Barcelona a mai pierdut o partidă. Şocul eliminării din Cupa Spaniei încă se mai resimte. Afară din Cupă, la patru puncte de liderul Real Madrid ceea ce nu e mult pentru noi, însă se pare că enorm pentru catalani, coborâţi până pe locul trei de un surprinzător Villareal care i-a administrat o lecţie de futbol celeilalte echipe din Madrid, Atletico, cu o tragere la sorţi favorbilă în Champions League - deşi nu se ştie niciodată- însă cu semifinalele pline de fantasme, viitorul echipei barceloneze apare cel puţin, plin de umbre.
În momentul în care Barcelona câştiga pentru prima oară titlul în Primera Division sub comanda lui Frank Rijkaard, toată Europa era extaziată de forma sa de a desena fotbalul. Ronaldinho era cel mai bun jucător de pe planetă iar potenţialul acelui lot prevedea o perioadă de dominare europeană a Barcelonei. Dominare care se ratifica anul următor cu o dublă Primera Divsion-Champions League, dublă ce avea să declanşeze euforia în tabăra blaugrana. Se visa cu ochii deschişi la o întreagă pleiadă de titluri ce aveau să vină mulţumită enormei calităţi pe care o emana echipa, combinând ambiţie, talent şi tinereţe.
Barcelona avea să se trezească însă în următorul sezon din visurile sale grandioase. Liga internă pierdută în faţa celor de la Real Madrid, după ce la un moment dat avea un avantaj de 11 puncte faţă de aceştia, a băgat clubul în corzi. Jucători apăreau ca fiind lipsiţi de motivaţie, antrenorul incapabil de a manevra enormul şoc de personalităţi din interiorul vestiarului. Clipele grele au dat cale liberă adevăratelor personalităţi ale jucătorilor , atunci s-a văzut din ce material este făcut fiecare. Calmul şi pacifismul lui Rijkaard, calităţi atât de apreciate sezoanele trecute au început să se vadă la parametrii reali : lipsa mâinii dure în controlul unui grup poleit cu vedete internaţionale care au pierdut motivaţia şi devotamentul faţă de culorile unui club centenar.
Declinul lui Ronaldinho este parabola decadenţei unei echipe care apelează la calităţile sale individuale şi la mediocritatea rivalilor pentru a se menţine vie în competiţiile pe care încă le mai dispută. Nici măcar această tactică de hei-rup nu i-a mai folosit Barcelonei pentru a trece de Valencia în semifinalele Cupei Spaniei, iar în Primera Division. Una dintre recent promovate, Almeria, i-a scos un punct pe ultimile minute, iar sâmbătă seară, Betis i-a întors 2-0 de parcă în faţă ar fi avut un lot de juniori, nu jucători ca Eto.o, Zambrotta, Thuram, Bojan, Xavi, Iniesta, Abidail sau Henry.
Barcelona s-a caracterizat mai mereu prin jocul său din prima sau a doua atingere, ceea ce doar Arsenal mai produce cu succes la ora actuală, prin jucătorii săi extremi de mobili. Ultimile meciuri au etalat o uşoară stare de panică a lui Rijkaard, acesta acumulând pepoziţii ofensive o prea mare cantitate de jucători, uşurând munca apărărilor adverse prin dispariţia demarcărilor fulgerătoare pe care le patentase Eto.o.
Şapte sau opt jucători vor pleca probabil în vară. Primul dintre ei va fi Ronaldinho, căruia zvonurile din presa catalană i se caută un înlocuitor la alegere dintre Mutu şi brazilianul Diego de la Werder Bremen. Totul va depinde şi de la fel de probabila sosire pe banca tehnică a lui Jose Mourinho, care nu prea are la suflet nici jucătorii carioca, aşa cum la fel de bine antecedentele cu Adi Mutu le cunoaştem prea bine. Ceea ce este clar este că ciclul Rijkaard şi a multora din jucătorii din actualul lot la Barcelona se apropie de finiş.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu