MODELUL GETAFE

Ajungi în Getafe şi ai impresia că te-ai întors în România. Un orăşel mic, aglomerat în partea centrală, înşirat în laterale de boom-ul imobiliar care a explodat în Spania cu ceva ani în urmă şi care acum face să se vorbească cu teamă despre o previzibilă criză. Orăşel, orăşel, însă un orăşel în care ajunge metroul venind tocmai din Madrid, cu un sistem de transport în comun de nota 10. Românii sunt prezenţi şi aici. O comunitate destul de numeroasă. De ea se ocupă însă jurnalele de ştiri ale televiziunilor din ţară. Atunci când se întâmplă ceva întâmplări nefericite, desigur.

Ajung în apropierea stadionului Coliseum Alfonso Perez. Câteva zeci de metri despart barul stadionului de scara ce duce spre vestiarul echipei locale. Acest loc este un gen spaţiu comun între fotbalişti şi localnici în care se împarte ceva mai mult decât simplul spaţiu fizic.Doar pentru asta şi îţi dai seama deja că ceva diferit se întâmplă la Getafe. Majoritatea echipelor,o dată cu trecerea anilor, s-au izolat într-o conservă tot mai presată. Se caută liniştea departe de ochii publici, lăsând conducătorii să bolborosească multe şi nevrute, în timp ce jucătorii se antrenează în adevărate fortăreţe. Îmi amintesc din copilărie cum prin parcurile şi pieţele din centrul oraşului aveau loc adevărate reuniuni, unde în faţa cutiilor de table sau şah se porneau adevăratele procese ale etapei. În Getafe încă se mai întâmplă aşa ceva. La fel ca în amintirile mele, mulţi dintre aceşti chibiţi îşi cunosc personal fotbaliştii, pentru ca aceştia să îi cunoască la rândul lor pe mulţi dintre ei. E un orăşel mic. Stadionul nu a fost niciodată plin.

Atmosfera familistă care o respiri în jurul stadionului îţi explică multe. Toţi cei care sunt transferaţi la club se acomodează foarte repede, timpul de adaptare este redus. Suucesul Getafe se bazează pe linişte, lipsa presiunii puse de propiul public, ( nu se uită că doar cu ceva ani în urmă, echipa se zbătea prin categoriile înferioare) şi pe faptul că jucătorii veniţi vor să îşi facă un nume în lumea fotbalului. Este o mentalitate care îi cere fiecărui nou sosit ca el să fie cel ce se adaptează. Fie el jucător, fie el antrenor. Nu se întâmplă ca la alte cluburi, unde trebuiesc făcute rectificări în funcţie de antrenorul sosit sau de profilul noilor vedete cumpărate.

La Getafe nu sunt transferate vedete. Până şi antrenorii sunt aleşi dintre cei cu foame de rezultate. Primul ales a fost Quique Sanchez Flores, cel care avea în C.V-ul personal doar voiaje cu o echipă de copii a celor de la Real Madrid. Primul sezon în Primera Division avea să fie mai mult decât acceptabil pentru Getafe. Locul 13, 47 de puncte, zece mai multe decât ultimul loc retrogradabil. O performanţă pentru un club pentru prima oară promovat în Primera Division. Se întâmpla în anul 2003. Printre eroii de atunci, Gică Craioveanu.

După Quique Sanchez Flores au urmat pe banca tehnică, Bernd Schuster ( acum la Real Madrid ) şi Michael Laudrup. În pofida schimbărilor de antrenor a rămas aceeaşi filozofie, aceleaşi idei şi maniere de a juca fotbal. Secvenţele s-au derulat aproape perfect. Flores a indus soliditate defensivă, ceva absolut necesar pentru a nu plăti cu inocenţa noilor promovaţi. Aşa a fost nivelat drumul pentru Schuster care a avut posibilitatea de a desena frumos pe gazon. Laudrup a mai făcut un pas în faţă : jocul rapid în jumătatea adversă. Printre eroii de acum, Cosmin Contra ( în curând un material in exclusivitate despre Guriţă ).

Jucătorii? Getafe s-a transformat într-o trambulină pentru juniorii ejectaţi de echipe precum Real Madrid, Barcelona, Valencia sau Atletico Madrid. An de an, echipele-mamă bocesc după odraslele pierdute încercând recuperarea lor. An de an, jumătate de echipă dispare spre echipele mai potente din punct de vedere financiar din Primera. An de an se găsesc înlocuitori care să se alăture celor rămaşi. Granero, De la Red, Albin sau Licht alături de cei din garda veche, Casquero, Contra sau Cotello sunt doar câteva din numele care în prezentul sezon au dus Getafe pe un nivel la care nici cei mai optimişti fani nu îl visau. La sfârşitul sezonului, probabil că mulţi dintre componenţii actualului lot se vor întoarce la cluburile de la care au fost împrumutaţi sau vor fi vânduţi, însă, spun chibiţii, clubul este prevăzător. Probabil că la această oră sunt deja încheiate alte cinci-şase operaţiuni de cedare cu cluburile mari.

Mâine seară de la ora 23.00 ( ora României ) Getafe va juca pentru al doilea an consecutiv finala Cupei Spaniei ( anul trecut pierzând în faţa Sevillei ). Vor încerca să răzbune semifinala de Cupă Uefa pierdută printre degete în faţa celor de la Bayern.