POVESTILE FOTBALULUI: SFANTUL

2 Februarie 1987. O tragică întâmplare zguduia micul şi liniştitul cartier rezidenţial Buen Suceso din Rio de Janeiro. O persoană decisese să îşi pună punct final vieţii proprii aruncându-se în gol de la etajul şapte al complexului de apartamente în care locuia. Avea să se descopere ulterior că nefericitul se numea Carlos Jose Castilho, mai îi lipseau
câteva zile până la data în care ar fi împlinit 60 de ani, iar motivul tragicei decizii luate erau tot mai desele probleme matrimoniale. În acel doi februarie 1987, decidea să îşi motolească respectul şi onoarea pe care i-o purtau de decade întregi toţi suporterii clubului brazilian de fotbal Fluminense. Şi nu numai ei.

Însă fanii aveau să păstreze la loc de cinste respectul şi admiraţie purtate lui Castilho.
Aveau să pună arhipline tribunele stadionului Laranjeiras, pentru ca în mijlocul momentului
de reculegere, 50 000 de voci să strige la unison, repetând parcă spre infinit : " San Cstilho,
San Castilho".



Cine este Jose Carlos Castilho? Jose Carlos Castilho este unul dintre foştii mari portari ai Brazilei. Campion in prima ligă braziliană cu Fluminense în perioada 1950-1960. Portar
al naţionalei carioca la patru campionate mondiale consecutive între anii 1950 şi 1962. Dintre cele 702 partide disputate în tricoul celor de la Fluminense a reuşit ca în 252 dintre ele să păstreze plasa porţii nemişcată.

Ceea ce puţină lume cunoştea însă în acele vremuri era faptul că Jose Castilho era daltonist. Se confunda în momentul în care trebuia să distingă culorile roşu şi verde, exact culorile echipei din care făcea parte. Mari probleme de vedere îi erau deasemenea cauzate şi dacă lumina sub care se disputa respectivul meci nu era suficient de intensă. O zi noroasă spre exemplu şi Castilho trecea printr-un adevărat calvar. Tocmai din aceste motive paradele lui Castiho erau considerate adevărate miracole de către suporterii lui Fluminense. Reflexele sale extrordinare puneau în contradicţie şi cele mai elementare legi ale logicii sau ale oftamologiei. Pentru cei din tribună el era Sfântul. San Castilho.

Miracolul nu era complet însă. Specialist în provocarea logicii, Castilho avea să mai doboare
încă o dată barierele acesteia, lăsând în urmă o emoţionantă dovadă a sacrificiului şi devotamentului faţă de propriul club. Cei de la Fluminense erau implicaţi în lupta pentru titlul
din prima ligă braziliană iar el trecea prin momente grele. Suferise nu mai puţin de cinci
fracturi consecutive la degetul mijlociu al mâinii stângi, iar durerile deveniseră insuportabile.
Medicul îl linişti sfâtuindu-l însă să recurgă la un tratament anti-inflamatoriu cât mai repede posibil. Problema lui Castilho era cu totul alta însă. În cazul în care ar fi urmat indicaţiile doctorului, ar fi pierdut cel puţin cinci meciuri absolut decisive pentru cei de la Fluminense în lupta dusă pentru cucerirea titlului.

"- Nu mă pot supune unui tratament atât de îndelungat acum. Echipa are nevoie de mine- avea să spună frustrat Castilho - Nu există altă metodă mai rapidă care să soluţioneze problema şi care să îmi permită să joc? Orice".

Sătul de insistenţa şi încăpăţânarea jcătorului, medicul avea să îi propunea alternativa
finală:

"-Este o singură metodă mai rapidă care rezolvă problema. Amputarea."

Ziua următoare,după 24 de ore de cruntă suferinţă, rezistând durerii provocate de operaţie
şi de efectele sale secundare, Castilho se întorcea la antrenamentele echipei. Portarul cu nouă
degete la mâini cucerea definitiv tribuna stadionului. Cu un deget lipsă avea să apere
nu mai puţin de şase penalty-uri într-o singură ediţie de campionat.

Castilho nu a dezvăluit niciodată secretul său. Nimeni nu a aflat niciodată cum de o
persoane cu grave probleme de vedere reuşea să planeze către mingi imposibil de parat
pentru mulţi alţi portari. Secretul avea să se prăbuşească o dată cu el în acel fatal zbor
din data de 2 februarie 1987, pentru ca "torcida" de la Fluminense să îl ridice spre memoria fotbalului, onorând un om care a dat, la propriu, tot ce avea de dat echipei sale. Chiar şi o mică parte din trupul său.

În faţa stadionului Laranjeiras se află un bust. Dedesubt, inscripţionate pe o placă, se pot
citi următoarele: " În memoria lui San Castilho, Sfântul lui Flu".