Juninho 2 - Steaua 0


Suntem slabi sau nu? Ce poata sa iti placa intr-un meci in care, la 33 de ani, Juninho alearga si face deposedari in propriul careu la pustiul Bogdan Stancu? Ce poata sa iti placa intr-un meci, daca noi în loc sa ne numaram golurile, ne numaram suturile spre poarta. Spre, nu pe. O echipa fara cap, fara coada si fara aripi. Scartaie tot, din aparare, pana in atac, trecand peste extreme.

Dorinele, numai antrenorii slabi de inger fac gesturi de genul celuia care l-ai facut tu cu Semedo.

In rest, mai trecem in carnetel o infrangere. Bani si timp pierdute.

Stirea serii: Nu s-a accidentat Radoi. Poate reuseste sa plece si el in iarna. Sa prinda ultimul tren ca se ramoleste.

Note de trecere: Ogararu si Tiago. Repetenti: restul echipei. Chiar si antrenorul. Unde e socul noului venit?

Continuă să mă chinuie un gand. Juninho și cei 33 de ani ai săi. Gol și dansul pe langă Mirel la golul doi.

Stadionul de 41 de mii de locuri se golește. Spectatorii pleaca acasă mulțumiți. Echipa asta a arătat de ce s-a pornit construcția unui nou stadion.

Poate pornim și noi, în sfârșit, construcția unor adevărate echipe. De stadioane vorbim după. Degeaba ne tundem frumos și ne facem manichiura, dacă avem pantalonii rupți în fund.
.

Noapte bună din Lyon. Magazinele de lux există și aici.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu