POVESTILE FOTBALULUI: CAMPION IN DOUA LUMI

Anul 1971. Timpuri în care Led Zeppelin lansa cea ce avea sa se transforme într-unul dintre cele mai mari hituri al tuturor timpurilor, cunoscuta piesa Stairway to Heaven. În acelasi an se nastea Roy Keane, irlandezul care avea sa faca istorie pentru Manchester United, Appolo-14 aseleniza dupa o calatorie spatiala de cinci zile, în timp ce în România, Marea Adunare Nationala decreta prin lege ca toti cei care fugeau din tara se faceau vinovati de "fapte ostile" fiind considerati tradatori.


Pe un teren de antrenament al unui club de rugby situat la marginea capitalei austriece o delegaţie a clubului de fotbal american Dallas Cowboys testa un jucator de fotbal european. Americanii erau în cautarea unui transformeor ( kicker ), transferul unui astfel de jucator fiind prioritate pentru ei în acel sezon. Însa cel ales pentru a da probe nici macar nu vazuse pâna la acel moment balonul oval cu care se juca fotbalul american. Confuz, austriacul a urmat sfaturile lui Leopold Stastny, fost antrenor austriac, cel care îl recomandase scouterilor americani: "Trebuie doar sa lovesti balonul cât poti tu de tare si daca este posibil sa îl faci sa intre în spatiul dintre cele trei bare în forma de U". Aşa a şi făcut tânărul de 26 ani. Îşi luă avântul de rigoare, lovi mingea şi se întoarse către trimişii din Dallas:

"Îmi amintesc că am lovit puternic acea minge ce părea un castravete, am trimis-o printre cele trei bări iar când m-am întors acei oameni mi-au înfipt în faţă un teanc de hârtii pe care trebuia să le semnez. Îmi ofereau şi luna de pe cer doar pentru a şuta cu toate puterile mel în acel castravete ce se numea balon. Nici nu m-am dezmeticit bine şi mă aflam deja într-un avion zburând cu destinaţia Statele Unite", declara după ani buni de zile personajul principal al acestei întâmplări.

Pentru a afla cine este acest personaj trebuie să facem un mic salt de câţiva ani înapoi, mai precis până în anul 1965. Erau vremuri în care trupa Beatles se afla în plină efervescenţă, an în care Nicolae Ceauşescu era uns prim-secretar al Partidului Muncitoresc Român ( vechea denumire PCR ),an în care Republica Populară Română se transforma în Republică Socialistă, an în care era lansată la televiziunea publică cunoscuta emisiune "Teleenciclopedia", an în care Rapid Bucureşti cucerea la Bruxelles cea mai importantă competiţie la nivel de cluburilor de volei masculin, "Cupa de Cristal". Tot în acel an, pe 5 februarie, la Săcele, familiei Hagi i se năştea cel de-al treilea copil. Un băiat căruia aveau să îi pună numele Gheorghe.

20 octombrie 1965. Englezii îşi rodau naţionala de fotbal pregătind-o pentru Mondialul ce peste doar nouă luni urmau să îl organizeze chiar ei, iar drept sparring-partner aleseseră reprezenativa Austriei. Meciul se disputa pe Wembley în faţa a peste 60 000 de spectatori veniţi pentru a asista la previzibilă victorie a naţionalei Albionului. Ambele echipe şi-au trimis pe gazon formulele de gală, englezii fiind conduşi de celebrul Bobby Charlton . Lucrurile nu s-au desfăşurat
totuşi exact aşa cum prevăzuseră vulcanicii suporteri din insulă, amfitrionii fiind depăşiţi de către cei care fuseseră învitaţi ca parteneri de antrenament. Prestând un joc clar superior austriecii aveau să îşi adjudece victoria. Scor final 2-3. Eroul acelui meci avea să fie însă Toni Fristch, un tânăr mijlocaş de doar 20 de ani al clubului Rapid Viena, cel care reuşea să perforeze în două rânduri poarta englezilor. Perechea de trasoare care îl ţintuiseră pe Ron Springett, goalkeeper-ul englez pe linia porţii făceau înconjurul Europei iar jucătorii austrieci erau primiţi acasă ca adevăraţi eroi în timp ce Toni Fritsch se căpătuia cu o denumire ce avea să îi ducă faima peste ani şi ani de zile: "Tony Wembley". Puţini îşi imaginau după acel meci că Anglia avea să devină campioană mondială peste numai nouă luni de zile.

Toni Fristch se întorcea în Austria acolo unde cu echipa de club avea să câştige titlul în prima ligă austriacă în 1967 şi 1968. Era un jucător cu o forţă impresionantă de a lovi mingea, nu prea scump, aşa că nu a trecut mult timp până s-au interesat de el mari echipe din Italia şi Germania. Însă pentru "Tony Wembley" destinul rezervase o cu totul altă traiectorie. Viaţa avea să i se schimbe odată cu un telefon primit din partea lui Leopold Stansky:

"Vrei să dai o probă pentru una dintre cele mai puternice echipe de fotbal american
din Statele Unite? Vino mâine dimineaţă pe terenul de antrenament".

Aşa a decis Toni Fritsch să agaţe în cui ghetele fotbalului european şi să pornească pe un drum nou, al unui alt tip de fotbal. Nu trebuia decât să izbească puternic acel castravete numit balon.


După luni întregi de pregătire intensă, luni în care stafful celor de la Cowboys au încercat să îl familiarizeze pe austriac cu regulile noului joc din care făcea parte, Fritsch debuta în cea mai faimoasă echipă de fotbal american a acelor vremuri, Dallas Cowboys. Ceea ce presa americană trata la început drept o încercare exotică a "văcarilor", o probă ciudată, o simplă aventură, avea să se transforme într-unul dintre cele mai mari succese ale echipei din Dallas. Debutul lui "Tony Wembley" avea să fie fulminant. Cei de la Cowboys întâlneau Arizona Cardinals iar cu doar două minute înainte de final tabela de marcaj arăta egalitate, 10-10. Dallas-ul dispunea de o lovitură liberă iar antrenorul îl chemă pe Fritsch. Distanţa era de 26 de metri, ceva destul de acceptabil pentru acel tip din Viena care obişnuia să rupă plasele porţilor de la distanţe chiar mai mari. Problema era dacă Fritsch rezista presiunii tribunelor şi provocărilor adversarilor. În faţa sa apărătorii celor de la Cardinals proferau inujurii de cele mai joase speţă. Toni la ale sale. Nici măcar nu înţelegea engleza. Avânt, lovitură puternică şi castreavetele intra acolo unde trebuia să intre. A fost prima sa faptă de arme în noul tip de fotbal pe care îl învăţase. Cel care profanase Wembleyul cu trasoarele sale avea să se transforme într-unul dintre cei mai buni jucători de fotbal al anilor 70. Patru sezoane la Dallas Cowboys, urmate de transferuri la San Diego Chargers, Houston Oliers, terminand cariera în 1982 la New Orleans Saints. 125 de partide jucate, 758 de puncte marcate, două finale de Super Bowl disputate , într-una dintre ele reuşind să cucerească inelul de campion cu Houston Oliers, punctele decisive ale finalei reuşindu-le chiar el în ultimele momente ale meciului.

Pe 13 septembrie 2005, la ieşirea dintr-un restaurant vienez, Fritsch cădea victimă unui infarct care avea să îi fie fatal. Mai lipseau doar câteva ore şi echipa sa de suflet, Rapid Viena disputa un meci de Champions League contra nemţilor de la Bayern Munchen .

Galeria Rapidului îi onora memoria cu un imens mesaj afişat în peluză: " Tony Wembley, o persoană fără duşmani, un campion. Campion în două lumi".
.
articol realizat cu informaţii obţinute din următoarele surse:
Uefa.com
MSBN.tv
Wien-Vienna.at