Răsfoind blogurile spaniole am dat cu surprindere peste un amplu articol despre echipa României, articol pe care din păcate nu l-a scris un gazetar român ci unul iberic pe nume Juan Baeza. Sunt câteva lucruri pe care autorul s-a grăbit să le introducă în articol, cum ar fi pasajul referitor la Dică sau Ovidiu Petre. Însă să nu lungim vorba şi să vă las să citiţi respectivul articol :
………
România are motive de a visa
.
Există selecţionate care nu sunt cunoscute însă intimidează. Dintre rezultatele amicalelor internaţionale disputate miercuri, m-a surprins mult baia de goluri administrată de România mult mai potentei, cel puţin în opinia mea, Rusia. Nu ar trebui să ne mire totuşi acest lucru dată fiind strălucitoarea campanie de calificări a românilor, clasându-se primii într-o grupă cu Olanda, Bulgaria sau Belarus. Şi aici adaug un amănunt : au suferit doar o înfrângere.
.
România nu a avut noroc la tragerea la sorţi. Va fi nevoită să înfrunte giganţi precum Franţa sau Italia şi o echipă mereu de luat în seamă, Olanda. Însă eu deja avertizez, rău vor face aceste selecţionate dacă vor dispreţui oamenii lui Victor Piţurcă, unul dintre protagoniştii acelei legendare echipe Steaua care imprima propriul stil în fotbalul continental al anilor 80. Piţurcă a fost un mit la Steaua, a marcat cam tot atâtea goluri, 165, ca şi partide disputate, 175. Iar proiecţia sa ofensivă este reflectată şi în selecţionata pe care o conduce. România a fost cea de-a patra echipă cu cel mai bun golaveraj din faza calificărilor pentru EURO 2008, ceea ce nu şterge meritele lui Piţurcă de a fi creat o echipă ordonată şi serioasă în apărare, primind doar şapte goluri.
.
Marea vedetă este fără nici o urmă de îndoială, Adrian Mutu. Voi vorbi mai puţin despre acest magnific atacant, care este chiar mai bun când joacă rolul celui de-al doilea vârf, de exemplu alături de Luca Toni, cel cu care a format o excelentă pereche de atac în campania anterioară la Fiorentina. Cesar Prandelli, cel care l-a mai avut o dată sub propria comandă la Parma, spune mereu că românul este cel mai bun jucător pe care l-a antrenat vreodată. Poate fi o declaraţie extremă, însă este fără dubii faptul că acest fotbalist marchează diferenţa datorită calităţilor sale.
.
Mutu este idolul, însă la umbra sa este mult mai mult. În atac îmi place Marica, jucător ce încă progresează, şi pe care îl văd capabil de a face lucruri mari. Este rapid, puternic şi se mişcă mult, cade din benzi cu uşurinţă deschizând spaţii. Marea sa provocare este absenţa golului, însă repară puţin câte puţin la această avarie. Miercuri a deschis scorul împotriva Rusiei cu un autentic “golazo” driblându-i pe cei doi fundaşi care îl marcau, iar cei doar 23 de ani ai săi promit că vom avea de văzut mult mai multe goluri din partea sa. Alt jucător de luat în seamă este Niculae, jucător care a înscris şi el miercuri. Un bun atacant care începe să înscrie cu uşurinţă în prima ligă franceză, după un prim sezon în care lucrurile nu prea i-au ieşit aşa cum spera. Acum este principala referinţă din atacul lui Auxerre. Îi lipseşte puţin pentru a ajunge la nivelul lui Mutu şi Marica totuşi.
.
În centru găsim alături de Mutu marea senzaţie a echipei. Dică este un fotbalist excepţional, adevăratul creier al echipei lui Piţurcă, jucător deja cunoscut pe continent. Încrie mult, şi este sfântul şi simbolul Stelei. Că la cei 27 de ani ai săi încă nu a ieşit din liga română este greu de explicat, oricât de mult îl plăteşte Gigi Becali, iar aici fiecare interpretează după cum vrea. Piţurcă a experimentat în ultimele meciuri schimbând mijlocaşii, încercând să îl plaseze mult mai avansat pe Dică,dându-i postul obşinuit acestuia jucătorului lui Lokomotiv Moscova, Cociş. Fără îndoială, cred câ o dată sosit momentul adevărului, Dică va juca în spatele perechii formată din Mutu şi Marica. Orice alt plan ar fi o eroare în opinia mea.
.
Coleg de echipă şi naţională cu Dică găsim o mai veche cunoştinţă de-a noastră, interiorul stânga Nicoliţă, cel care reuşea acel “partidazo” în faţa celor de la Betis în Cupa Uefa şi acel “tontogol” de pe Santiago Bernabeu. Îşi dispută postul de titular cu veteranul Florentin Petre, care în opinia mea, deşi miercuri a fost titular este mai slab decât Nicoliţă. Petre nu mai contează pe viteza anilor trecuţi iar pe Nicoliţă îl vâd mai incisiv.
.
Nu este chiar un mijlocaş, eu l-aş plasa ca fundaş central, însă Piţurcă îl foloseşte mai mult în mijloc. Vorbesc de alt fotbalist cu greutate în această echipă, Mirel Rădoi, jucător agil şi experimentat în “stingerea incendiilor”, cu mare abilitate de a tăia jocul rivalilor. Excelent fotbalist şi el, alt caz Dică, în sensul că este inexplicabil cum de continuă să joace în România, chiar dacă este unul dintre cei mai bine fotbalişti români.Nu vreau să îl uit din aceeaşi linie, pe Ovidiu Petre, fratele mai mare al lui Florin ( ??? ).Un fotbalist interesant, mai mult pentru impunătoarea sa statură, 1.88 m.
.
Am vorbit de atacanţi şi mijlocaşi, însă adevărata piesă de rezistenţă a acestei echipe este apărarea, asta pentru că dispune de apăratori centrali formidabili. Pe de o parte Chivu, liderul unei linii care se bazezează deasemenea pe prezenţa în banda dreaptă a lui Cosmin Contra. Chivu, formează împreună cu Mutu şi Dică, coloana vertebrală a naţionalei României. Pereche cu centralul celor de la Inter la Euro 2008 va face cu siguranţă Dorin Goian, un adevărat turn de control deşi la mare concurenţă cu jucătorul lui Auxerre, Tamaş. Banda stângă şi-o dispută Răzvan Raţ ( Şahtior ) şi recentul transferat la Benfica, Sepsi, un lateral interesant, care a debutat miercuri cu naţionala la doar 21 de ani. Mai este un jucător pe care Piţurcă,jucător ajuns în iarnă la Lazio Roma şi care deja a pus stăpânire pe postul de titular în echipa italiană. Un excelent fotbalist şi el, deşi va fi foarte dificilă o prezenţă a sa la EURO 2008.
.
De remarcat că ieri, împotriva Rusiei, Piţurcă a utilizat toţi jucătorii convocaţi, dat fiind că echipa trece acum printr-o fază experimentală. În orice caz, nimeni să nu aibă îndoieli, că avându-l pe Chivu drept gardian, pe Rădoi în faţa sa, şi cu acel triunghi pe care eu sper să îl vâd împreună în faţă Dică-Mutu-Marica, România va da mult de furcă chiar dacă s-a văzut ajunsă în aşa zisă “grupă a morţii” .”
.
Acesta este un articol scris de către un gazetar spaniol privind echipa României. Din fericire flacăra brichetelor româneşti nu iluminează peste graniţe.
………
România are motive de a visa
.
Există selecţionate care nu sunt cunoscute însă intimidează. Dintre rezultatele amicalelor internaţionale disputate miercuri, m-a surprins mult baia de goluri administrată de România mult mai potentei, cel puţin în opinia mea, Rusia. Nu ar trebui să ne mire totuşi acest lucru dată fiind strălucitoarea campanie de calificări a românilor, clasându-se primii într-o grupă cu Olanda, Bulgaria sau Belarus. Şi aici adaug un amănunt : au suferit doar o înfrângere.
.
România nu a avut noroc la tragerea la sorţi. Va fi nevoită să înfrunte giganţi precum Franţa sau Italia şi o echipă mereu de luat în seamă, Olanda. Însă eu deja avertizez, rău vor face aceste selecţionate dacă vor dispreţui oamenii lui Victor Piţurcă, unul dintre protagoniştii acelei legendare echipe Steaua care imprima propriul stil în fotbalul continental al anilor 80. Piţurcă a fost un mit la Steaua, a marcat cam tot atâtea goluri, 165, ca şi partide disputate, 175. Iar proiecţia sa ofensivă este reflectată şi în selecţionata pe care o conduce. România a fost cea de-a patra echipă cu cel mai bun golaveraj din faza calificărilor pentru EURO 2008, ceea ce nu şterge meritele lui Piţurcă de a fi creat o echipă ordonată şi serioasă în apărare, primind doar şapte goluri.
.
Marea vedetă este fără nici o urmă de îndoială, Adrian Mutu. Voi vorbi mai puţin despre acest magnific atacant, care este chiar mai bun când joacă rolul celui de-al doilea vârf, de exemplu alături de Luca Toni, cel cu care a format o excelentă pereche de atac în campania anterioară la Fiorentina. Cesar Prandelli, cel care l-a mai avut o dată sub propria comandă la Parma, spune mereu că românul este cel mai bun jucător pe care l-a antrenat vreodată. Poate fi o declaraţie extremă, însă este fără dubii faptul că acest fotbalist marchează diferenţa datorită calităţilor sale.
.
Mutu este idolul, însă la umbra sa este mult mai mult. În atac îmi place Marica, jucător ce încă progresează, şi pe care îl văd capabil de a face lucruri mari. Este rapid, puternic şi se mişcă mult, cade din benzi cu uşurinţă deschizând spaţii. Marea sa provocare este absenţa golului, însă repară puţin câte puţin la această avarie. Miercuri a deschis scorul împotriva Rusiei cu un autentic “golazo” driblându-i pe cei doi fundaşi care îl marcau, iar cei doar 23 de ani ai săi promit că vom avea de văzut mult mai multe goluri din partea sa. Alt jucător de luat în seamă este Niculae, jucător care a înscris şi el miercuri. Un bun atacant care începe să înscrie cu uşurinţă în prima ligă franceză, după un prim sezon în care lucrurile nu prea i-au ieşit aşa cum spera. Acum este principala referinţă din atacul lui Auxerre. Îi lipseşte puţin pentru a ajunge la nivelul lui Mutu şi Marica totuşi.
.
În centru găsim alături de Mutu marea senzaţie a echipei. Dică este un fotbalist excepţional, adevăratul creier al echipei lui Piţurcă, jucător deja cunoscut pe continent. Încrie mult, şi este sfântul şi simbolul Stelei. Că la cei 27 de ani ai săi încă nu a ieşit din liga română este greu de explicat, oricât de mult îl plăteşte Gigi Becali, iar aici fiecare interpretează după cum vrea. Piţurcă a experimentat în ultimele meciuri schimbând mijlocaşii, încercând să îl plaseze mult mai avansat pe Dică,dându-i postul obşinuit acestuia jucătorului lui Lokomotiv Moscova, Cociş. Fără îndoială, cred câ o dată sosit momentul adevărului, Dică va juca în spatele perechii formată din Mutu şi Marica. Orice alt plan ar fi o eroare în opinia mea.
.
Coleg de echipă şi naţională cu Dică găsim o mai veche cunoştinţă de-a noastră, interiorul stânga Nicoliţă, cel care reuşea acel “partidazo” în faţa celor de la Betis în Cupa Uefa şi acel “tontogol” de pe Santiago Bernabeu. Îşi dispută postul de titular cu veteranul Florentin Petre, care în opinia mea, deşi miercuri a fost titular este mai slab decât Nicoliţă. Petre nu mai contează pe viteza anilor trecuţi iar pe Nicoliţă îl vâd mai incisiv.
.
Nu este chiar un mijlocaş, eu l-aş plasa ca fundaş central, însă Piţurcă îl foloseşte mai mult în mijloc. Vorbesc de alt fotbalist cu greutate în această echipă, Mirel Rădoi, jucător agil şi experimentat în “stingerea incendiilor”, cu mare abilitate de a tăia jocul rivalilor. Excelent fotbalist şi el, alt caz Dică, în sensul că este inexplicabil cum de continuă să joace în România, chiar dacă este unul dintre cei mai bine fotbalişti români.Nu vreau să îl uit din aceeaşi linie, pe Ovidiu Petre, fratele mai mare al lui Florin ( ??? ).Un fotbalist interesant, mai mult pentru impunătoarea sa statură, 1.88 m.
.
Am vorbit de atacanţi şi mijlocaşi, însă adevărata piesă de rezistenţă a acestei echipe este apărarea, asta pentru că dispune de apăratori centrali formidabili. Pe de o parte Chivu, liderul unei linii care se bazezează deasemenea pe prezenţa în banda dreaptă a lui Cosmin Contra. Chivu, formează împreună cu Mutu şi Dică, coloana vertebrală a naţionalei României. Pereche cu centralul celor de la Inter la Euro 2008 va face cu siguranţă Dorin Goian, un adevărat turn de control deşi la mare concurenţă cu jucătorul lui Auxerre, Tamaş. Banda stângă şi-o dispută Răzvan Raţ ( Şahtior ) şi recentul transferat la Benfica, Sepsi, un lateral interesant, care a debutat miercuri cu naţionala la doar 21 de ani. Mai este un jucător pe care Piţurcă,jucător ajuns în iarnă la Lazio Roma şi care deja a pus stăpânire pe postul de titular în echipa italiană. Un excelent fotbalist şi el, deşi va fi foarte dificilă o prezenţă a sa la EURO 2008.
.
De remarcat că ieri, împotriva Rusiei, Piţurcă a utilizat toţi jucătorii convocaţi, dat fiind că echipa trece acum printr-o fază experimentală. În orice caz, nimeni să nu aibă îndoieli, că avându-l pe Chivu drept gardian, pe Rădoi în faţa sa, şi cu acel triunghi pe care eu sper să îl vâd împreună în faţă Dică-Mutu-Marica, România va da mult de furcă chiar dacă s-a văzut ajunsă în aşa zisă “grupă a morţii” .”
.
Acesta este un articol scris de către un gazetar spaniol privind echipa României. Din fericire flacăra brichetelor româneşti nu iluminează peste graniţe.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu