"De multe ori fotbalul este copia fidelă a vieţii şi pentru a avea succes nu trebuie să fii cel mai bun, ci doar să fii în locul potrivit
la momentul potrivit.
22 iunie 1987. Mai rămâneau doar opt zile până la finalul sezonului fotbalistic 1986/87 şi la fel ca în toţi anii precedenţi, Uefa se pregătea se decerneze "Gheata De Aur" celui mai prolific jucător european al sezonului. Mai erau opt zile şi austriacul Anton Polster era lider detaşat în tabelul golgeterilor europeni, mai erau opt zile până la consacrarea sa ca fotbalist. Cel puţin aşa credeau toţi.....
În 1958 avea să se nască în România un copil care avea să poarte numele de Rodion Cămătaru, iar numele său ar fi trecut neobservat prin statistici şi cronici dacă asupra sa nu ar fi căzut rolul principal al celui care avea să-i fure Gheata de Aur lui Polster.Pe când Rodion avea doar şapte ani se instala la putere Nicolae Ceauşescu, aşa că micul Rodion avea să crească într-o ţară în care puterea diabolică a lui Ceauşescu era în toate părţile şi nicăieri în acelaşi timp. Era invizibilă, însă cotidiană. Fostul dictator comunist manevra tot şi găsise în sport ooglindă în care se reflectau beneficiile regimului său.
Rodion între timp, ajunsese să măsoare 1.90 iar în adolescenţă nu a putut fenta destinul şi a ajuns la Marină, trăsăturile sale dure şi chipul sculptat în piatră mergeau perfect cu o aşa carieră. Însă adevărata sa pasiune era fotbalul iar în 1974 avea să debuteze la Universitatea Craiova. Înalt, slab însă puternic. Era previzibil pentru ce post era făcut. Atacant, în faţă să joace de "9" şi să facă faţă a tot ceea ce îi trimit coechipierii. Înălţimea sa îi cauza o logică lentoare în mişcări şi de aici o banală medie de circa zece goluri pe sezon. Asta până în momentul marelui salt...
Puţin câte puţin, puterea instalată la Bucureşti vedea cum i se îndeplinesc planurile. Steaua reuşise să se transforme în prima echipă românească ( ulterior şi unica ) care câştiga Cupa Campionilor Europeni. Măreţ obiectiv îndeplinit. Ceauşescu prinsese gustul flashurilor internaţionaleaşa că venise rândul lui Dinamo. Fără mari speranţe la un titlu european, speranţa rămăsese în Cămătaru şi cucerirea Ghetei de Aur a acelui sezon 86/87. Mult "au mai muncit" pe teren angajaţii ministerului de Interne făcând " cursuri de convingere" cu antrenorii şi conducătorii cluburilor care aveau să înfrunte echipa dinamovistă în ultimele şase etape ale campionatului. Cămătaru trebuia sa iasă golgeterul Europei. Aşa că Rodion Cămătaru avea să marcheze 18 goluri în ultimele şase meciuri de campionate, ajungând la suma totală de 44. Polster a rămas la 38. Misiune îndeplinită.
Rodion marcase în sezonul 86/87 o un număr de goluri egal cu cel de goluri marcate în primele sale şase sezoane ca jucător profesionist.
Zile după, la Gala Uefa, Cămătaru a primit Gheata de Aur. Acolo, mulţi aveau să confirme că nu erau doar trăsături, ci efectiv, chipul său era de piatră.
În urma lui Rodion Cămătaru au mai rămas o
declaraţie postată în Wikipedia şi o stradă din Hereenvenul olandez care să îi poarte numele şi să îi certifice cariera de fotbalist.
„M-am bătut atunci cu austriacul Toni Polster. El a dat 39 de goluri, eu 44. Se poate să fi fost directivă de partid, dar să ştiţi că nimeni nu s-a dat la o parte ca eu să dau gol. Nu m-am rugat de adversari să mă lase. Cine poate şti cum o fi ajuns şi austriacul la 39 de reuşite? Ţin minte că Polster a refuzat să vină la festivitatea de la Monte Carlo, dar acolo mie nu mi s-a reproşat nimic."
Citește mai departe...
