BRIZA TRANSFORMATA IN URAGAN

Regulile sunt simple. Un campion este acela care câştigă, iar o echipă campioană se naşte bâzându-se pe soliditatea şi unitatea grupului. Fără echipă ajungi pe marginea abisului iar fără puterea colectivă briza se transformă în uragan. Dacă ai jucători dar nu ai echipă, o zi străluceşti, o altă zi câştigi la limită pentru ca următoarea sa aducă decepţia. În fotbal important este să câştigi, iar dacă acestui deziderat îi adaugi intensitate, viteză şi calitate individuală produci ceva greu de uitat. In sens bun.

Partidă încâlcită duminică seară în "groapa din Ştefan cel Mare", mişcare lentă a balonului,numeroase pase greşite şi la fel de numeroase erorile neforţate. O echipă pedepsită de către mediocrul sezon "reuşit" primind vizita unei echipe aflate într-o critică criză de identitate în ceea ce priveşte jocul de fotbal, sosită având în buzunare doar iluziile unei "efective şi liniştitoare" activităţi la nivel de conducere, mai puţin o înaltă concentrare şi ambiţie la ieşirea din vestiare. Şampania era pregătită în lojă.

Pe teren, Marius Lăcătuş s-a încăpăţânat încă o dată, la fel de inexplicabil, să
încâlcească mijlocul propriei echipei oferind protagonism tandemului Ov.Petre-Lovin, un duo care, părerea mea, nu face altceva decât să îşi obosească restul colegilor. O echipă ruptă, cu o apărare ciuntită de comisiile disciplinare şi de forma celor rămaşi, un atac la limita acceptabilului atât timp cât nu lipsesc fazele fixe şi un mijloc, "ah mijlocul! ", un mijloc care se pretinde musculos însă se dovedeşte capabil doar să distrugă. Ideal este ca apărarea şi atacul să nu fie separate una de cealaltă. Însă pe aplicaţia "creaţie.exe" s-a pulsat "uninstall" de ceva timp pe la antrementele din Ghencea. Ce să scriem despre Dică? "Recycle bin" e gol şi el. Din amintiri se scriu doar poveştile.

Va sosi sfârşitul campionatului, vor porni renovările de efectiv şi nimeni nu va şti de ceea ar fi fost capabili să inducă, în plan pozitiv, fotbaliştii sud-americani aduşi cu mare tam-tam de Steaua. S-a jucat cu aceeaşi gardă veche, căruia i s-a schimbat câte ceva doar în faţă, acolo unde au dispărut Badea şi Iacob, mijlocul rămânând acelaşi. Ov.Petre, Lovin, Dică,Rădoi câteodată şi Nicoliţă, devenit între timp "acarul Păun".

Umbra lui Protasov ca ultim exponent al spectacolului încă bântuie Ghencea, urmaşii lui nu au adus în plus nimic, dimpotrivă, au diluat moştenirea pe care le-o lăsase: pregătirea fizică au risipit-o prin competiţiile europene, fără să pulseze "refresh-ul", Olăroiu şi Zenga ; pe cea psihică şi morală au făcut-o franjuri Becali şi prietenii săi antrenori, instalaţi pe bancă doar pentru a le fi trase în sus sforile legate de mâneci. Unii au "rabatat", unii nu, iar căzuţi în această luptă au fost jucătorii.

Îngrijorător pentru fotbalul românesc este faptul că nici rivalii Stelei nu se prezintă mai decent. Pretendete la titlu, atât Steaua cât şi CFR, prezintă o dezoleantă panoplie de defecte. De parcă ambele cluburi s-ar privi simultan într-o oglindă şi ne-ar reda o imagine comună. Greşeşte unul, celălalt nu face nimic mai bun. Meci prost al celuilalt, suspiciune de blat dincolo. Şi viceversa. Istoria acestui campionat. Incepe deja să fie mult prea obositoare, se caută scuze aşa că toată lumea acuză. Dacă aş avea posibiltatea de a alege un învingător, aş desfiinţa locul 1, chiar şi onorifica distincţie de "campioană morală" într-un campionat în care un român rătăcit printre colegii săi veniţi din lumea întreagă găseşte să se bucure pentru un posibil titlu dându-le "cadouri orale" rivalilor din Ghencea, în timp ce "patronul cel mai patriot din fotbalul românesc" apelează la un antrenor de etnie maghiară în epica încercare de a apăra ţara de conspiraţia masonică ce îl face pe Trică să îşi dea în petec.

Privim terenul de joc ca pe o simplă prelungire spaţială structurată în forme geometrice rotunde şi linii drepte peste care fug intersectându-se o mână de oameni. Sportivi. De aici am plecat. Unde am ajuns? ....Citiţi doar trei, patru rânduri mai sus...

fotografie preluat de pe ProSport.ro