Cand un jucator isi pune tricoul pe el, stie ce obligatii intra in raza sa de actiune. Indiferent daca esti jucator bun sau rau, esti obligat sa dai tot ceea ce poti. Daca vrei sa caracteriezi Steaua ultimilor ani o faci in felul urmator: a disparut spiritul de invingator, tricoul este imbracat impins fiind de inertia banilor in timp ce toata vina knock-out-urilor tot mai des suferite a fost aruncata mereu in carca antrenorilor.
.
Ce vina are Lacatus ca jucatorii culeg ciupercii de prin iarba in timp ce Keita sună rascularea franceza cu un voleu de zile mari? Tipul era singur in coltul ala de careu, avea timp chiar sa ii si semneze un autograf omului sau de marcaj. La golul de 3-3 cine sa il blocheze pe Fred? Poate un fundas care sa se impiedice si sa cada in fata lui. Nici pentru onoruri militare nu s-ar fi depus un astfel de spirit de sacrificiu pentru crearea unui culoar.
Singura explicatie rationala si posibila psihologic este ca francezii au fost mai puternici fizic si mental. Logic, din moment ce Steaua aduna cinci rateuri consecutive, cu certuri interne, cu raschetarile acestui Gigi Becali si eliminarea din Cupa. Ce mai! …un cacao!
.
Pentru mine apele se limpezesc la Steaua. Incepe sa se vada cine pe cine merita. Îl merita Steaua pe Lacatus? Îl merita Gigi Becali pe Lăcătuș? Meritau acesti fotbaliști indolenți sa se numească elevii lui Lacatus? Ar trebui sa isi limpezească privirea și suporterii. Demisiile sunt ușor de cerut , ușor de semnat. Problemele rămân.
.
Ultimile cuvinte sunt trecut pentru ca intre timp s-a anuntat demisia lui Lacatus.
miercuri, 22 octombrie 2008
Lacatus Boys
Etichete:
BECALI,
CHAMPIONS LEAGUE,
STEAUA
Abonați-vă la:
Postare comentarii
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu