Prezentul în fotbal, mult mai complex decât cu doar 15 ani în urmă , atunci când Hagi desena traiectorii făbuloase către porțile adversarilor, ne servește uneori șocuri pe care rațiunea se încăpățânează să le înțeleagă. Ca suporter al Stelei, nu ți-ai fi imaginat niciodată că idolul tribunei o să plece la o echipă undeva prin mijlocul deșertului ( in cel mai rău caz la o echipă de milocul clasamentului din Anglia sau Germania) , ca suporter al Timișoarei nu ți-ai fi imaginat niciodată că cea mai promițătoare speranță a echipei să jure credință cu mâna pe stema celor mai mari rivali din Capitală.Suporterii lui Juventus nu l-ar fi vândut niciodată pe Zidane.
In 2001, Zinedine Zidane avea 29 de ani, dintre care cinci îi petrecuse la Torino. Kaka are acum 27 de ani dintre care șase la Milano. Era de vândut Zidane? A fost un pas înainte pentru Torje? Era atât de disperată situația financiară a lui Mirel Rădoi sau Becali a primit un favor de la fin? Este de vândut Kaka? Daca și-ar urma inima, toți suporterii ar spune nu unor asemenea transferuri? Dar capul? E adevărat că suporterul il folosește puțin în momentul in care judecă astfel de situații, însă Juventus a încasat 70 de milioane de euro pentru Zidane, care unite cu alte încasări au permis transferuri precum Thuram, Buffon sau Nedved, transferuri menite să aducă mai mult conținut echipei decât ar fi putut să o facă francezul de unul singur. Privind din acest unghi, dacă este adevărat că șeicii de la Manchester City ar plăti 120 de milioane de euro pentru Kaka, operațiunea ar trebui efectuată imediat.
Din mai multe motive. Primul ar fi acela că în plină criză financiară petrodolarii arabilor sunt mai mult decat bineveniți, dacă nu mă credeți întrebați conturile clubului Steaua. Piața fotbalului european ar primi un mai mult decât necesar șoc revitalizant și s-ar debloca mulți alți jucatori din plafonarea la care îi forțase această criză.
AC Milan are un lot deja mult prea bătrân având nevoie de o remodelare urgentă și profunda. Și nu cu salvați de la inec genul, Ronaldinho sau Beckham: un portar de valoare, un fundaș central, un alt Gattuso, un atacant și readucerea lui Gourcuff de la Bordeaux. Juventusului lui Moggi nu i-au tremurat picioarele în momentul în care a decis să îl vândă pe Zidane, trecând peste protestele miilor de fani, dând lumina verde dorinței jucătorului, aceea de a pleca la Real Madrid. După șapte ani trecuți de atunci, majoritatea suporterilor lui Juventus sunt convinși că a fost cea mai importantă operațiune financiară(legală) din istoria clubului. La fel și cu Rădoi. Sezoanele viitoare vor dovedi probabil, asta în cazul în care șmecheria românească nu va deturna acești bani către “scopuri mai nobile“, că acești petrodolari au fost mai mult bineveniți, concluzie pe care peluzele ar trebui să o tragă în momentul în care titlurile vor reveni in Ghencea.
Kaka nu vrea sa plece de la Milan
Spre diferență de Zidane și Rădoi însă, problema în cazul celor de la Milan este chiar jucătorul. Kaka, nu banii. Ambiția, sentimentele. Se pare că el iubește din inimă Milanul, a spus deja că cei de la Real Madrid l-au ofertat insistent însă a preferat să rămână pe San Siro, iar în timp ce Zidane vroia să plece, el nu. Cu atât mai mult cât oferta vine de la cea de-a doua echipă a Manchesterului…Banii sunt bani, da, însa se pare ca inca mai există oameni pentru care banii nu sunt chiar atât de importanți…sau nu cei mai importanți, pentru că brazilianul provine dintr-o familie bogată. Totul va depinde de decizia clubului, în conditiile în care Kaka nu vrea să plece. Refuzarea ofertei ar stabili o conexiune eternă între jucător și tot ceea ce inseamnă AC Milan, în timp ce plecarea sa ar însemna o mulțime de justificări, și nu de orice fel, ci justificări pe care s-au plătit mulți bani. In locul lui Kaka ar trebui să vină transferuri mari și numeroase având drept consecință titluri. La fel cum a făcut Juventus. La fel cum ar trebui să facă Steaua, păstrând proporțiile numerelor, bineînțeles. O altă diferență ar fi aceea că ar fi pentru prima oară când AC Milan ar vinde una din vedetele sale fără ca jucătorul să dorească asta, vezi cazul Shevcenko.
Cealaltă față a problemei: efectul domino. Deja se vorbește de numeroase oferte ale șeicilor arabi îndreptate spre prima ligă italiană: 75 de milioane pentru Buffon, 70 pentru De Rossi, 40 pentru Zarate și 25 pentru Trezeguet. Cum poate Roma să facă față unei asemenea oferte în condițiile în care, an de an, vede cum propria putere de cumpărare slabește constant? Dar jucătorii, vor dori să plece chiar dacă s-ar vedea nevoiți să jure iar amor etern unor culori pe care ajung sa le îmbrace datorită unor gramezi imense de bani?E posibil ca banii șeicilor să mai suavizeze situația critică prin care trece fotbalul european, însă e la fel de posibil să pună o limită destul de înaltă concurenței dintre cluburi. Cazul este deschis. Iar dacă cel mai puternic om din Italia începe să arate primele semne de slăbiciune…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu