În rolul condamnatului, fostul mare portar rus, Dassaev. În rolul călăului, Marco Van Basten. Ce a ieşit? În opinia mea, cel mai frumos gol marcat la un turneu final al Campionatului European de Fotbal.
vineri, 30 mai 2008
0
CEL MAI FRUMOS GOL DE LA EURO
GSP, VARIANTA COMPRIMATĂ
Cam aşa arăta site-ul Gazetei Sporturilor azi, vineri 30 mai 2008, pe la orele 16 ( în România, 15 în Spania, 14 în Portugalia ...etc. ). O venit apa...şi l-a comprimat. Heh ....se mai întâmplă. Tocmai acum când Gusti e plecat prin Austria şi Elveţia. 
VÂNĂTOAREA DE TALENTE: COUTINHO
12/06/1992
Locul naşterii: Rio de Janeiro-Brazilia
Mijlocaş ofensiv
Club: Vasco da Gama
Înalţime: 1.72
Greutate: 64 kg
Cifre:
106 goluri marcate în 93 partide oficiale cu echipa de juniori a celor de la Vasco da Gama, acolo unde a ajuns la vârsta de şapte ani.
Primul său contract de jucător profesionist îl va semna cu cei de la Vasco peste numai câteva zile, în momentul împlinirii vârstei de 16 ani.
Se zvoneşte că Real Madrid ar fi făcut o ofertă de trei milioane de euro pentru tânărul jucător, însă s-a lovit de refuzul impresarilor, aceiaşi care îi au sub tutelă pe Veron, Hernan Crespo sau Diego Milito printre alţii.
Mai jos, un clip cu tânăra perlă braziliană.
CRISTIANO RONALDO SHOT AGAIN !
Asta este cea mai citită ştire zilele astea în The Sun. Se pare că mocofanul însuşi a făcut fotografiile.
joi, 29 mai 2008
0
CE NE AŞTEAPTĂ LA EURO 2008?
Titulatura de "Grupă a morţii" pare să îşi facă efectul. Erwin Olaf, un maestru în ale fotografiei a fost însărcinat de către revista AD să facă unele fotografii cu membrii ai selecţionatei olandeze de fotbal în perspectiva apropiatului EURO 2008. Ce a ieşit puteţi vedea mai jos. Dacă aştia sunt olandezii pe care i-am bătut la Constanţa, imaginaţi-vă cum ar ieşi fotbaliştii români în astfel de fotografii. Pagina web a lui Erwin Olaf, AICI. 
miercuri, 28 mai 2008
0
CEL CE VINDE PRESA VARA ASTA: CRISTIANO RONALDO
De vreo câteva zile bune, gazetarii sportivi spanioli marşează foarte puternic pe
cazul "Cristiano Ronaldo la Real Madrid". Ceea ce s-ar vrea bomba verii, chiar şi peste acest mult aşteptat EURO 2008 s-a transformat într-o luptă crâncenă între presa britanică şi cea iberică.Câştigătoare, ambele tabere. Spaniolii de la Marca pretind chiar că au descoperit într-un garaj al unui important dealer auto din Madrid un AUDI R8 care urmează să îi fie livrat chiar lui Cristiano Ronaldo. Of course că britanicii nu vâd altceva decât un truc ieftin făcut cu ajutorul Photoshopului.
VISUL UNUI ORASEL DE VARA
Sezonul 1998/1999.Într-un mic orăşel de pe malul spaniol al Mării Mediterane ajungea un fotbalist despre care toată lumea credea că se află pe apus de carieră. Nimic mai greşit. Însă nu despre acest fotbalist vom vorbi, ci despre clubul de fotbal la care a ajuns în acel an 1998. Vorbim despre un club care, în întreaga sa istorie de până în 1998 nu respirase aerul tare al primei divizii spaniole de fotbal.
.
Vorbim despre un “mic orăşel” cu o populaţie de 49 000 de locuitori. Cam cât Petroşani sau Oneşti. Vorbim despre clubul de fotbal al acestui oraş, club cu un buget pe sezonul 2007/2008 de 63 milioane de euro.
.
Cum a fost posibil ca un club care până în 1998 nu reuşise nici măcar o singură promovare în Primera Division să reuşească să se transforme în vice-campioana Spaniei? În 1998, Gică Craioveanu sosea la Villarreal pentru a scrie istorie: el avea să înscrie primul gol al micului club de pe coasta Meditarenei, chiar pe Santiago Bernabeu, la debutul său în Primera Division. El avea să înscrie primul gol al “Submarinului Galben” pe teren propriu, pe Madrigal. Tot Gică avea să înscrie, de două ori, într-un istoric succes al Villarealului în faţa Barcelonei chiar pe Camp Nou.
.
De atunci, an după an, Villareal urcă treaptă după treaptă ( semifinale de Cupa Uefa, locul 3 în Primera Division - 2005, semifinale de Champions League, fiind eliminată de Arsenal după ce eliminase la rândul ei nume ca Glasgow Rangers, Inter Milano sau Manchester United ) şi mulţi se întreabă dacă nu cumva în acel mic oraş spaniol, în care maxima atracţie sunt verile fierbinţi stinse în Mediterană , s-a descoperit “secretul succesului”.
.
Cum merge treaba la Villareal? În primul ” Nu avem dreptul să ne înşelăm la ora transferurilor” explică preşedintele clubului. Cum transferă Villareal? Prima surpriză vine din faptul că postul de director sportiv, o figură atât de la modă prin cluburile româneşti, nu există în organigrama acestui club.Piramida îşi are bazele pe scouteri: doi la marginea gazonului şi unul în faţa televizorului. Cei trei propun jucători următorului nivel, acolo unde două persoane sunt însărcinate cu deplasările în scopul de a cunoaşte personal jucătorul respectiv şi de a constata cât de viabilă poate fi contractarea sa. În vârful piramidei, antrenorul Manuel Pellegrini ( cinci sezoane consecutive pentru acest antrenor argentinian pe banca Villarealului. Chiar ieri a semnat o prelungire a contractului) şi preşedintele Fernando Roig, acelaşi din 1998, anul promovării, dau ok-ul.
Jucătorului dorit i se explică ce este Villareal şi care sunt aşteptările clubului în privinţa lui. Are obligaţia să se prezinte la acte sociale ori de câte ori i se cere. Pires, de exemplu, a predat ore de franceză la o şcoală din localitate cu scopul de a promova imaginea clubului şi de a atrage oamenii spre stadion. Fiţi puţin atenţi la politica de transferuri, în descrierea preşedintelui Roig:
.
Despre Pellegrini, antrenorul: ” În februarie 2004 a plecat fostul antrenor. Am aflat că tehnicianulde la River Plate termina contractul. Ne plăcea cum juca River şi ne mai plăcea că Pellegrini era un om care nu ieşea în presă cu declaraţii inoportune sau gălăgioase.
.
Despre Rossi şi Nihat. Villarreal a plătit 10 milioane de euro celor de la Manchester United pentru Rossi,atacant italo-american de doar 20 de ani: ” Chiar cei de la United ne-au spus că suntem nebuni dacă vedem în Rossi înlocuitorul ideal al lui Forlan, plecat între timp la Atletico Madrid. Rossi s-a copt mai repede decât prevăzusem noi că o va face.Ni l-au prezentat scouterii noştri şi am văzut că îşi asumase responsabilitatea într-o echipă a Parmei ce lupta pentru evitarea retrogradării. Nihat avea probleme cu genunchiul, a trebuit să se opereze, însă ceea ce contează sunt cele 18 goluri marcate de el în sezonul 2007/2008.”
.
Forlan:” L-am văzut de tânăr la Independiente. La United, juca puţin, marca şi se întorcea pe banca de rezerve. La Villareal a câştigat Gheata de Aur. L-am vândut la momentul oportun ( a fost cumpărat cu trei milioane şi vândut cu 24 la Atletico Madrid ).
.
Riquelme:” Cu el am pierdut bani, însă am demonstrat ceva. Şi acest lucru îl vor şti toţi cei care vor veni pe viitor la acest club. Nimeni nu este mai presus de echipă”.
Gică Craioveanu a jucat patru sezoane pentru Villareal. Suficient pentru a câştiga respectul tribunei galbene de pe “El Madrigal”. Ca suvenir aveţi aici istoricele goluri marcate de Gică pentru Villareal. Primul gol din Primera Divison pentru Villarreal marcat pe Santiago Bernabeu şi dubla reuşită în faţa Barcelonei ( două opere de artă, merită revăzute ). Între timp, Villareal Club de Futbol a reuşit să se interpună între cele două mari forţe din Primera Division. Priviţi clasamentul campionatului recent încheiat.
VIDEOTECA TIKITAKA: GICA CRAIOVEANU INSCRIE PRIMUL GOL AL LUI VILLARREAL IN PRIMERA DIVISION
Chiar pe Santiago Bernabeu în poarta celor de la Real Madrid.
luni, 26 mai 2008
0
vineri, 23 mai 2008
3
PERICOL ! ATENŢIE LA JOHN TERRY !
Cât de sadici pot fi englezii. Nici măcar trei zile de doliu nu îi dau omului. Mare e grădina internetului !
Mormoloc a pus mai multe imagini similare . De văzut.
VÂNĂTOAREA DE TALENTE: MARKO MARIN
Lansez astăzi o nouă secţiune numită "Vănătoarea de talente" în care, sper, să pot aduce cu regularitate în faţa voastră tineri fotbalişti care încep să îşi facă loc în fotbalul mondial sau românesc.
Cel care va deschide balul: Marko Marin
O tehnică rafinată, rapid şi un excelent control al balonului. Mic de înălţime ceea ce nu îl împiedică însă să îşi depăşească cu mare uşurinţă adversarii şi să ofere pase decisive, unul dintre punctele sale forte. A ieşit din grupele de copii ale celor de la Eintracht Frankfurt iar în 2005 a semnat pentru Monchengladbach unde împarte protagonismul cu Olivier Neuville, ex-jucător al celor de la Bayer Leverkusen. Cei doi sunt cei mai buni jucători ai unei echipe ce aspiră la promovarea în Bundesliga, Neuville aportând experienţa trcutului iar Marin, german de origine bosniacă, prezentul şi viitorul cel mai promiţător al echipei şi al fotbalului german. Deocamdată a debutat cu selecţionata sub-21 în 2007, într-o partidă disputată contra selecţionatei similare a Irlandei.
S-a făcut remarcat în Campionatul European sub-17 din 2006 şi a fost numit cel mai bun jucător sub-17 şi sub-18 din Germania. Erupţia sa nu a trecut neobservată, cluburi precum Milan, Fiorentina sau Ajax avându-l în vizor pentru un eventual transfer.
Mai jos un clip video cu unele dintre cele mai frumoase faze reuşite de către Marko Marin
miercuri, 21 mai 2008
1
ROMANIA IN GRUPA MORŢII - PROMO
Excelent promo al televiziunii olandeze. Priviţi expresiile de pe chipurile antrenorilor. Grupa morţii !!! Ce meciuri ne aşteaptă !
marți, 20 mai 2008
0
REAL ZARAGOZA : POFTITI LA MARFA - MULTA SI DESTUL DE IEFTINA
Duminică 20 mai 2008. Zaragoza părăsea scena primei divizii spaniole de futbol după un meci dramatic pierdut in faţa celor de la Mallorca. Căderi în divizii inferioare s-au mai văzut, ceea ce surprinde însă sunt numele jucătorilor care au format lotul Zaragozei în sezonul recent încheiat. Un lot cu care la inceputul sezonului Real Zaragoza isi anunta candidatura la un loc de Champions League.Să dăm câteva nume:
Cesar ( 37 ani, portar spaniol,sosit de la Real Madrid, acolo unde mulţi ani de zile a stat în umbra lui Casillas )
Roberto Ayala ( jucător argentinian, ce-i drept are 35 de ani, insă experienţa este partea lui. A mai jucat la Valencia club cu care a cucerit o întreagă panoplie de trofee . A participat la trei turnee finale ale Campionatului Mondial de Fotbal )
Carlos Diogo ( 25 ani, fotbalist uruguayan, fundaş dreapta, cumpărat de la Real Madrid )
Pablo Aimar ( 29 ani, mijlocaş ofensiv, unul dintre starurile acestei echipe, argentinian şi el, a mai jucat la River Plate si Valencia.Două Mondiale: 2002 şi 2006 )
Peter Luccin ( 29 de ani, francez, mijlocaş, a mai jucat la Cannes, Girondines Bordeaux, Olympique Marseille, Paris Saint Germain, Celta Vigo şi Atletico Madrid )
Matuzalem ( mijlocaş brazilian, 28 de ani, a mai jucat la printre alte cluburi, la Brescia şi Sahtior Donetzk sub comanda lui Mircea Lucescu )
Ricardo Oliveira ( 28 ani, atacant brazilian, a mai jucat la Sao Paolo, Valencia, Betis Sevilla şi Milan )
Sergio Garcia ( 25 ani, atacant spaniol, convocat în premieră la naţionala Spaniei în lotul ce va disputa Euro 2008 ).
Realitatea evidentă este că Real Zaragoza este nevoită să vândă, ba chiar să vândă
la preţuri destul de mici toţi aceşti jucători pentru a evita o criză provocată de salariile destul de consistente pe care ar trebui să le plătească în continuare. Deci, va fi unul dintre punctele de atracţie al pieţei de transferuri pe durata acestei veri. Cu atât mai interesant cu cât cluburile europene se confruntă cu o acută lipsă de lichidităţi în casierii. Drept exemplu recent, Real Madrid, care a transferat luni un fundaş argentinian, Ezequiel Garay, plătindu-le celor de la Racing Santander 10 milioane de euro. Cash. Ofertă ce a avut întâietate in faţa celor 18 milioane de euro oferite de Barcelona, însă pe calupuri înşirate pe o perioadă mai lungă de timp.
Avem două echipe implicate în show-ul numit Champions League. Râmâne de văzut dacă şi cluburile româneşti încep să capete curaj şi în achiziţionarea de jucători importanţi pe piaţa europeană. La capitolul declaraţii suntem campioni.Ruşii, ucrainienii şi turcii stau la cotitură. Tăcuţi. Cu bani.
P.S. - Printr-o situaţie asemănătoare trece şi clubul francez RC Lens, retrogradat în ultima etapă din Ligue 1.
SICRIU DE MICROBIST
Cât de ahtiat eşti după fotbal? Atât de mult pentru a îţi face concediul etern într-un sicriu cu crampoane. Uite că s-a inventat şi ăsta.
VIA Crazy Coffins
luni, 19 mai 2008
0
THE BEST FROM PREMIER LEAGUE
Punct final in toate marile ligi europene aşa că a venit vremea retrospectivelor. Începem cu Premier League. TOP TEN al celor mai frumoase goluri şi un clip ce redă cele mai importante evenimente petrecute în fotbalul englezesc pe parcursul acestui sezon. Parcă a trecut o veşnicie de când a plecat Mourinho de la Chelsea. Cât despre top, la favorite trec numărul 9 şi primele patru goluri ale topului la mare bătaie pentru titlul de cel mai frumos gol al sezonului....din Europa. Om vedea dacă este de acord Messi.
TOP TEN GOALS - PREMIER LEAGUE 2007/2008
The best moments of Premier League 2007/2008
CURIOZITATI ( I )
Întrebare:
“Ce legătură misterioasă este între statul Puerto Rico, clubul englez de fotbal Preston North End şi Gigi Becali?”
Răspuns : 
joi, 15 mai 2008
0
RIBERY. FARA URMA DE RESPECT PENTRU KAHN
Fotbaliştii noştri sunt în vacanţă. Mai sunt şi alţii care petrec. Cu ajutorul lui Van Buyten şi Van Bommel, Ribery îi aplică una dintre cele mai vechi glume, moşneagului Kahn. Aia cu găleata de apă în cap.De pe acoperiş nene !!! Ca să simtă. Via Bild
TURMENTATUL ZILEI: HABIB HABIBOU
A intrat în bar cu o faţă ce trăda suferinţa unei presupuse cufureli netratabile. A cerut o halbă de whisky şi a început să bocească:
"Mă revoltă atitudinea domnului Becali. După ce am jucat şi am marcat primul gol pentru Steaua, l-a trimis pe Argăseală să îmi comunice că mă va cumpăra şi pe mine, şi pe ceilalţi sud-americani împrumutaţi. Acum zice că nu mă mai vrea la echipă. De aici trag concluzia că nu este un om de onoare, pentru că nu are cuvânt!"
De aici.
Ihaaaa ...!!! La plecarea din Rumeinia îţi urăm un călduros " Welcome to Romania ! "
CE SE INTAMPLA LA NATIONALA?
“Victoriile au o mie de părinţi, iar înfrângerile sunt orfane” - Napoleon
.
Naţionala se află în vacanţă.Ogăraru va privi Europenele din faţa televizorului.
Oamenii cu putere de decizie din fotbalul românesc au distractiva manie - distractivă pentru ei - de a face intrigantă existenţa restului de muritori. Victor Piţurcă nu. Piţurcă is different până şi în asta. Aşa că “decizia Ogăraru” nu e deloc surprinzătoare. Nici măcar nu l-a amăgit pe jucător dându-i ceva zile de speranţă până în momentul în care, pe 28 mai, va anunţa cu surle şi trâmbiţe:
” And the winners are…”
.
Nu e nevoie să fii Nostradamus, nici măcar oracol prin Bălceşti pentru a îţi da seama că Piţurcă va fi făcut cu ou şi cu oţet pentru fixul său de a face ceea ce vrea. Are şi dreptul selecţionerului. Interese? Comisioane? Fleacuri.Dacă lucrurile nu vor ieşi aşa cum ne dorim la Europene, Piţurcă va primi toate şuturile în fund. În caz contrar,amintiţi-vă de Napoleon.
.
Pisică albă, pisică neagră, ce contează ? Important este să prindă şoareci. Visele sunt gratuite.
.
P.S : Probabil că naţionala României are un surplus de pregătire din moment ce a intrat în vacanţă înainte de a începe munca. Pentru mine e ilogic şi consider că pierdem din oportunităţi. Din moment ce campionatele italiene şi franceze sunt încă în curs de desfăşurare, nu ar fi fost de preferat să luăm un avans de câteva zile bune de pregătire? Timpul vacanţei nu este “după”? Pentru că mai devreme sau mai târziu va fi un după şi tare mă tem că ne vom întoarce acasă încă săltând pe un picior încercând să ne scoatem apa din urechi.
.
Aţi observat cât de greu este să vă reveniţi la ritmul normal după întoarcerea din concedii? Dimineaţa de luni nu vă găseşte mult mai obosit decât după-amiaza de vineri?
miercuri, 14 mai 2008
0
BĂTRÂNUL TÂNĂR
1992. Echipa de divizia secundă suedeză Helsinborg transfera de la Hogaborgs un tânăr atacant de doar 21 de ani. Cele 50 de goluri înscrise în 56 de partide disputate de acel reuşit transfer, au permis clubului să promoveze în prima ligă suedeză. Vedeta pleca însă spre campionate mai puternice. Feyenoord Rotterdam îl luase în ţintă şi o dată cu încheierea acelui sezon l-a şi mutat în propria curte.
SUA 1994. Alături de nume ca Thomas Brolin, Kenneth Anderson sau Martin Dahlin, tânărul cu codiţe rasta făcea senzaţie în ciuda faptului că nu avea să fie titular decât un meci la acel mondial.
Luni 12 mai 2008. Anii au trecut iar acel jucător a atins vârsta de 37 ani. Se afla la o partidă de golf. La sfârşitul meciului si-a verificat căsuţa vocală a telefonului. Între mesaje şi o convocare la naţionala Suediei. Se retrăsese deja însă nu a stat mult pe gânduri pentru a lua decizia de a se întoarce înapoi.
Vorbim de un jucător care a fost golgheterul Europei în 2001, a participat la trei turnee finale ale Campionatului Mondial şi două ale Campionatului European. Atacul seudez de la apropiatele europene sperie : Ibrahimovic ( Inter Milano ), Elmander ( Toulouse ), Rosenberg ( Werder Bremen ).
Ghiciţi cine a decis să li se alăture?
NEVOIA DE ANORMAL: “Ştirile din lumea lor”
” Bravo mă, te-ai scos. Eşti între Tolontan si Ioaniţoaia.”
Ziua de ieri mi-a adus o avalanşă de mesaje prin intermediul cărora eram felicitat pentru “performanţa” de a îmi ajunge un articol pe prima pagină GSP ( varianta virtuala ), sub cel scris de Catalin Tolontan, peste cel scris de Ovidiu Ioanitoaia. La propriu. Ma îndoiesc cât pot de mult de figurat. Bineînteles ca au fost si mesaje de genul ” Pe cine ai lins în fund pentru a ajunge acolo?”. Cu atât mai amară a fost senzaţia. Da. Senzaţia a fost amară. Nu ăsta mi-a fost scopul, însa pentru un amator care scrie din pasiune, uneori amestecată cu deznădejdea, ar trebui ca simplă alipire a articolelor sale de cele a unor gazetari precum cei mai sus pomeniti ar trebui sa fie un motiv de mândrie. Însa senzaţia a fost amară. Cum am ajuns sa apar acolo? Cu un articol în care se spun vorbe grele la adresa unuia dintre cei mai importanţi, cei mai influenţi oameni din fotbalul românesc. Şi asta pentru că le merită. Chiar şi în glumă nea Mitică ! Nu. Nu mă simt mândru de ce am scris acolo. Aş fi vrut să fi scris altceva. Despre altceva.Despre ceva din sfera sportului. A sportului adevărat. Nu cel viciat.
.
Articolul lui Tolontan postat mai sus se referea la un jandarm luat la şuturi pe strazile Clujului. Dedesubt, Ovidiu Ioaniţoaia vorbea cam despre cum mai stau lucrurile la Rapid. O analiza interesantă, dar degeaba. În comentariile lasate de cei care au intrat sa citeasca respectivul articol aceeasi ura deşanţată: “brichete, retrogradări, unguri”.
.
Peste toate astea, titlul articolului lui Tolontan îsi cerea dreptul de a se proclama campion: “ŞTIRI DIN ALTĂ LUME”. Cum sa nu simt amar în gât? În timp colegii mei de pe Mysport se iau la trânta cu trecutul fotbalului, cazul lui Newsted şi Ionuţ sau cu ineditul pe care suntem forţaţi să îl evităm, ceea ce fac Ovidiu şi Răzvan, se primesc mesaje de genul ” Bai, voi nu aveti altceva de facut decât să băgati ciudăţenii şi vechituri din astea? Apropo, vezi că ai uitat o virgulă”. Nu. Nu avem altă opţiune. Trebuie sa ne întoarcem si să readucem ceea ce a fost frumos în fotbal, cazul de faţă, şi în sport în general, în speranţa că “STIRILE DIN ALTE LUME” îşi vor mai face apariţia doar ca simple tentative de pamflet.
.
Priviţi cele două ştiri din screen-shotul de mai jos. Ce au ele de a face cu sportul? Au ele dreptul de a acapara primele rânduri ale unui site de sport? Nu. Însă deocamdată sunt necesare. Altfel, oamenii pe care atât de mult îi hulim şi-ar face linistiti de cap, iar în final “ŞTIRILE DIN ALTĂ LUME” vor fi în totalitatea lor, din această lume.
Articol scris pentru blogul Mysport.
duminică, 11 mai 2008
1
NE-AM SĂTURAT DE TINE BĂI DRAGOMIRE !
Nu vă vine să credeţi că această frază este cât se poate de des rostită de către iubitorii fotbalului din România domnule Dragomir? Sigur că sunteţi conştient de acest lucru, însă vă pasă de el la fel de mult cât îi pasă unui şorici de porcul de pe care a fost jupuit.
"Dumitru Dragomir: "Steaua a fost făcută de rîs pe veci". Vreau să vă spun ceva domnule Dragomir şi vreau să v-o spun de o aşa manieră încât să şi înţelegeţi.
"-Tu eşti vinovat de toate astea băi borfaşule. Tu ai permis ca un club de talia Stelei să fie manevrat de un om cu raţiunea îmbrăcată în izmene. Tu care te mândreai cu ce fotbal frumos şi mândru ai şi le-ai permis tuturor "oamenilor de afaceri care investesc în binele fotbalului românesc" să ne arate câ în loc de inimă au un cârnat umplut cu indiferenţă la adresa suporterilor. Tu ai fost ăla care ori de câte ori pocneau caltaboşii ăştia ce se numesc conducători de fotbal te-ai grăbit să iei aţa şi acul pentru a petici scursura. Din cauza ta ziarele au pe prima pagină faptele lor de vitejie în timp ce campioana ţării îşi savurează scurt şi indiscret succesul fără ca noi să merităm asta. Din cauza ta umblă ăştia cu banii prin sacoşe pentru a face "dreptate" în loc să cumpere un jucător sau măcar viitorul a vreo zece juniori? Şi ştii de ce faci asta? Pentru că eşti la fel de mânjit pe la gură sau pe degete ca şi ei. Înţelege că ne-am săturat de tine. Spune-le asta şi prietenilor tăi. Sunteţi cu toţi nişte borfaşi. Asta credem noi, în ciuda faptului, nu-i aşa?, că nu sunt dovezi."
Nu e aşa că sunt un nesimţit, un golan, un coate-goale? Nu vă înroşiţi la faţă. Să ştiţi că am glumit. E ca în bancul ăla cu dinamovistul, stelistul, ceferistul, bănăţeanul, olteanul şi rapidistul.Asta să le spuneţi şi prietenilor dumneavoastră. Chiar şi lui Mircea Sandu. Nu am vorbit serios. Înţelegeţi? Nu mă daţi în judecată. Sunt un glumeţ. Nu aşa merge treaba?
Uite ce-am făcut. Mi-au dat oamenii ăştia un blog şi eu l-am alterat cu vorbe despre dumitale. Am glumit şi de data asta. Ia să vedem la câţi oameni li s-a părut nostim.
.
P.S: Vă place fotografia Domnule Dragomir? Vă este cunoscut peisajul?
VIDEOTECA: LECTII DE FOTBAL
Deci iţi angajezi un antrenor care să le arate jucatorilor toate tainele fotbalului. Absolut toate, ok?
Apoi aplici ceea ce ai învăţat. Muzica şi actorii sunt de gală.
Apropo, va mai amintiţi de Elton, piticania aia căruia dupa doar cateva luni de vacanţa in Ghencea ii duc dorul suporterii stelişti? Am gasit prin debara un clip căruia i s-ar potrivi titlul: " Cun sa iţi plictiseşti adversarii".
Cifre reci şi fără sentimente: "THERE'S A NEW MAN IN TOWN "
Înconjurată de un dens val al zapping-ului făcut printre mătănii, sprinturi stradal-financiare şi flegme cu iz de fotbal, Steaua nu vrea, nu poate sau nu este lăsată să realizeze că au trecut deja doi ani iar în vitrina clubului nu a mai sosit nici un titlu. Realizează asta însă marea masă de suporteri stelişti, care în pofida sentimentului de adversitate indus de către şefii din Ghencea la adresa CFR-ului din Cluj sau chiar de către şefii CFR, trebuie să recunoască pentru al doilea an consecutiv că o altă echipă a fost peste preferaţii lor în clasament. Deşi au fost afişate puţine probe de fotbal suculent, CFR Cluj trebuie felicitată pentru reuşita campanie încununată cu eventul sezonului încheiat ieri.
Numerele sunt reci şi fără sentimente. CFR Cluj a terminat pe primul loc al campionatului, având cel mai mare număr de puncte câştigate pe parcursul întregii competiţii. Că unele dintre ele au fost obţinute în meciuri care aduceau mai degrabă cu întruniri plictisitoare ale doamnelor singure acasă croşetând milisecunde şi replici din talciocul fotbalului? Adevărat. La fel de adevărat este că acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul Stelei. Deci şanse egale de reuşită. Să nu mai cădem însă în capcana exemplelor date: "că ăla a făcut aia sau a făcut aşa". Ne face să ne gândim la comparaţii cu substrat scoase cu ajutorul imaginaţiei dintr-un context forţat al fotografiei de mai sus.
Trecând peste strângerile cu tentă juridică ale feselor propriului patron, Steaua se vede pusă în faţa un alte realităţi. Cea a deciziilor de viitor. A recicla sau a distruge. Eu personal, cred că nu sunt foarte multe de extras dintr-un grup căruia i-a lipsit acea determinare pe care pe bună dreptate o incrimina Mirel Rădoi. Continuitatea lui Adrian Ilie, creatorul acestei dezechilibrate şi incoerente echipe, întăreşte ideea că actualul proiect dispune încă de o importantă doză de încredere. Va fi greu însă să dai viaţă unei echipe cu mulţi jucători blazaţi, pentru care Europa nu va mai mişca nici un deget pentru a produce în fapt acele transferuri mult mediatizate: Dică, Nicoliţă, Goian. Surpriza unei posibile plecări poate veni din partea celui mai constant jucător stelist: Zapata. Însă este doar un zvon şi trebuie tratat ca atare.
Ceea ce ar trebui să înţeleagă conducătorii din Ghencea, în măsura în care gândurile lor au şi acceptul "gânditorului suprem" este că păstrarea unor jucători acum pentru a nu îi vinde la preţuri scăzute poate cauza pe viitor pagube mult mai mari. Deja s-a pierdut mult ţinându-l pe Dică, simpatic până la un moment dat, uluit de faptul că mingea fuge mai repede ca el, după. Pe ce variantă s-a pierdut mai mult? Pariem puţin pe mijloc, îi păstrăm pe ăştia, băgăm puternic bani în vârfuri şi din hei-rup ne scoatem pârleala." Pariul ar fi trebuit pus invers. Fără materie primă chiar şi cea mai performantă fabrică intră în faliment. Cine le-ar fi dus dorul celor doi mijlocaşi care au fost utilizaţi până la scoaterea din sărite a fanilor, Lovin şi Ovidiu Petre dacă în locul lor ar fi adus oameni mai vioi şi mai luminaţi în joc? Cine le-ar mai duce dorul dacă ar fi vânduţi acum chiar şi la preţuri modice?
Observaţi statisticile? Zapata cel mai bun portar al campionatului. A avut mult de apărat ceea ce mă face să caut prin graficele echipei din Ghencea pe cel cu posesia mingii. Cel mai bun pasator, Culio de la CFR. Să fie fost asta marea diferenţă? Tot ce este posibil, pentru că nu văd o distanţă de valoare decisivă între atacanţii stelişti si ai echipei ardelene. Poate un mic plus pentru Semedo.
Un nou sezon va veni. O participare "decentă şi onorantă" în Liga Campionilor nu va stinge foamea de tituluri a suporterilor stelişti, iar competiţia internă se anunţă tot mai dură, şansele de reuşită reducându-se odată cu numărul tot mai mare al celor care se pretind favoriţi la câştigarea titlului. Deocamdată "There's a new man in town ! ". Poate se şi respectă acest lucru, pentru că acum, echipa de bătut este CFR Cluj.
sâmbătă, 10 mai 2008
0
Poveştile fotbalului: LECŢIA DE ONOARE
Ce legatură este între fostul dictator spaniol Franco si, fara sa dau nume pentru ca mi-ar fi alegerea extrem de dificila. unul dintre cei care conduc prin fotbalul românesc. Prin cluburi sau federaţii. Greu de facut o paralelă, pentru ca am descinde spre panta absurdului. Si totuşi. Să îi dam drumul poveştii. Si o vom face exagerat de brusc cu o mică lecţie de istorie cu ajutorul căreia vom putea înţelege finalul.
.
La fel ca Mussolini sau Hitler, nici Franco nu acorda o atenţie deosebita sportului la începutul perioadei sale de suprematie peste Spania. Însa nu a întârziat mult în a îşi da seama ca fotbalul îl putea ajuta în consolidarea controlului pe care îl avea peste spanioli. Avea sa adopte clubul de fotbal cel mai important din capitala iberica, Real Madrid, pentru a îi servi drept reîncarnare simbolica a dictaturii sale fasciste. În acest timp, în Catalunia, Futbol Club Barcelona se transforma în simbol al rezistentei republicane în fata regimului opresiv al lui Franco. Represiunile la care avea sa se presteze dictatura fascista ce pusese stapânire peste Spania avea sa creeze profunde sentimente de antipatie la adresa clubului Real Madrid, sentimente ce au râmas profund întiparite în memoria colectiva a orasului Barcelona.
.
Franco era un dictator crud si razbunator care nu arăta nici cea mai mică urmă de clemenţă la adresa celor pe care îi considera duşmanii sai. Daca treci în prezent prin Barcelona poţi vedea înca cicatricile razboiului civil încrustate pe cladirile unui oras în care viata se vindea la preţuri ieftine. Zidurile sacre ale bisericilor sunt martore mute ale masacrelor în care au fost executate mii de victime ale regimului fascist. În Spania, nimeni nu avea asigurare pe viaţa proprie.Anul 1936. Asasinatul cu sânge rece al presedintelui FC Barcelona din acel moment, Josep Sunyol, avea sa alimenteze în ura catalanilor faţă de regimul dicatorial al lui Franco si prin extensie fata de echipa pe care el o alesese sa îl reprezinte, Real Madrid. Lui Franco îi convenea sa creeze un antagonism între Real Madrid si FC Barcelona, pe urma caruia urma sa aiba beneficii enorme. Lui Franco nu îi păsa de fotbal, însă şi-a dat seama repede ca îl putea utiliza nu doar ca diversiune, ca opiu pentru neliniştea poporului ci si pentru ca folosindu-se de el sa îi creeze propriului regim o propaganda cu ajutorul careia să îşi preamarească dictatura. Avea sa conducă această puternică relatie între fotbal si fascism într-o noua eră.
.
Pentru început, înfierea clubului Real Madrid de catre regimul lui Franco nu avea sa aduca si succesele odata cu ea. Între 1936 si 1954, Real Madrid nu reusea sa câstige nici macar o singura data titlul în prima liga spaniola, în timp ce Barcelona câstiga nu mai puţin de cinci.Transferul argentinianului Alfredo di Stefano de catre cei de la Real Madrid îi permitea lui Franco sa resusciteze. Avea sa fie unul dintre cele mai mari scandaluri din istoria fotbalului. Di Stefano reusise la începutul anilor 50 sa se transforme într-unul dintre cei mai buni fotbalisti ai planetei. Vedetă echipei columbiene Millonarios Bogota, cel supranumit “La Saeta Rubia” reusise sa marcheze 267 de goluri 292 de meciuri disputate. Barcelona începuse deja trativele în încercarea de a achizitiona talentatul jucator spaniol, iar daca ar fi reusit acest lucru si-ar fi consolidat superioritatea asupra Real Madridului lui Franco si ar fi presupus o mare alinare morala pentru suporterii sai ce se considerau asupriti. Initial, negocierile decurgeau cât se poate de normal, ba chiar Di Stefano avea sa dispute trei meciuri amicale îmbracat în tricoul blau-grana al Barcelonei, moment în care Franco a facut tot posibilul pentru ca starul argeninian să ajungă în curtea clubului pe care îl ocrotea.
.
Presedintele Barcelonei avea sa fie sechestrat într-un hotel din Madrid si amenintat cu un control fiscal “cât se poate de riguros” daca nu renunta la achizitionarea fotbalistului argentinian. Avea să fie punctul în care se detona de o maniera ireversibila ura dintre cele doua cluburi de fotbal, Real Madrid si FC Barcelona.
.
La doar o luna de la sosirea sa la Real Madrid, Di Stefano înscria pe stadionul Santiago Bernabeu nu mai putin de patru goluri în poarta Barcelonei. Rolul lui Di Stefano în Spania regimului lui Franco avea sa fie crucial, pentru ca cel mai bun jucator de fotbal al acelor vremuri era utilizat pentru a reda o falsa senzatie de “normalitate”. La asta ajuta şi imensul apetit ofensiv al argentinianului, golurile sale conducând Real Madrid pe senzaţionalul drum al celor cinci Cupe ale Campionilor cucerite de maniera consecutiva între anii 1956-1960. Ce altceva îsi mai dorea Franco decât reflectia propriului regim în aceasta serie de succese?
.
Franco avea sa moara în 1975, odata cu el si regimul sau dictatorial. În urma sa a ramas însă, însămânţată între cele doua entităţi emblema ale fotbalului spaniol, rivalitatea dusa uneori pâna la extrem.
.
Revenim în prezent.
.
Duminică 4 mai 2008 orele 19.00. Pe stadionul Camp Nou se dispută un Barcelona- Valencia. Scor final 6-0, în timp ce se confirmă o informaţie conform căreia Gaby Milito, fundaşul argentinian al celor de la Barcelona va fi nevoit să rămână pe marginea gazoanelor de fotbal pentru o perioadă de cel puţin şase luni, urmând să suporte o operaţie la genunchiul drept.
Duminică 4 mai 2008, orele 22.45
.
În Pamplona, Gonzalo Higuain, un alt argentinian, înscria golul ce aducea victoria cu ocazia căreia Real Madrid cucerea cel de-al 31-lea titlu de Primera Division din istoria sa.
.
Miercuri 7 mai. CFR Cluj cucerea primul său titlu de campioană din istoria fotbalului românesc, eveniment urmat de detonarea scandalului ” Valiza cu îngeraşi”. În aceeaşi seară, la Madrid, urma să se joace clasicul derby dintre Real şi Barcelona. În vestiarul Barcelonei au fost trei zile de angoasă. Jucătorii nu vroiau să accepte faptul că vor fi nevoiţi să prezinte onorul la adresa campionilor, mai ales că aceştia erau rivalii din Madrid, iar “culoarul umilinţei” urma să fie format chiar în fieful acestora, pe Santiago Bernabeu. Numele grele ale echipei căutau o soluţie cu ajutorul căreia imaginea să nu le iasă chiar aşa de şifonată şi s-au agăţat de accidentarea lui Gaby Milito. S-a luat decizia să formeze acel culoar oferit drept ofrandă campionilor de la Real Madrid îmbrăcaţi cu o serie de tricouri pe care să fie scris un mesaj de încurajare la adresa celui accidentat. Maioneza umilinţei s-ar fi tăiat puţin şi ar fi fost ceva mai uşor de îngurgitat. Ceea ce nu prevăzuseră jucătorii barcelonezi a fost reacţia propriului preşedinte de club.
.
Zvonul conform căruia jucătorii săi urmau să boicoteze acel gest prin care onorau campioana a ajuns la urechile preşedintelui FC Barcelona, Joan Laporta. Cu doar câteva minute înainte de începerea meciului Real Madrid-Barcelona, preşedintele clubului catalan a coborât în vestiarul echipei sale:
.
” Jucătorii de la Real Madrid au fost mai buni decât voi pe teren. Am fost incapabili să le facem faţă pe parcursul întregului sezon. Daţi dovadă că încă mai aveţi onoarea ce v-a lipsit de-a lungul acestei ligi. Acordaţi-le respectul cuvenit. Daţi jos aceste tricouri şi ieşiţi cu cele blau-grana, aşa cum este normal. Suntem un club cu onoare. Au fost mai buni ca noi şi vom onora asta. Ieşiţi şi formaţi culoarul.”
.
Date suplimentare adaugate poveştii:
-În momentul în care jucătorii Barcelonei au ieşit pe gazonul stadionului Santiago Bernabeu pentru a forma culoarul de onoare cuvenit campioanei Real Madrid, aproximativ două milioane de telespectatori din cei peste zece milioane care au vizionat partida, marea lor majoritate catalani, au preferat să schimbe
canalul pe care se retransmitea partida, preferând să nu vadă acel moment.
.
“Au fost mai buni ca noi şi vom onora asta” - o frază dureroasă pentru un catalan, o lecţie de demnitate şi onoare a fotbalului. Puteţi trasa acum paralela cu preşedinţii din fotbalulul românesc?
vineri, 9 mai 2008
0
NIKE FOOTBAL: TAKE IT TO THE NEXT LEVEL
Eşti vedeta modestei echipe în care joci fotbal. Marile cluburi sunt în spatele
tău urmărindu-ţi evoluţiile, iar după o excelentă prestaţie petrecută chiar sub proprii ochi, Arsene Wenger, probabil cel mai mare vânător de talente din lume, decide să îţi dea şansa de juca pentru Arsenal. În primul tău meci disputat pe Emirates Stadium, eşti făcut franjuri de către Cristiano Ronaldo care îţi demonstrează cât de mic eşti încă pentru un fotbal atât de mare.
Te apucă pandaliile, te ambiţionezi, bagi mare la antrenamente, în sala de forţă şi
urci la un alt nivel. Îţi faci loc în echipă, sosesc golurile, fetele stau claie-grămadă pe tine,semnezi autografe prin discoteci...Însă mai ai de urcat nivele..
Asta îţi demonstrează Materazzi ...şi asta simţi când îţi scuipi dinţii la duş. Însă nu contează. Nu contează nici panarama pe care ţi-o fac colegii. Dimpotrivă. Te ambiţionează. Şi ajungi să joci la Europene acolo unde ai şansa să te răzbuni pe Cristiano Ronaldo.....
Asta deja este de un alt nivel pe care trebuie să îl treci...
Aceasta este povestea excelentului spot publicitar realizat de către Guy Ritchie pentru concernul sportiv Nike.
Şi nu. Personajul nu este Robin Van Persie. Eşti chiar tu.
POVESTILE FOTBALULUI: CAMPION IN DOUA LUMI
Anul 1971. Timpuri în care Led Zeppelin lansa cea ce avea sa se transforme într-unul dintre cele mai mari hituri al tuturor timpurilor, cunoscuta piesa Stairway to Heaven. În acelasi an se nastea Roy Keane, irlandezul care avea sa faca istorie pentru Manchester United, Appolo-14 aseleniza dupa o calatorie spatiala de cinci zile, în timp ce în România, Marea Adunare Nationala decreta prin lege ca toti cei care fugeau din tara se faceau vinovati de "fapte ostile" fiind considerati tradatori.
Pe un teren de antrenament al unui club de rugby situat la marginea capitalei austriece o delegaţie a clubului de fotbal american Dallas Cowboys testa un jucator de fotbal european. Americanii erau în cautarea unui transformeor ( kicker ), transferul unui astfel de jucator fiind prioritate pentru ei în acel sezon. Însa cel ales pentru a da probe nici macar nu vazuse pâna la acel moment balonul oval cu care se juca fotbalul american. Confuz, austriacul a urmat sfaturile lui Leopold Stastny, fost antrenor austriac, cel care îl recomandase scouterilor americani: "Trebuie doar sa lovesti balonul cât poti tu de tare si daca este posibil sa îl faci sa intre în spatiul dintre cele trei bare în forma de U". Aşa a şi făcut tânărul de 26 ani. Îşi luă avântul de rigoare, lovi mingea şi se întoarse către trimişii din Dallas:
"Îmi amintesc că am lovit puternic acea minge ce părea un castravete, am trimis-o printre cele trei bări iar când m-am întors acei oameni mi-au înfipt în faţă un teanc de hârtii pe care trebuia să le semnez. Îmi ofereau şi luna de pe cer doar pentru a şuta cu toate puterile mel în acel castravete ce se numea balon. Nici nu m-am dezmeticit bine şi mă aflam deja într-un avion zburând cu destinaţia Statele Unite", declara după ani buni de zile personajul principal al acestei întâmplări.
Pentru a afla cine este acest personaj trebuie să facem un mic salt de câţiva ani înapoi, mai precis până în anul 1965. Erau vremuri în care trupa Beatles se afla în plină efervescenţă, an în care Nicolae Ceauşescu era uns prim-secretar al Partidului Muncitoresc Român ( vechea denumire PCR ),an în care Republica Populară Română se transforma în Republică Socialistă, an în care era lansată la televiziunea publică cunoscuta emisiune "Teleenciclopedia", an în care Rapid Bucureşti cucerea la Bruxelles cea mai importantă competiţie la nivel de cluburilor de volei masculin, "Cupa de Cristal". Tot în acel an, pe 5 februarie, la Săcele, familiei Hagi i se năştea cel de-al treilea copil. Un băiat căruia aveau să îi pună numele Gheorghe.
20 octombrie 1965. Englezii îşi rodau naţionala de fotbal pregătind-o pentru Mondialul ce peste doar nouă luni urmau să îl organizeze chiar ei, iar drept sparring-partner aleseseră reprezenativa Austriei. Meciul se disputa pe Wembley în faţa a peste 60 000 de spectatori veniţi pentru a asista la previzibilă victorie a naţionalei Albionului. Ambele echipe şi-au trimis pe gazon formulele de gală, englezii fiind conduşi de celebrul Bobby Charlton . Lucrurile nu s-au desfăşurat
totuşi exact aşa cum prevăzuseră vulcanicii suporteri din insulă, amfitrionii fiind depăşiţi de către cei care fuseseră învitaţi ca parteneri de antrenament. Prestând un joc clar superior austriecii aveau să îşi adjudece victoria. Scor final 2-3. Eroul acelui meci avea să fie însă Toni Fristch, un tânăr mijlocaş de doar 20 de ani al clubului Rapid Viena, cel care reuşea să perforeze în două rânduri poarta englezilor. Perechea de trasoare care îl ţintuiseră pe Ron Springett, goalkeeper-ul englez pe linia porţii făceau înconjurul Europei iar jucătorii austrieci erau primiţi acasă ca adevăraţi eroi în timp ce Toni Fritsch se căpătuia cu o denumire ce avea să îi ducă faima peste ani şi ani de zile: "Tony Wembley". Puţini îşi imaginau după acel meci că Anglia avea să devină campioană mondială peste numai nouă luni de zile.
Toni Fristch se întorcea în Austria acolo unde cu echipa de club avea să câştige titlul în prima ligă austriacă în 1967 şi 1968. Era un jucător cu o forţă impresionantă de a lovi mingea, nu prea scump, aşa că nu a trecut mult timp până s-au interesat de el mari echipe din Italia şi Germania. Însă pentru "Tony Wembley" destinul rezervase o cu totul altă traiectorie. Viaţa avea să i se schimbe odată cu un telefon primit din partea lui Leopold Stansky:
"Vrei să dai o probă pentru una dintre cele mai puternice echipe de fotbal american
din Statele Unite? Vino mâine dimineaţă pe terenul de antrenament".
Aşa a decis Toni Fritsch să agaţe în cui ghetele fotbalului european şi să pornească pe un drum nou, al unui alt tip de fotbal. Nu trebuia decât să izbească puternic acel castravete numit balon.
După luni întregi de pregătire intensă, luni în care stafful celor de la Cowboys au încercat să îl familiarizeze pe austriac cu regulile noului joc din care făcea parte, Fritsch debuta în cea mai faimoasă echipă de fotbal american a acelor vremuri, Dallas Cowboys. Ceea ce presa americană trata la început drept o încercare exotică a "văcarilor", o probă ciudată, o simplă aventură, avea să se transforme într-unul dintre cele mai mari succese ale echipei din Dallas. Debutul lui "Tony Wembley" avea să fie fulminant. Cei de la Cowboys întâlneau Arizona Cardinals iar cu doar două minute înainte de final tabela de marcaj arăta egalitate, 10-10. Dallas-ul dispunea de o lovitură liberă iar antrenorul îl chemă pe Fritsch. Distanţa era de 26 de metri, ceva destul de acceptabil pentru acel tip din Viena care obişnuia să rupă plasele porţilor de la distanţe chiar mai mari. Problema era dacă Fritsch rezista presiunii tribunelor şi provocărilor adversarilor. În faţa sa apărătorii celor de la Cardinals proferau inujurii de cele mai joase speţă. Toni la ale sale. Nici măcar nu înţelegea engleza. Avânt, lovitură puternică şi castreavetele intra acolo unde trebuia să intre. A fost prima sa faptă de arme în noul tip de fotbal pe care îl învăţase. Cel care profanase Wembleyul cu trasoarele sale avea să se transforme într-unul dintre cei mai buni jucători de fotbal al anilor 70. Patru sezoane la Dallas Cowboys, urmate de transferuri la San Diego Chargers, Houston Oliers, terminand cariera în 1982 la New Orleans Saints. 125 de partide jucate, 758 de puncte marcate, două finale de Super Bowl disputate , într-una dintre ele reuşind să cucerească inelul de campion cu Houston Oliers, punctele decisive ale finalei reuşindu-le chiar el în ultimele momente ale meciului.
Pe 13 septembrie 2005, la ieşirea dintr-un restaurant vienez, Fritsch cădea victimă unui infarct care avea să îi fie fatal. Mai lipseau doar câteva ore şi echipa sa de suflet, Rapid Viena disputa un meci de Champions League contra nemţilor de la Bayern Munchen .
Galeria Rapidului îi onora memoria cu un imens mesaj afişat în peluză: " Tony Wembley, o persoană fără duşmani, un campion. Campion în două lumi".
.
articol realizat cu informaţii obţinute din următoarele surse:
Uefa.com
MSBN.tv
Wien-Vienna.at
joi, 8 mai 2008
0
DECADENŢA ŞI ONOAREA
Real Madrid - Barcelona 4-1. Aşa şi-a reprimit presa catalană jucătorii. "Aţi dezonorat tricoul Barcelonei". Prima pagină în doliu. 
De remarcat gestul clubului Real Madrid de a nu organiza dupa meci nici o festivitate de sarbatorire recentului titlu castigat. Ar fi existat mai mare umilinţă ca în timp ce jucătorii Barcelonei sunt în duşurile de pe Santiago Bernabeu jucătorii Realului să cânte "We are the champions"?
Real Madrid nu a cazut în tentaţia acestui gest nu tocmai sportiv demonstrând şi predând o lecţie de cavalerism. Cluburi de legendă, rivali istorici ce se respectă între ele.
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI ÎN AFARA CAPITALEI. CHAMPIONS LEAGUE ÎN TRANSLIVANIA. CLUJUL PUNE CAPAT DICTATURII BUCUREŞTIULUI
Vreţi să ştiţi cum este văzut fotbalul românesc din afara graniţelor? Şi nu vorbesc de acea reflecţie a faptelor mioritice în tabloidele britanice, franceze sau spaniole care de multe ori provoacă în noi sentimente de nemulţumire. S-a terminat liga românească, CFR Cluj a cucerit titlul. S-au scris multe şi se vor scrie şi mai multe pe marginea acestui fapt. Am cules însă două articole apărute pe două dintre cele mai de succes bloguri spaniole, imediat după terminarea meciurilor de ieri. Vom putea acuza şi aceşti oameni de subiectivism?
CHAMPIONS LEAGUE ÎN TRANSILVANIA
Acesta este titlul primului articol scris de către Axel Torres unul dintre cei mai talentaţi bloggeri sportivi spanioli, redactor sportiv la Radio Marca.
" Bram Stoker a făcut faimoasă în întreaga lume istorica regiune a Transilvaniei, regiune ce în septembrie va primi un nou impuls mulţumită Ligii Campionilor. Giganţii continentului vor trebui să călătorească spre Cluj-Napoca, capitala frumosului teritoriu românesc şi vor trebui să o facă pentru că una dintre cele două echipe locale, CFR Cluj, s-a proclamat în această după-amiază ( n.r: ieri ) campioană a României, urmând astfel să acceadă direct în grupele maximei competiţii europene datorită actualului coeficient al campionatului.
Un titlu istoric. Primul pe care îl reuşeşte acest club fondat în 1907, club care a strâns
până în prezent doar unsprezece prezenţe în prima ligă română. Primul care iese în afara Bucureştiului după o pauză de 17 ani. O recompensă la adresa investiţiei lui Arpad Paszkany, un om de afaceri ce a preluat echipa în diviziile inferioare şi a pariat puternic pe ea. În ultimul sezon au sosit o serie întreagă de jucători străini, marea lor majoritate argentinieni şi portughezi - acolo sunt fotbalişti destul de cunoscuţi precum Sixto Peralta sau Cristian Fabbiani - ce au dat un plus de valoare unei echipe care sezonul trecut ocupase poziţia a treia, deja o performanţă istorică pentru ei.
Aşa cum li se întâmplă mereu echipelor mici ajunse pentru prima oară la porţile glorie, celor de la CFR Cluj le-au tremurat picioarele. Trebuia să câştige în faţa istoricei sale rivale concitadine, Universitatean Cluj, retrogradată deja de pe ultima poziţie a clasamentului, pentru a îşi asigura titlul de campioană. Dacă nu reuşea, Steaua avea oportunitatea de o depăşi. Ştirile care soseau dinspre Bucureşti nu erau bune : cădeau goluri unul după altul iar puternica grupare din capitală îi depăşea în clasamentul provizoriu. Cfr-ul abia dacă genera ocazii, nu juca nimic, terorizat de presiune. Însă în minutul 65 sosea o centrare laterală, o bruscare în careu şi semnalizarea unui penalty istoric. Au întârziat cinci minute în executarea lui, cu ceartă între jucătorii celor două echipe şi multă incertitudine în tribune. Avea să îl transforme portughezul Cadu iar cele douăzecişicinci de minute ce mai rămâneau până la final păreau eterne. Universitatea a avut ocazia remizei în minutele de prelungiri. Însă partida s-a terminat, suporterii au chefuit, iar Liga Campionilor este aşteptată cu mult entuziasm în Transilvania."
CLUJUL PUNE CAPĂT DICTATURII BUCUREŞTIULUI
Acestea sunt fragmente din cel de-al doilea articol apărut pe unul dintre cele mai de succes bloguri sportive spaniole "Cafe Futbol". Pentru a ne da seama de cât de urmărit este respectivul blog este suficient să spunem că au peste 60 000 de abonaţi prin feedreader.
"Modesta CFR Cluj s-a proclamat campioană a fotbalului românesc pentru prima oară în istoria sa, învingând eterna rivală concitadină, Universitatea Cluj, chiar pe terenul acesteia, făcând sterilă "goleada" de 5-0 administrată de Steaua pe Ghencea celor de la Gloria Buzău."
În linii mari conţinutul articolului este similar cu al celui prezentat mai sus, aşa că rezum şi mai redau doar finalul:
"Din acest blog, scris de către amanţii fotbalului în toate dimensiunile sale şi mereu cu un ochi asupra celor mai modeşti, vrem să felicităm CFR Cluj, căruia îi dorim încă de pe acum ca acest impuls să îi servească pentru a atinge un excelent viitor, direct proporţional cu echipa şi frumoşii suporteri ce o înconjoară."
Ce simplu nu? Nu tu urmă de "butoane, unguri, Becali sau blaturi". Din afară
fotbalul românesc este văzut cu alţi ochi. Este văzut doar fotbalul. Să fie bine, să fie rău?
"Există viaţă şi în afara Bucureştiului" .... rămâneam dator dacă nu postam şi unul dintre comentariile apărute la respectivele articole.
miercuri, 7 mai 2008
1
DE TOT RAHATUL
Citeam articolul de azi al lui Tolo şi mă întrebam. Anul trecut parcă, celor de la Delta Tulcea li se refuza accesul in prima divizie. Cum de a putut intra însă U Cluj cu aşa panaramă de stadion ?
Propun ca preşedintele Băsescu să mai acorde o medalie de onoare, domnului Boc de la Cluj. Pentru ne-realizări istorice. Pariu că va apărea pe lângă eventuala fiestă în cazul în care CFR va
câştiga titlul?
Adică titlul din "Romanian Premier League" se joacă pe un stadion de căcat. Cu istorie totuşi. Mersul înapoi merge înainte în România cu aceiaşi oameni. De căcat şi ei. Na că m-am enervat. Scuze no !
LIVE PE INTERNET: REAL MADRID - BARCELONA , UN CLASIC FARA CAFEINA
Târâţi în vârtejul iscat de ultima etapă din prima ligă românească, să ne reaminitim totuşi că astăzi se joacă meciul cel mai vizionat pe plan mondial. Real Madrid - Barcelona, clasicul clasicilor. Un meci care se joacă având ca prolog o mahmureală a celor de la Real după sărbătorirea titlului cu numărul 31 cucerit nu mai departe de duminică şi un sezon dezastruos al celor de la Barcelona care vin la pomul lăudat cu un sac golit de titluri în acest an.
Acum vreo doi ani doar, toată suflarea madridistă aflată pe stadionul Santiago Bernabeu aplauda la scenă deschisă superjocul prestat de Barcelona condusă magistral de Ronaldinho. Între timp Ronaldinho s-a dizolvat în suc propriu transpirat prin discoteci, mai puţin pe la antrenamente, în timp ce coechipierii săi se văd nevoiţi ca miercuri seară pe Bernabeu să le facă culoar campionilor la ieşirea acestora pe gazon.
Ce mai este pus drept premiu în condiţiile în care titlul este deja acontat de Real Madrid?Orgoliul cât o imensitate al celor două entităţi. În plus pentru Barcelona, lupta pentru locul doi din clasament, loc ce garantează prezenţa directă în grupele Ligii Campionilor. Cam greu ţinând că se află la patru puncte în spatele unui Villarreal în formă de zile mari.
Pe internet, Real Madrid - Barcelona poate fi urmărit LIVE AICI. Cu pluginul de rigoare numit Sopcast instalat. Vizionare plăcută.
CASA NOUA PENTRU PURESPORT
Gaşca de pe PureSport s-a mutat în casă nouă. Felicitări, succes pe mai departe şi toate cele bune. Aştept feedul.
SA VINA POTOPUL
Spune colegul Chefere: “Ploaia vine de la Cluj…acolo unde soarele s-a instalat deja”. Aş vrea să plouă cu găleata. Să cadă o ploaie de fotbal. Cu găleata. Cu cisterna. Cu vagonul. Bulbuci. Picături cât Maybach-ul de mari. Cât stadionul. de imense. Un fotbal care să ne pună gând rău nouă, cârcotaşilor. Să ne înece. Să rămânem fără aer în butelii, în timp ce din Ghencea suntem trozniţi de fulgerele unui fotbal stelar. Să aflăm stupefiaţi că nu e chiar aşa cum credem. Că fotbalului, i-am pus nemeritat ştampilele infamiei. Că l-am pus cu spatele la zid şi l-am lăsat acolo în bătaia pietrelor fără să fi fost vinovat. Să cadă o ploaie de fotbal. Să se prăvălească potopul peste buzoieni confuzi, peste ardeleni de toate etniile şi naţiile, peste bucureşteni evacuaţi în propria istorie de către patron şi să îi zmulgă din rădăcinile neîncrederii noastre.
.
Să cadă o ploaie de fotbal. Să ne inunde spontan cu un carusel de goluri sosit în oraşul rezultatelor neaşteptate. Să vină fotbalul mare. Să radă tot în cale: brichete, tudori, diaconi, turci, pădureni, căpoşi capăţânoşi, mânioşi şi mincinoşi. Să lase tot curat. Să ne bucurăm de o viitură groaznică. Groaznică pentru cei care au făcut mişto de noi tot timpul, prefăcându-se în paparude. Să se rupă baierele fotbalului şi să se cutremure stadioanele. Vreau să văd scene XXX cu un fotbal despuiat de prejudecăţi.
.
Se termină liga. Ultima etapă. Decisivă. Să fim trişti sau bucuroşi? Se termină liga. Un monstru cu picioare de clisă şi pantofi cu tocuri. O pisică neagră închisă într-o cameră obscură. Preocupant este că sunt totuşi persoane care strigă : ” Am găsit pisica!”.
.
Să câştige cel mai bun nu? Să câştige cel mai bun? Cel mai bun în ce? Pentru că totuşi, vremea este probabilă.
.
luni, 5 mai 2008
0
BRIZA TRANSFORMATA IN URAGAN
Regulile sunt simple. Un campion este acela care câştigă, iar o echipă campioană se naşte bâzându-se pe soliditatea şi unitatea grupului. Fără echipă ajungi pe marginea abisului iar fără puterea colectivă briza se transformă în uragan. Dacă ai jucători dar nu ai echipă, o zi străluceşti, o altă zi câştigi la limită pentru ca următoarea sa aducă decepţia. În fotbal important este să câştigi, iar dacă acestui deziderat îi adaugi intensitate, viteză şi calitate individuală produci ceva greu de uitat. In sens bun.
Partidă încâlcită duminică seară în "groapa din Ştefan cel Mare", mişcare lentă a balonului,numeroase pase greşite şi la fel de numeroase erorile neforţate. O echipă pedepsită de către mediocrul sezon "reuşit" primind vizita unei echipe aflate într-o critică criză de identitate în ceea ce priveşte jocul de fotbal, sosită având în buzunare doar iluziile unei "efective şi liniştitoare" activităţi la nivel de conducere, mai puţin o înaltă concentrare şi ambiţie la ieşirea din vestiare. Şampania era pregătită în lojă.
Pe teren, Marius Lăcătuş s-a încăpăţânat încă o dată, la fel de inexplicabil, să
încâlcească mijlocul propriei echipei oferind protagonism tandemului Ov.Petre-Lovin, un duo care, părerea mea, nu face altceva decât să îşi obosească restul colegilor. O echipă ruptă, cu o apărare ciuntită de comisiile disciplinare şi de forma celor rămaşi, un atac la limita acceptabilului atât timp cât nu lipsesc fazele fixe şi un mijloc, "ah mijlocul! ", un mijloc care se pretinde musculos însă se dovedeşte capabil doar să distrugă. Ideal este ca apărarea şi atacul să nu fie separate una de cealaltă. Însă pe aplicaţia "creaţie.exe" s-a pulsat "uninstall" de ceva timp pe la antrementele din Ghencea. Ce să scriem despre Dică? "Recycle bin" e gol şi el. Din amintiri se scriu doar poveştile.
Va sosi sfârşitul campionatului, vor porni renovările de efectiv şi nimeni nu va şti de ceea ar fi fost capabili să inducă, în plan pozitiv, fotbaliştii sud-americani aduşi cu mare tam-tam de Steaua. S-a jucat cu aceeaşi gardă veche, căruia i s-a schimbat câte ceva doar în faţă, acolo unde au dispărut Badea şi Iacob, mijlocul rămânând acelaşi. Ov.Petre, Lovin, Dică,Rădoi câteodată şi Nicoliţă, devenit între timp "acarul Păun".
Umbra lui Protasov ca ultim exponent al spectacolului încă bântuie Ghencea, urmaşii lui nu au adus în plus nimic, dimpotrivă, au diluat moştenirea pe care le-o lăsase: pregătirea fizică au risipit-o prin competiţiile europene, fără să pulseze "refresh-ul", Olăroiu şi Zenga ; pe cea psihică şi morală au făcut-o franjuri Becali şi prietenii săi antrenori, instalaţi pe bancă doar pentru a le fi trase în sus sforile legate de mâneci. Unii au "rabatat", unii nu, iar căzuţi în această luptă au fost jucătorii.
Îngrijorător pentru fotbalul românesc este faptul că nici rivalii Stelei nu se prezintă mai decent. Pretendete la titlu, atât Steaua cât şi CFR, prezintă o dezoleantă panoplie de defecte. De parcă ambele cluburi s-ar privi simultan într-o oglindă şi ne-ar reda o imagine comună. Greşeşte unul, celălalt nu face nimic mai bun. Meci prost al celuilalt, suspiciune de blat dincolo. Şi viceversa. Istoria acestui campionat. Incepe deja să fie mult prea obositoare, se caută scuze aşa că toată lumea acuză. Dacă aş avea posibiltatea de a alege un învingător, aş desfiinţa locul 1, chiar şi onorifica distincţie de "campioană morală" într-un campionat în care un român rătăcit printre colegii săi veniţi din lumea întreagă găseşte să se bucure pentru un posibil titlu dându-le "cadouri orale" rivalilor din Ghencea, în timp ce "patronul cel mai patriot din fotbalul românesc" apelează la un antrenor de etnie maghiară în epica încercare de a apăra ţara de conspiraţia masonică ce îl face pe Trică să îşi dea în petec.
Privim terenul de joc ca pe o simplă prelungire spaţială structurată în forme geometrice rotunde şi linii drepte peste care fug intersectându-se o mână de oameni. Sportivi. De aici am plecat. Unde am ajuns? ....Citiţi doar trei, patru rânduri mai sus...
fotografie preluat de pe ProSport.ro
CAT DE VALOROS ESTE UN TITLU?
În timp ce CFR Cluj vrea titlul în încercarea de îşi schimba istoria, Steaua îl vrea pentru a fi la înalţimea propriei istorii. CFR-ul caută să îşi construiască un viitor, în timp ce Steaua nu vrea să îşi ascundă trecutul în ceaţă.
Fară a etala un fotbal excesiv din punct de vedere calitativ, poate cu excepţia
unor partide cheie, ambele echipe s-au agăţat de primul loc uitând în multe dintre
confruntările de pe teren că lupta trebuie dusă de către jucători, nu de către conducători. Sub acest principiu au inventat britanicii fotbalul.
Cât de valoros este un titlu câştigat? Îndeajuns de valoros încât să facă uitat faptul că a fost câştigat ( indiferent de numele campioanei ) lăsând mingea pe planul secund, primordiale fiind mişcările din culise?
.
Mai este de jucat o etapă. Mai sunt trei puncte şi cu ele şi titlul în joc. Avem însă deja învingători şi învinşi. Scriu aceste succinte rânduri după ce am vizionat live, la ora trei dimineaţa, fiesta celor de la Real Madrid. Adevăraţi campioni. Şi jucătorii şi sutele de mii de suporteri care au aşteptat până dimineaţă. Un titlu câştigat în mintul 90 cu un om în minus, întorcând un rezultat nefavorabil. Altă poveste. Nu îţi rămâne decât respectul pe care eşti nevoit să îl oferi ofrandă cu gura căscată.
.
Între timp în România se reinventează proverbele: ” Cine fură azi o brichetă, mâine are împotrivă o ţară întreagă”. Just. Aşa zic unii. Nemeritat spun ceilalţi.
.
La coadă stau altele. Mai sunt trei puncte în joc. Diferenţa dintre primele două clasate este de doar un punct. Cui îi pasă? Verdictul este dat deja. Adevăratele lupte se vor da pe centură, în timp ce, sărac lipit pământului, mai urât decât ni se vinde îmbuteliat, fotbalul românesc stă pe la bariera porţii autostrăzii cu plată.
vineri, 2 mai 2008
3
SENZAŢIONAL !!! - ” CFR CLUJ ÎL ADUCE PE JUAN ROMAN RIQUELME”
Ce uşor e să fabrici sub protecţia anonimatului ştiri senzaţionale. AICI prestează
“creierul” care a avut exclusivitatea acestor informaţii.
Suntem sau nu suntem presă de cinci stele? Eee?
.
joi, 1 mai 2008
0
BAAAAAA !!! TOATA LUMEA DEZBRACAREA BAA!!
Galeria dinamovista in drum spre stadionul Giulesti cu ocazia recentului Rapid-Dinamo
AICI
via Razvan Serbu
BLATUL DE LA TERMOPILE
Dinamo-Steaua. Derby-ul fotbalului romanesc. Clasicul clasicilor. Si totusi … Au aparut umbre pana si peste acest acest meci. Steaua are nevoie de trei puncte, Dinamo are nevoie sa isi recupereze onoarea. Stelei ii este suficient un punct si titlul este ca si castigat, iar Dinamo trebuie sa joace fotbal si sa castige pentru a evita o umilinta mai mare decat infrangerea, sarbatorirea titlului stelist pe gazonul din Stefan Cel Mare.
.
Si totusi. Iese domnul Borcea in presa lasand sa se inteleaga ca se indoieste de devotamentul jucatorilor aflati sub contract cu Giovanni Becali. Un alt personaj se teme de arbitraj. Se incita la violenta fara ca nimeni sa pedepseasca respectivele gesturi.
.
Se spune ca marile probleme ascund rezolvari simple. Eu nu vad decat o singura solutie.Toate aceste umbre pot fi sterse daca ne reintoarcem in locul in care am pierdut afectiunea pentru balon. Fara dragostea pentru minge, fotbalul romanesc si-a prostituat identitatea iar ADN-ul competitional s-a diluat. E de ajuns sa vedem ca un Dinamo-Steaua e supus suspiciunii de blat si ne putem imagina ca toata istoria lumii este de fapt un fals.
.
Ca si cum Leonidas “si-a aranjat” zilele de glorie prin pesterile de la Termopile stand la cafele cu Xerses.
