Ce legatură este între fostul dictator spaniol Franco si, fara sa dau nume pentru ca mi-ar fi alegerea extrem de dificila. unul dintre cei care conduc prin fotbalul românesc. Prin cluburi sau federaţii. Greu de facut o paralelă, pentru ca am descinde spre panta absurdului. Si totuşi. Să îi dam drumul poveştii. Si o vom face exagerat de brusc cu o mică lecţie de istorie cu ajutorul căreia vom putea înţelege finalul.
.
La fel ca Mussolini sau Hitler, nici Franco nu acorda o atenţie deosebita sportului la începutul perioadei sale de suprematie peste Spania. Însa nu a întârziat mult în a îşi da seama ca fotbalul îl putea ajuta în consolidarea controlului pe care îl avea peste spanioli. Avea sa adopte clubul de fotbal cel mai important din capitala iberica, Real Madrid, pentru a îi servi drept reîncarnare simbolica a dictaturii sale fasciste. În acest timp, în Catalunia, Futbol Club Barcelona se transforma în simbol al rezistentei republicane în fata regimului opresiv al lui Franco. Represiunile la care avea sa se presteze dictatura fascista ce pusese stapânire peste Spania avea sa creeze profunde sentimente de antipatie la adresa clubului Real Madrid, sentimente ce au râmas profund întiparite în memoria colectiva a orasului Barcelona.
.
Franco era un dictator crud si razbunator care nu arăta nici cea mai mică urmă de clemenţă la adresa celor pe care îi considera duşmanii sai. Daca treci în prezent prin Barcelona poţi vedea înca cicatricile razboiului civil încrustate pe cladirile unui oras în care viata se vindea la preţuri ieftine. Zidurile sacre ale bisericilor sunt martore mute ale masacrelor în care au fost executate mii de victime ale regimului fascist. În Spania, nimeni nu avea asigurare pe viaţa proprie.Anul 1936. Asasinatul cu sânge rece al presedintelui FC Barcelona din acel moment, Josep Sunyol, avea sa alimenteze în ura catalanilor faţă de regimul dicatorial al lui Franco si prin extensie fata de echipa pe care el o alesese sa îl reprezinte, Real Madrid. Lui Franco îi convenea sa creeze un antagonism între Real Madrid si FC Barcelona, pe urma caruia urma sa aiba beneficii enorme. Lui Franco nu îi păsa de fotbal, însă şi-a dat seama repede ca îl putea utiliza nu doar ca diversiune, ca opiu pentru neliniştea poporului ci si pentru ca folosindu-se de el sa îi creeze propriului regim o propaganda cu ajutorul careia să îşi preamarească dictatura. Avea sa conducă această puternică relatie între fotbal si fascism într-o noua eră.
.
Pentru început, înfierea clubului Real Madrid de catre regimul lui Franco nu avea sa aduca si succesele odata cu ea. Între 1936 si 1954, Real Madrid nu reusea sa câstige nici macar o singura data titlul în prima liga spaniola, în timp ce Barcelona câstiga nu mai puţin de cinci.Transferul argentinianului Alfredo di Stefano de catre cei de la Real Madrid îi permitea lui Franco sa resusciteze. Avea sa fie unul dintre cele mai mari scandaluri din istoria fotbalului. Di Stefano reusise la începutul anilor 50 sa se transforme într-unul dintre cei mai buni fotbalisti ai planetei. Vedetă echipei columbiene Millonarios Bogota, cel supranumit “La Saeta Rubia” reusise sa marcheze 267 de goluri 292 de meciuri disputate. Barcelona începuse deja trativele în încercarea de a achizitiona talentatul jucator spaniol, iar daca ar fi reusit acest lucru si-ar fi consolidat superioritatea asupra Real Madridului lui Franco si ar fi presupus o mare alinare morala pentru suporterii sai ce se considerau asupriti. Initial, negocierile decurgeau cât se poate de normal, ba chiar Di Stefano avea sa dispute trei meciuri amicale îmbracat în tricoul blau-grana al Barcelonei, moment în care Franco a facut tot posibilul pentru ca starul argeninian să ajungă în curtea clubului pe care îl ocrotea.
.
Presedintele Barcelonei avea sa fie sechestrat într-un hotel din Madrid si amenintat cu un control fiscal “cât se poate de riguros” daca nu renunta la achizitionarea fotbalistului argentinian. Avea să fie punctul în care se detona de o maniera ireversibila ura dintre cele doua cluburi de fotbal, Real Madrid si FC Barcelona.
.
La doar o luna de la sosirea sa la Real Madrid, Di Stefano înscria pe stadionul Santiago Bernabeu nu mai putin de patru goluri în poarta Barcelonei. Rolul lui Di Stefano în Spania regimului lui Franco avea sa fie crucial, pentru ca cel mai bun jucator de fotbal al acelor vremuri era utilizat pentru a reda o falsa senzatie de “normalitate”. La asta ajuta şi imensul apetit ofensiv al argentinianului, golurile sale conducând Real Madrid pe senzaţionalul drum al celor cinci Cupe ale Campionilor cucerite de maniera consecutiva între anii 1956-1960. Ce altceva îsi mai dorea Franco decât reflectia propriului regim în aceasta serie de succese?
.
Franco avea sa moara în 1975, odata cu el si regimul sau dictatorial. În urma sa a ramas însă, însămânţată între cele doua entităţi emblema ale fotbalului spaniol, rivalitatea dusa uneori pâna la extrem.
.
Revenim în prezent.
.
Duminică 4 mai 2008 orele 19.00. Pe stadionul Camp Nou se dispută un Barcelona- Valencia. Scor final 6-0, în timp ce se confirmă o informaţie conform căreia Gaby Milito, fundaşul argentinian al celor de la Barcelona va fi nevoit să rămână pe marginea gazoanelor de fotbal pentru o perioadă de cel puţin şase luni, urmând să suporte o operaţie la genunchiul drept.
Duminică 4 mai 2008, orele 22.45
.
În Pamplona, Gonzalo Higuain, un alt argentinian, înscria golul ce aducea victoria cu ocazia căreia Real Madrid cucerea cel de-al 31-lea titlu de Primera Division din istoria sa.
.
Miercuri 7 mai. CFR Cluj cucerea primul său titlu de campioană din istoria fotbalului românesc, eveniment urmat de detonarea scandalului ” Valiza cu îngeraşi”. În aceeaşi seară, la Madrid, urma să se joace clasicul derby dintre Real şi Barcelona. În vestiarul Barcelonei au fost trei zile de angoasă. Jucătorii nu vroiau să accepte faptul că vor fi nevoiţi să prezinte onorul la adresa campionilor, mai ales că aceştia erau rivalii din Madrid, iar “culoarul umilinţei” urma să fie format chiar în fieful acestora, pe Santiago Bernabeu. Numele grele ale echipei căutau o soluţie cu ajutorul căreia imaginea să nu le iasă chiar aşa de şifonată şi s-au agăţat de accidentarea lui Gaby Milito. S-a luat decizia să formeze acel culoar oferit drept ofrandă campionilor de la Real Madrid îmbrăcaţi cu o serie de tricouri pe care să fie scris un mesaj de încurajare la adresa celui accidentat. Maioneza umilinţei s-ar fi tăiat puţin şi ar fi fost ceva mai uşor de îngurgitat. Ceea ce nu prevăzuseră jucătorii barcelonezi a fost reacţia propriului preşedinte de club.
.
Zvonul conform căruia jucătorii săi urmau să boicoteze acel gest prin care onorau campioana a ajuns la urechile preşedintelui FC Barcelona, Joan Laporta. Cu doar câteva minute înainte de începerea meciului Real Madrid-Barcelona, preşedintele clubului catalan a coborât în vestiarul echipei sale:
.
” Jucătorii de la Real Madrid au fost mai buni decât voi pe teren. Am fost incapabili să le facem faţă pe parcursul întregului sezon. Daţi dovadă că încă mai aveţi onoarea ce v-a lipsit de-a lungul acestei ligi. Acordaţi-le respectul cuvenit. Daţi jos aceste tricouri şi ieşiţi cu cele blau-grana, aşa cum este normal. Suntem un club cu onoare. Au fost mai buni ca noi şi vom onora asta. Ieşiţi şi formaţi culoarul.”
.
Date suplimentare adaugate poveştii:
-În momentul în care jucătorii Barcelonei au ieşit pe gazonul stadionului Santiago Bernabeu pentru a forma culoarul de onoare cuvenit campioanei Real Madrid, aproximativ două milioane de telespectatori din cei peste zece milioane care au vizionat partida, marea lor majoritate catalani, au preferat să schimbe
canalul pe care se retransmitea partida, preferând să nu vadă acel moment.
.
“Au fost mai buni ca noi şi vom onora asta” - o frază dureroasă pentru un catalan, o lecţie de demnitate şi onoare a fotbalului. Puteţi trasa acum paralela cu preşedinţii din fotbalulul românesc?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu