Cine ar trebui să fie responsabilul cu transferurile ?

Văzând vâlva provocată la Rapid în jurul ultimei şarje de transferuri, mi-am pus această întrebare. Responsabilitatea de a transfera sau a ceda jucători, este foarte importantă în interiorul unui club de prim rang. Pentru echilibrul echipei depinde de mulţi factori, însă în primul rând depinde de jucători. Din acest motiv, puterea de a cumpăra sau a vinde trebuie să fie bine plasată, cu consecinţele de rigoare, fie ele negative sau pozitive.În momentul de faţă, repsonsabilitatea pe parcela transferurilor revine în majoritatea cazurilor, cel puţin aşa ar fi normal, antrenorului sau directorului sportiv, independent de faptul că cei doi, pot fi de acord sau nu. Care este varianta corectă ?

Sunt echipe care acordă putere deplină antrenorului, în momentul alegerii viitorului lot cu care va lucra cot la cot, pentru a atinge obiectivele fixate înainte de startul unui sezon. Există directorul sportiv, însă acesta este însărcinat cu sondarea pieţei şi transformarea în realitate a viselor antrenorului. Un bun negociator, ce trebuie să aducă ceea ce i se cere, însă nu poate alege ceea ce aduce.

Cu acest model, se reuşeşte multumirea antrenorului, pentru ca acesta la rândul lui să aplice stilul de joc pe care şi-l doreşte, jucătorii ceruţi de el, aplicându-se exact acelui stil de joc. Problema ar apărea în moemntul în care respectivul antrenor, din motive diferite, demitere sau demisie, ar părăsi echipa, iar toată această strategie ar fi inutilă. O strategie pe care englezii o aplică cu succes, la Arsenal sau Manchester, eşecul numindu-se Chelsea.

Pe cealaltă parte se află echipele care acordă antrenorului un unic rol ; acela de a antrena, urmând ca directorul sportiv să fie cel care va alege jucătorii aduşi şi cel care luptă totodată pentru ca aceştia să vină la club. Fără îndoială, dacă ideile şi proiectele sportive nu coincid cu ale antrenorului ( vezi cazul Valenciei în Spania sau într-o mai mică măsură , Rednic şi Dinamo vara trecută ) consecinţele pot fi negative.Sosirea unui antrenor nou produce incertitudine şi provoacă scaderea randamenului printre "favoriţii" fostului antrenor.


În primul rând pentru că destabilizarea poate ajunge la un nivel foarte critic, afectând randamentul echipei şi mai apoi pentru că jucătorii aduşi pot fi respinşi de către antrenor ajungând să lustruiască bancile de rezerve. Pentru a menţine acest model viu, este necesară o bună colaborare şi înţelegere , incluzând aici şi viitorul, fie el bun sau rău, între conducerea tehnică şi cea administrativă.

Există multe exemple de rezultate pozitive sau negative din ambele tipuri de strategii, ba mai mult, ambele pot fi corecte pentru orice echipă. Important este cine este alesul. Dacă se decide montarea unui duo antrenor-director sportiv, cred că cheia este în faptul ca cei doi să coincidă în idei şi propuneri. Fară această minimă condiţie, progresul mi se pare imposibil. Pentru că în timp ce unul face, celălalt strică.