Povestile fotbalului: Penalty-ul fara gol si finala fara de sfarsit

Loteria penaltyurilor a fost mereu un moment decisiv, baza in care s-a reglat destinul multor meciuri importante din istoria fotbalului. Probabil că cea mai celebră serie de lovituri de departajare a fost cea care l-a avut drept protagonist pe Helmuth Duckadam în istorica finală disputată de către Steaua la Sevilla. Atunci, in 1986, Duckadam para toate șuturile jucătorilor de la Barcelona, ajutând la aducerea maximului trofeu continental intercluburi în România.
.
Insă istoria fotbalului are colțurile sale ascunse, acolo unde se găsesc întâmplări care depășesc până și cel mai ridicat grad de imaginație. S-a întâmplat în 1990, între două echipe engleze de juniori, protagoniste în finala prestigioasei competiții insulare numite Derby Community Cup.
.
Față în față, Chellaston Boys, echipa ce venea din poziția de out-sider, și favoriții de la Lightining Blue Sox. La sfârșitul minutelor regulamentare de joc tabela arăta egalitate la 1, așa că învingătorul avea să fie decis în urma loviturilor de departajare.
.
Trecuse aproape o oră din momentul în care arbitrul fluierase sfârșitul timpului regulamentar iar puștanii celor două echipe încă mai trăgeau la poartă, încercau să aducă victoria propriei echipe.Se executaseră 65 de penalty-uri până în acel moment și nu fusese marcat nici măcar un gol. Nici chiar după ce arbitrul a mișcat punctul cu var cu doi metri mai in față. S-a negociat chiar un deznodământ final decis de aruncarea cu banul, variantă la care s-a renunțat în cele din urmă, asta pentru că a sosit, în sfârșit, momentul penalty-ului cu numărul 66.
.
Ben Hodder, nefericitul portar al celor de la Chellaston Boys, avea să declare după meci: “Colegii mei m-au incurajat la fiecare penalty, însă ultimul a fost cel mai greu pentru că cel care l-a executat a tras cu ochii închiși. Așa a înscris”.
.
Lightining Blue Sox, devenea astfel campioană în Derby Community Cup, în urma celei mai lungi serii de lovituri de departajare din istoria fotbalului.