1001 oi

Pleci la slujbă şi încă din primele minute îţi dai seama că te aşteaptă o zi infectă. Căldura de afară îţi scoate şi ultimele grame de răbdare prin porii sufocaţi în sudoarea apărută aparent fără motiv într-o încăpere ticsită cu aer condiţionat. Te întâlneşti cu un cunoscut care are pretenţia să râzi la glumele lui răsuflate nereuşind decât să te enerveze şi mai tare. Ieşi pe o terasă la o bere cu speranţa că ai să te mai răcoreşti puţin stingându-ţi simultan setea şi nervii, însă ai norocul ca în spatele tău un beţiv cu cravată să guiţe cu toţi decibelii pe care îi poate emite vocal, cum că ne paşte o nouă ( a câta? ) criză mondială. Aşa simte el, că doar lucrează la bursă. Dă pe gât cam un whisky la trei minute. Nu ai cum să te relaxezi şi ieşi cu urechile ţiuind.

Ajungi acasă şi te pui la vizionat semifinală de campionat european. Turcii le-au pus gând rău şi nemţilor, acelaşi gând rău pe care ţi l-a pus şi ţie prietena reproşându-ţi că nu aduci tot salariul în casă. Eviţi o altă criză de nervi cu ajutorul acestor otomani. Aplauzi golul lor de parcă ar juca naţionala României. Până la urmă sfârşeşti ziua aşa cum ai început-o. Infect. Turcii au luat-o pe coajă la fel de nemeritat precum urmează să încasezi tu inevitabila cicăleală din partea prietenei.

Mă priponesc în pat sperând ca somnul ce întârzie mereu la întâlnire să îmi reseteze în minte tot ceea ce a luat-o pe arătură azi. Înainte a ajunge la oaia cu numărul o mie nu mă pot abţine şi scap o sudalmă la adresa naţionalei: " Vedeţi băi?, dacă vă calificaţi în semifinale, aveam şi eu parte de câteva zile liniştite în plus. Să vă fie de bine vacanţa. Fac eu cinste cu un suc."

Oare sucurile consumate în pre-vacanţa din Turcia cine le-o fi plătit? 1001 oi.....