Golanski ( putem adăuga încă un henţ al lui Neşu pe final ) sau golul anulat al Craiovei ( asta ca să vorbim doar despre etapa care abia s-a scurs ), e înfricoşător că arbitrajul are un rol atât de important în fotbalul românesc.

Ajungem la concluzia că acest campionat o să îl câştige echipa ce va fi capabilă , va reuşi, SĂ FURE cel mai mult ( stelişti relaxaţi-vă, nu uit de episoadele Fabbiani la Bistriţa sau de acel Rapid - CFR ). Aşa că, cine plusează mai multe prin subterane va câştiga liga. Asta se vede de aici din Scaunul Nr 16, Rândul 20, Peluza II a fotbalului mioritic.

Citește mai departe...

Discutând cu Ovidiu, am decis că nu ar fi o idee rea de a promova următorul sondaj efectutat de către spaniolii de la Marca " Cel mai bun atacant din lume la momentul actual?". Nu de altceva, dar Adi Mutu a demonstrat încă o dată azi, că merită să fie unul dintre cei mai votaţi atacanţi din acel top. Aşa că, votaţi Mutu ( columna din stânga )

Citește mai departe...

Echipa care şi-a pus viaţa în faţa înfrângerii


AVIZ : Articol lung, este nevoie de răbdare şi atenţie.

Istoria fotbalului mondial este formată din nenumărate episoade teribile şi emoţionante în acelaşi timp, însă cu siguranţă, nici unul nu este atăt de dramatic precum cel protagonizat de către jucătorii clubului Dinamo Kiev în anii 40.

Kiev-ul nu era tocmai locul potrivit pentru a îţi petrece timpul liber în 1942. Dictatura sovietică îşi lăsase deja particulara sa amprentă peste acest oraş : Stalin avea îndoieliîn ceea ce priveşte loialitatea ucrainienilor. Politica forţată a colectivizării din primii ani ai revoluţiei ruse lăsase în urmă milioane de persoane moarte de foame. Lipsei de alimente i se alătura o feroce represiune politică, având ca rezultat moartea şi dispariţia altor sute de mii de ucrainieni.Şi dacă asta nu era de ajuns, naziştii au invadat URSS-ul iar Kiev-ul aflat în prima linie a frontului a căzut în mâinile nemţilor. Infern, mizerie, moarte.

În aceste timpuri începe povestea noastră. Nikolai Trusevich rătăcea pe străzile din Kievîn căutarea unei slujbe. Era unul dintre miile de foşti prizonieri de război eliberaţi de către nazişti, întorşi în oraşul pe care încercaseră să îl apere, însă fără succes. Nu primiseră însă permise pentru a putea reuşi să obţină o slujbă şi o casă. Germanii aşteptau ca frigul şi foamea să îi extermine. Slăbit şi înfometat, Trusevich şi-a permis să se oprească un moment, doar un moment în faţa stadionului celor de la Dinamo Kiev, club ale cărei buturi le apărase până în urmă cu câteva luni, înainte ca invazia germană să întrerupă campionatul local. Terenul de fotbal fusese transformat între timp într-un lagăr de concentrare a prizonierilor de război înconjurat de garduri din sârmă ghimpată şi baricade.

A avut noroc Trusevich. Cel puţin, aşa a crezut. A fost oprit de Josef Kordik, un brutar de origine germană, fanatic suporter al celor de la Dinamo Kiev. Lui Kodrik îi mergea destul de bine pe timp de război, aşa câ recunoscându-l pe portarul de la Dinamo îi oferă o slujbă. Însă Kodrik este departe de a crea o legendă precum a celebrului Oscar Schindler. I-a oferit lui Trusevich adăpost, haine, mâncare şi o slujbă în propria brutărie. În schimb l-a însărcinat să găsească şi să regrupeze foştii colegii de la Dinamo Kiev, cei pe care, rând pe rând avea să îi contracteze pentru a munci în brutăria sa. Acolo, între sacii de făină şi drojdie, avea să se nască FC START. Primul rătăcit găsit de către Trusevich era Makar Gocharenko, ascuns în casa soacrei sale. S-au alăturat Ivan Kuzmenko, Fedor Tyutchev, Sviridovskiv, Korotkzkh, Aleksey Klimenko, Mikhail Putistin, restul echipei fiind completat cu jucători ai celeilalte echipe din Kiev, Lokomotiv : Balakin, Melnik şi Sucharev.

Cu scopul precis de a se îmbogăţi profitând de mica galerie de vedete, care pe deasupra erau şi mână de muncă ieftină în brutăria sa Kordik şi-a pus o "pilă" în Rai şi una în Iad. A obţinut întâlniri cu membri marcanţi ai puterii nemţeşti, reuşind să îi facă să vadă posibilitatea de a se înfrunta cu duşmanul rus prin intermediul fotbalului. Mai precis, prin intermediul amicalelor disputate cu recenta echipă montată în brutăria sa, FC START.

Nemţii au văzut în propunerea lui Kordik un mijloc de propagandă nazist perfect şi aveau deja experienţă în chestiuni de acest gen ( o altă poveste emoţionantă a fotbalului ).7 iunie 1942, echipa brutarilor înfrunta în prima sa partidă o oarecare echipă Rukh, formată de un alt colaborator ucrainian al germanilor. Flămânzi şi obosiţi după o noapte întreagă de muncă au câtigat totuşi partida cu scorul de 7-2. La încheierea meciului, comandantul garnizoanei germane din Kiev le-a interzis celor de FC Start să se mai antreneze.

Chiar şi aşa, FC Start îşi continua marşul triumfal. Unei echipe de soldaţi unguri le-au îndesat un sec 6-2, pentru ca o echipă de soldaţi români să fie pur şi simplu umilită : 11-0. Pe măsură ce succesele se înlănţuiau , ucrainienii au început să se alăture echipei, făcând sacrificiul de a plăti 5 ruble pentru a putea vedea cum proprii compatrioţi îşi băteau joc, în interiorul unui teren de joc, de aceia ce le ocupaseră ţara.

Pe 17 iulie 1942 cădea o altă echipă, germană de data aceasta. FC START-PGS 6-0. Superioritatea ariană începea să fie pusă la îndoială. În aceeaşi duminică de 17 iulie 1942, jucătorii de la FC Start s-au văzut nevoiţi să joace unei alte echipe ungare : MSG Wal. 5 - 0. Pentru ca revanşa de după o săptămână se le mai dea o dată drept de câştig : 3-2. FC Start devenise o problemă concretă pentru nazişti. Era chestiune de stat înfrângerea lor.

Răzbunarea naziştilor avea să se preătească la foc mic iar cei cea aveau să ducă la îndeplinire "planul" erau cei din poliţia secretă nemţească, brigăzile de elită cunoscute drept SS.
Aşa că, pe 6 august al acelui an, pe stadionul Zenit, organizau un meci, cu mingea drept pretext, meci în care se juca ceva mai mult decât onoarea. Din partea germanilor apărea o echipă neînvinsă, formată din membrii Luftwaffe ( Forţele Aeriene ), întărită cu câţiva fotbalişti profesionişti aduşi din Bavaria. Afişau o stare fizică perfectă, un echipment nou nouţ, tricuri negre pe care era brodată zvastica şi jambiere albe. În faţa lor, FC Start, în condiţii minime pentru a se prezenta pe un gazon de fotbal. Îmbrăcaţi în decoloratele lor tricouri roşii şi nemâncaţi de două zile , ucrainienii îşi negau înfrângerea. Cu nimic de câştigat şi mult de pierdut, brutarii ieşeau pe teren şi în mijlocul unei adevărate furtuni de lovituri şi cu un arbitraj nefavorabil au umilit încă o dată echipa "Forţei Supreme" : 5-1

Ziarele Kievului ocupat nu aveau să menţioneze nici chiar în cel mai uitat colţ victoria celor de la Start, însă ziua următoarea oraşul s-a văzut învăluit de o avanlanşă de afişe care anunţau marea revanşă, pentru duminică 9 august 1942


MECIUL MORŢII









A sosit duminca decisivă iar pe stadionul Zenit nu mai era loc de aruncat un ac. Naziştii şi amicii lor din Kiev ocupau tribuna principală pentru ca restul stadionului să fie ocupat de ucrainienii înghesuiţi ca sardelele de către câinii şi automatele Gestapoului.

Cu puţin timp înainte de începerea meciului, jucătorii de la Start au primit în vestiar vizita unui oficial SS, care într-o rusă perfectă le spunea: " Sunt arbitrul acestei partide. Ştiu că sunteţi o echipă bună. Vă rog să respectaţi regulile iar înainte de primul fluier să executaţi salutul nostru" ( salutul nazist ). După ieşirea arbitrului din vestiar in vestiarul celor de la FC Start s-a instalat polemica. Unii jucători au sugerat evadarea colectivă şi preferând să nu joace meciul. Alţii ( printre ei un jucător de la Rukh adus special pentru acest meci ) sfătuiau să lase meciul pierdut. Şi-a făcut deasemenea prezenţa o delegaţie română, cu un coş de fructe şi o urare de succes şi noroc. Opiniile se încrucişau. În cele din urmă a fost luată decizia de a ieşi pe gazon şi a se juca corect.

Echipele au fost aliniate în mijlocul terenului. Jucătorii germanii cu braţul drept ridicat salută strigând "Heil Hitler" acompaniaţi în cor de întregul sector nazist al tribunei. Vine rândul echipei ucrainene de a saluta. Se părea că aceştia au cedat presiunii şi fricii, pe moment braţele ridicându-se pentru a executa salatul nazist, însă palmele s-au îndreptat către piept iar în loc de "Heil Hitler" a răsunat “FizcultHura!” ( sloganul sportiv sovietic ) urmat de ecoul întregului stadion.Fotbalul începea în acel moment să scrie încă o pagină neagră în istorie.

Nemţii aveau să înscrie primii , însă cei de la Start au ajuns în pauză la vestiare în avantaj: 2-1. Au avut din nou vizite, de data aceasta cu arme şi ameninţări clare " dacă veţi câştiga, nu mai rămâne nimeni viu". Frica a curpins jucătorii şi pentru moment au hotărât să nu mai iasă pentru a juca repriza secundă. Însă gândul la familiile lor, crimele comise,oamenii suferinzi ce strigau pentru ei în tribune i-au convins să iasă. Le-au administrat naziştilor o adevărată lecţie de fotbal. Spre finalul partidei, moment în care erau în avanzaj, 5-3, Kalenko a rămas singur faţă în faţă cu portarul german. L-a fentat şi a rămas singur în faţa porţii, clipă în care, deşi toţi cei prezenţi pe stadion credeau că va marca, s-a întors şi a început să dribleze încă o dată jucătorii germani în drum spre mijlocul terenului. Un gest de dispreţ, de superioritate totală, simbol a ceea ce se vroia a fi lupta lor de acolo din gazon împotriva regimului nazist. Stadionul a explodat.

Reprasaliile nu au urmat imediat pentru a nu risca o escaladare a evenimentulor. Cei de la Start chiar au fost lăsaţi să mai joace o partidă cu cei de la Rukh, câştigată şi aceea cu scorulde 8-0. Însă la puţine zile după ultimul lor meci, Gestapoul a vizitat brutăria.

Primul care avea să moară torturat avea să fie Kortkykh. Ceilalţi aveau să fie torturaţi zile întregi drept pedeapsă pentru curajul avut, pentru ca apoi să fie trimişi în lagărul de concentrare de la Siretz, lagăr cunoscut pentru execuţiile masive care aveau loc acolo şi pentru sadismul sălbatic al gardienilor.

Doar patru dintre ei au reuşit să supravieţuiască, restul murind executaţi, dispăruţi pentru totdeauna, nici măcar un gram de cenuşă nemaifiind dovadă posterioară a existenţei lor. Doar cronicile despre acel meci al morţii. După înfrângerea naziştilor, supravieţuitorii acelei echipe au mai fost supuşi unei umilinţe, acuzaţi fiind că ar fi colaborat cu germanii, prin simpla disputare a acelor meciuri.


În prezent, componenţii acelei magnifice echipe sunt consideraţi eroi naţionali în Ucraina, iar posesorii de bilete la acel "meci al morţii" au acces gratuit pe la meciurile echipei Dinamo Kiev.
41 ani după, John Housto avea să regizeze "Escape to Victory",peliculă cinematografică, al cărui scenariu este bazat pe această istorie. O singură diferenţă există între ficţiune şi realitate. Michael Caine şi Sylvester Stallone alături de Pele şi Osvaldo Ardiles au jucat rolurile eroilor ucrainieni. În film, eroii au rămas în viaţă. La Kiev, pe o placă comemorativă apar următoarele cuvinte " În memoria jucătorilor care au murit eroic pentru onoarea patriei lor, cu pieptul ridicat în faţa invaziei naziste"


Surse : El Hacha, Pagina 12, Luis LDG, Wikipedia

Citește mai departe...

Steaua - CFR Cluj . La startul partidei au fost aliniaţi doar şase jucători români. Cinci la Steauaşi unul la CFR. Nu voi face un proces de conştiinţă patriotică celor două cluburi, ba chiar mi se pare ipocrită şi tristă susţinuta campanie a acestora utilizând sentimentele maselor pentru se proiecta ÎN sau CĂTRE primul loc al ligii. Unii folosind slogane xenofobe, alţii anti-Capitală, uitând că ambiţiile personale nu pot înlocui scopul sportului şi prezenţa miilor de oameni din tribune. Mai devreme sau mai tărziu, fără îndoială că vor plăti pentru asta. Fiecare în modul lui.
.
Să revenim însă. Doar şase jucători în recentul Steaua - CFR Cluj. Discuţii pe margineamasivei invazii de jucători străini în liga românească au fost şi vor fi nenumărate.Căt de mult va avantaja sau va prejudicia fotbalul românesc această globalizare rămâne de văzut. Citeam recent în presa spaniolă că pentru prima oară în istoria clubului Athletic Bilbao este deschisă opţiunea ca un jucător de culoare să joace în prima echipă a clubului basc.
.
Athletic Bilbao reprezintă un caz paradoxal în fotbalul european de elită. Pe un scenariu unde globalizarea, munca scouterilor în ţările slab dezvolate şi convieţuirea jucătorilor dediferite naţionalităţi în acelaşi vestiar s-a transformat în normal, rezultă dificil de imaginat o echipă cu mai mult de 30 de titluri oficiale în propriile vitrine, care să fii jucat doar în prima divizie, toate astea având ca politică, izolarea, în care jucătorii cu drept dea juca în echipa bască au fost doar aceia care corespundeau unor cerinţe simple. Să fie basc sau să aibă origini basce.
.
Au trecut însă deja 24 de ani de la sărbătorirea ultimului titlu cucerit în Bilbao, perioada de secetă cea mai lungă din istoria celor de la Athletic, trecându-se de la lupta pentru titlu la lupta pentru evitarea retrogadării din Primera Division până în ultima etapă. Fotbalul a evoluat mult prea repede pentru Bilbao în ultimii 20 de ani, sezon după sezonvâzându-se nevoiţi să înfrunte cluburi din ce în ce mai puternice financiar şi cu acces mai amplu pe piaţa de jucători.
.
O altă ştire, ceva mai veche. Anglia a ratat calificarea la turneul final european. Au însăpatru echipe calificate în sferturile Champions League britanicii. Arsenal, Manchester United, Chelsea şi Liverpool. Mai este nevoie să trecem în revistă loturile acestor echipe ?
.
Mai multe ştiri : Mutu s-a accidentat, Chivu s-a accidentat, croatul-brazilianul Eduardoa fost scos în afara circuitului fotbalistic şi va pierde europenele. Pierderi importantepentru naţionale ( românii au fost daţi ca un exemplu al riscului ).
.
Globalizare sau nu, riscul persistă. Pe o parte există necesitatea de întări liga, iar dacăsingura cale de a face asta este sosirea jucătorilor străini, ar fi bine să lăsăm deoparte ipocrizia.Pe de cealaltă parte avem nevoie de o naţională puternică, iar această temă se intersectează cu interesele cluburilor, cluburi al căror interes este, după cum spuneam mai sus, proiectarea imediată către locurile fruntaşe ale ligii şi implicit către banii veniţi din competiţiile europene de cluburi, subiecte ca “proiecte pe termen lung”, “şcoli de fotbal”, “pepiniere”, devenind din păcate doar un topic. Diferenţa este în criza de timp, nu în financiar. Câte valori autohtone ar fi putut mai multe şanse cu banii de pe tranferurile lui Dayro Moreno sau Fabbiani ?
.
Pentru că vorbim aici de o ţară întreagă drept bază de selecţie, nu de o regiune numită Ţara Bascilor. Singurul lucru care ne aseamănă cu bascii este naţionalismul, deşi, în cazul nostru, ma repet, este vorba de ipocrizie. Mai lipseşte ca Jean Pădureanu să se răscoale fioros şi să spună “Cum poate să aibă o echipă de columbieni patronaţi de către un machidon pretenţii la titlul românesc? ”
.

Citește mai departe...

Cât de pălălau să fii să uiţi că ai plecat cu maşina de acasă şi să te întorci cu metroul ?Buah....oboseala . Se mai întâmplă ...hi hi hi ...

Citește mai departe...

De aici. Ce au în comun cei doi ? Simplu. Lăcomia. Cel puţin, Gusti produce ceva, fie acel produs rod al inspiraţiei de prin alte părţi sau nu. In schimb, cel de-al doilea vrea să ajungă la porţia de rahat care e sus acolo, iar asta îl obligă să îngurgiteze tot jegul pe care îl întâlneşte în cale. De altfel, aşa scoţi trafic, atacând, sau lingând în fund, depinde de situaţii. Halal blogosferă românească, presă romănească sportivă, oameni de presă sportivă români, lichele, imbecili, profitori, hoţi.

Este ultimul post in care scriu despre cele doua personaje, nu de altceva, insa simt cum incet, incet, intra mine toata ura si perversitatea acestor personaje. Sa fiti sanatosi, sa castigati multi bani ( in special tu Gusti ) si sa va spurcati pe unde va prindeti. Eu m-am saturat de voi.

Citește mai departe...