Povestile fotbalului: Istoria unei medalii

Iunie 1973, iar Rony Almeida, un ecuadorian stabilit în Uruguay, iși repeta obiceiul de a se plimba prin anticariatele din Montevideo in căutare de piese rare pentru a le colecționa sau pentru a le vinde mai târziu. Trecută amiaza, decide sa ia prânzul, nu inainte de a mai da un ultim tur printr-un mic grup de magazine aflate pe strada San Jose. Se opri in ultimul loc care ii mai rămăsese de vizitat și din rutină îl intrebă pe Don Isidro, proprietarul anticariatului, dacă primise ceva ce l-ar putea interesa. “Uită-te acolo printre alea”, ii răspunse indicându-i o mică sacoșă de pânză în care se găseau de-a valma inele, lanțișoare, brățări, cercei și medalioane. ” Grăbește-te că inchid” îi mai spuse, “știi că zilnic la ora asta le bag in seif. Mă duc sa mănânc și eu ceva”.
.
Rony iși văzu de treabă si se puse să scotocească printre micile obiecte din sacoșă. “Nimic interesant” gândi, decepționat după o zi în care nu găsise nimic care să îi satisfacă pasiunea. Pe punctul de a închide sacoșa ii săriră in ochi literele încrustate pe un medalion murdărit de trecerea anilor:” Montevideo Juillet 1930″, iar între lauri “Jose Nasazzi-Capitan”.
.

“Sa fie oare adevărat? O bucățică din istoria fotbalului in mâna mea?”. Nu îi venea să creadă, insă incercă să se liniștească. Simulă un cert dezinteres si intrebă cât costă medalionul. Fără să știe si fără sa se intereseze despre trecutul medaliei, Don Isidro luă piesa si o puse pe balanță. 25 de grame de aur. Ii ceru un mic adaos pe care Rony îl acceptă imediat.
.
Îi dispăruse pofta de mâncare. Pe drumul de întoarcere spre casă, Rony avea sa transpire mai mult ca niciodata, în ciuda vântului care răcorea cât de cât atmosfera. Strângând puternic medalia in mână se urcă în autobuzul care îl ducea in propriul cartier și se puse să investigheze cât valorau cu adevărat acele 25 de grame de aur.
.
Avea sa descopere că la primul Campionat Mondial de Fotbal disputat chiar în Uruguay, FIFA decernase o singură medalie de aur câștigătorilor. O primise Jose Nazassi, căpitanul naționalei Uruguayului, prima campioana mondială din istoria fotbalului. Restul jucătorilor care câștigaseră cu 4-2 finala disputată impotriva Argentinei s-au vazut nevoiți să accepte fiecare câte o medalie de aluminiu suflat cu argint. Realizând că are in maini o avere decide să ofere medalia Asociației Uruguayene de Fotbal in schimbul a zece mii de dolari. Răspunsul însă, nu a fost pe măsura așteptărilor sale, pretextul fiind faptul că nu era singurul care incercă sa vândă obiecte relaționate cu prima Cupă Mondialaă, multe dintre ele dovedindu-se falsuri grosolane.
.
Moment în care unuia dintre angajații AUF îi veni o idee ” Să mergem să il vizităm pe Andres Mazali. A fost bun prieten cu Nasazzi, el iși va da seama dacă medalia este adevarată“. Mazzali fusese cel mai bun prieten al lui Jose Nasazzi, impreună cu care mai câștigase titlul olimpic in două rânduri, 1924 si 1928, rămânându-i alături pana la decesul său in Iunie 1968.
.
Zbârnâitul soneriei este insistent iar în cele din urma ușa casei se deschise iar în prag apare un bătrânel ale cărui picioare arătau vizibilele urme ale luptei duse cu reumatismul. Era legendarul portar. Îi arătară medalia. Nu avu forța să răspundă, ci rămase cu privirea pierdută pe suprafața aurită.”E a lui Pepe” șopti încet, temându-se parcă să nu o scape din mână in timp ce pipaia o mică zgârâietura.”I-a dat-o chiar Jules Rimet. A purtat-o un timp legată de cheile casei, pentru ca mai apoi să o păstreze într-o cutie pe care o punea pe noptieră” - le povesti Magali. ” A murit el, a murit și soția sa iar o nepoată pe care ei o crescuseră precum propia lor fiica s-a văzut nevoită să o vândă pentru a putea rezolva actele moștenirii.”
.
“Cât vrei pe ea“, l-au intrebat pe Rony funcționarii de la AUF. “Nimic, nu mai vreau sa o mai vând“
.
Au trecut 35 de ani de la acea intâmplare. Prima medalie a Campionatului Mondial, singura medalie de aur de la acel Mondial din 1930 a reapărut. Cele 25,3 grame de aur au reapărut pe o listă cu obiecte de vânzare a unei case de licitații britanice. Prețul de pornire: 20-25000 de euro. “Medalia pe care a primit-o Bobby More în 1966 s-a vândut cu un milion de dolari. Atunci au primit medalii toți jucătorii. Cât ar trebuii să valoreze aceasta medalie a lui Nasazzi, în condițiile în care este unicat?” - declara Almeida, o data cu trecerea anilor.
.
După acea discutție avută cu reprezentanții federației, Rony Almeida a păstrat medalia într-un muzeu personal alaturi de alte peste 260 de obiecte utilizate in timpul primului Campionat de Fotbal. Asociatia Uruguayană de Fotbal are in propriul muzeu numai 30 de obiecte.