Eram doar un puştan,iar în cartierul meu era un mic "Napoleon" al străzilor pe care îl cunoşteam toţi de "Corcitul"; mama lui era de etnie maghiară iar tatăl român.Tipicul copil-problemă care mai mereu era acompaniat de o serie de acoliţi cărora le dicta ordinele ca un generalîn vreme de război." Adu-mi aia,du-te până la ăla şi spune-i asta,dă-mi banii tăi pentru la şcoală....etc etc " Cine vroia să aibă parte de un localături de el trebuia să îi îndeplinească ordinele.Aşa a fost din toate timpurile în cartiere ......şi nu numai în cartiere.
Vara aceea nu ieşisem din oraş în vacanţă cu familia,asta pentru că tatăl meu trebuia să lucreze,iar prietenii mei erau toţi "la ţară".Nuam avut altă alternativă de a îmi face zilele de vacanţă scăpate de plictiseală decăt a mă alătura "Corcitului" şi "bandei" sale.Nu eram comod cu ei,însă orice altceva era mai bun pe atunci,decăt nişte dimineţi petrecute în faţa caietelor cu teme de vacanţă.
Chiar deloc comod.A te juca cu gaşca "Corcitului" echivala cu a fi o jucărie tu însuţi în mâinile acestuia.În primele zile,poate pentru eram o noutate în grup,ordinele săreau peste mine.Pentru a şi demonstra însă puterea,a intensificat ordinele destinate celorlalţi puştani.Erau fel şi fel : de la cele practice (a trimite la un chioşc după pufuleţi sau îngheţată )până la cele absurde şi iraţionale,care îşi găseau motivul de a fi spuse într-o demonstraţie indiscutabilă şi fără limite a puterii sale faţă de prietenii săi ( spre exemplu,îi ceru unui puşti cu vreotrei ani mai mic să se urce într-un copac şi să cânte precum un cocoş,ceea ce puştiul,a executat fără a se mai opri să se găndească căt de logică era acea acţiune ).
Au trecut zilele,eu observând disciplina internă a grupului iar "Corcitul" făcând demonstraţii de forţă, pe zi ce trecea,mai capricioase.Mi-am dat seama,că urma ca în curând să vină şi rândul meu.Ce probă îmi rezerva pentru a putea continua în gaşcă?Ce preţ trebuia să plătesc pentru a mă menţine departe de "distractivele şi educativele" caiete de vară.În sfărşit am avut răspunsul.A venit într-o după-amiază,la ieşirea din ştrandul municipal.Mergem către "cartierul general al grupului",o baracă improvizată din scănduri găsite pe ici pe colo,moment în care am trecut pe lângă şcoala generală.În timp ce toţi comentau cuvoce tare "bombele şi plonjoanele" făcute în bazinul ştrandului,"Corcitul" s-a oprit privind către etajul superior al şcolii.Mi-am dat seamacă punea ceva la cale.
-Fereastra de la cancelarie este deschisă - spuse. Puştanilor le-au îngheţat zâmbetele şi au început să tremure.Cunoscăndu-l,ştiau că această descriere de obiective tip"fereastră-deschisă",nu va întîrzia în a fi urmată un un ordin adresat unuia dintre ei.-Băi nene,este deschisă de tot - insistă "Corcitul".Cineva trebuie să intre şi să ne arunce cataloagele.
Cataloagele.Tezaurul pe care orice delicvent infantil îl visa în acele timpuri ( astăzi,s-au mai modernizat visurile ).
-Hai,e răndul tău - mi se adresează.Urcă şi aruncă-ne tot.
Diavolul îşi cerea plata.Era chestiune de timp doar.Ştiam că acest moment va veni şi uite că a venit.Am încercat să analizez cu mintea mea încă necoaptă,posibilităţile care mi se deschideau în faţă.Mi-au apărut în faţă anii de studiu care îmi rămâneau pe viitor.Erau cel puţin,totatăţia căt trăisem pănă la acel moment.Nu era prea încurajator să petreci vreo 10-11 ani de şcoală cu antecedente.
-Nu - am răspuns sec. Nici să mă baţi nu urc acolo.
"Corcitul" reacţionă aşa cum era de aşteptat:-Cum?Cum adică nu?Cine crezi că eşti tu mă?Şi imediat i se alătură şi restul găştii.Obişnuiţi să îndeplinească ordine,atitudinea îi cam umplea de ridicol,aşa că trebuia să urmez acelaşi drum ca şi ei.-Dacă nu urci acolo,nu te mai joci cu noi,pentru că eşti un fricos.Nu am urcat.Şi am revenit la vechiul meu anturaj de copii normali.
O dată cu trecerea anilor am putut proba că multe persoane funcţioneaza după principiile acelui puşti" Corcitul".
Sunt cei care,pentru propriul interes,îţi lansează un ordin în faţa căruia nu ai ieşire.Dacă faci ceea ce ei îţi spun să faci, eşti de nota 10 pentru ei.Însă doar un subordonat pierdut pe vecie.Şi asta nu doar în ochii lui.
Dacă din contră,decizi să nu faci ceea ce îţi comandă,eşti dispreţuit.Vei fi pentru ei un "papă-lapte",cineva fără valoare suficientă pentru-a-face-ceea-ce-este-de-făcut.Indiferent de decizia pe care urmează să o iei,vei fi dispreţuit,într-un fel sau altul.
În faţa "Corciţilor",mă tem că nu este scăpare.Doar norocul de a îi evita.
Am văzut în fotbalul romănesc pe micul "Corcit" reîncarnat. Hagi,Lăcătuş,Rednic,Zenga.Cu toţii au primit mesaje în faţa cărora au fost sau sânt fără ieşire.Dacă cedează teribilei presiuni,la care fiecare dintre ei au fost supuşi,rămân marcaţi drept incapabili de a îşi menţine propriile criterii,criterii pentru care de fapt au fost contractaţi.Ar însemna să îşi semneze singuri sentinţa ,pe al cărui titlu să scrie "slugă".
Dacă,dimpotrivă,se încăpăţânează să trimită pe gazon acei jucători pe care,el,antrenorul,crede ca este mai bine pregătit în acel moment,sau cel puţin se crede destul de inspirat şi convins că îi poate aduce rezultatul dorit,va fi luat drept un laş.Va fi acuzat că nu face-ceea-ce-trebuie-făcut.Îi vor spune exact cum spunea "Corcitul" -"Cine eşti tu mă,să nu ma asculţi?"
Am încercat să aflu ce s-a întâmpat cu "Corcitul".Nu am reuşit decăt să aflu că a terminat cursurile unei şcoli profesionale.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu