Naţionalism sau globalizare

Steaua - CFR Cluj . La startul partidei au fost aliniaţi doar şase jucători români. Cinci la Steauaşi unul la CFR. Nu voi face un proces de conştiinţă patriotică celor două cluburi, ba chiar mi se pare ipocrită şi tristă susţinuta campanie a acestora utilizând sentimentele maselor pentru se proiecta ÎN sau CĂTRE primul loc al ligii. Unii folosind slogane xenofobe, alţii anti-Capitală, uitând că ambiţiile personale nu pot înlocui scopul sportului şi prezenţa miilor de oameni din tribune. Mai devreme sau mai tărziu, fără îndoială că vor plăti pentru asta. Fiecare în modul lui.
.
Să revenim însă. Doar şase jucători în recentul Steaua - CFR Cluj. Discuţii pe margineamasivei invazii de jucători străini în liga românească au fost şi vor fi nenumărate.Căt de mult va avantaja sau va prejudicia fotbalul românesc această globalizare rămâne de văzut. Citeam recent în presa spaniolă că pentru prima oară în istoria clubului Athletic Bilbao este deschisă opţiunea ca un jucător de culoare să joace în prima echipă a clubului basc.
.
Athletic Bilbao reprezintă un caz paradoxal în fotbalul european de elită. Pe un scenariu unde globalizarea, munca scouterilor în ţările slab dezvolate şi convieţuirea jucătorilor dediferite naţionalităţi în acelaşi vestiar s-a transformat în normal, rezultă dificil de imaginat o echipă cu mai mult de 30 de titluri oficiale în propriile vitrine, care să fii jucat doar în prima divizie, toate astea având ca politică, izolarea, în care jucătorii cu drept dea juca în echipa bască au fost doar aceia care corespundeau unor cerinţe simple. Să fie basc sau să aibă origini basce.
.
Au trecut însă deja 24 de ani de la sărbătorirea ultimului titlu cucerit în Bilbao, perioada de secetă cea mai lungă din istoria celor de la Athletic, trecându-se de la lupta pentru titlu la lupta pentru evitarea retrogadării din Primera Division până în ultima etapă. Fotbalul a evoluat mult prea repede pentru Bilbao în ultimii 20 de ani, sezon după sezonvâzându-se nevoiţi să înfrunte cluburi din ce în ce mai puternice financiar şi cu acces mai amplu pe piaţa de jucători.
.
O altă ştire, ceva mai veche. Anglia a ratat calificarea la turneul final european. Au însăpatru echipe calificate în sferturile Champions League britanicii. Arsenal, Manchester United, Chelsea şi Liverpool. Mai este nevoie să trecem în revistă loturile acestor echipe ?
.
Mai multe ştiri : Mutu s-a accidentat, Chivu s-a accidentat, croatul-brazilianul Eduardoa fost scos în afara circuitului fotbalistic şi va pierde europenele. Pierderi importantepentru naţionale ( românii au fost daţi ca un exemplu al riscului ).
.
Globalizare sau nu, riscul persistă. Pe o parte există necesitatea de întări liga, iar dacăsingura cale de a face asta este sosirea jucătorilor străini, ar fi bine să lăsăm deoparte ipocrizia.Pe de cealaltă parte avem nevoie de o naţională puternică, iar această temă se intersectează cu interesele cluburilor, cluburi al căror interes este, după cum spuneam mai sus, proiectarea imediată către locurile fruntaşe ale ligii şi implicit către banii veniţi din competiţiile europene de cluburi, subiecte ca “proiecte pe termen lung”, “şcoli de fotbal”, “pepiniere”, devenind din păcate doar un topic. Diferenţa este în criza de timp, nu în financiar. Câte valori autohtone ar fi putut mai multe şanse cu banii de pe tranferurile lui Dayro Moreno sau Fabbiani ?
.
Pentru că vorbim aici de o ţară întreagă drept bază de selecţie, nu de o regiune numită Ţara Bascilor. Singurul lucru care ne aseamănă cu bascii este naţionalismul, deşi, în cazul nostru, ma repet, este vorba de ipocrizie. Mai lipseşte ca Jean Pădureanu să se răscoale fioros şi să spună “Cum poate să aibă o echipă de columbieni patronaţi de către un machidon pretenţii la titlul românesc? ”
.