Povestile fotbalului : Ghinionul lui don Giovanni

"Aceasta frumoasa noapte ii va da culoare stemei noastre: negru si albastru ca fond pentru aurul stelelor. Se va numi Internazionale, pentru ca noi suntem cei mai uniti frati din lume" Aceasta a fost declaratia de intentii a unui nou sentiment, albastru si negru, ce vedea lumina intr-o noapte de 9 martie 1908, la nr. 4 de pe Via Felice Belloti in cafeneaua L.Orologio din Milano. Motivul de a pune bazele unui nou club in capitala lombarda era cat se poate de surprinzator din moment ce toti cei prezenti acolo erau suporteri inversunati ai celor de la AC Milan. Suparati pe conducerea de atunci toti acei simpatizanti ai clubului rossonerro au decis fondarea unei noi echipe pe cont si risc propriu.Motivul? Se dorea ca Milanul sa poata alinia in echipa si fotbalisti straini insa majoritatea actionarilor nu erau de acord cu aceasta clauza, preferand o participare exclusiv italiana. Drept urmare, a fost fundat Internazionale Milano, un club care punea pariu pe aportul fotbalistilor de intreg mapamondul.Dupa acea reuniune din L.Orologio, cei prezenti au decis in unanimitate ca primul presedintele al clubului trebuia sa fie Giovanni Paramithiotti.

Inceputurile Interului nu au fost tocmai un drum presarat cu petale de trandafir, ci mai degraba cu spinii acestei flori. O data cu primul sezon sosea si esecul absolut. O echipa recent nascuta, cu un lot al carui obiectiv principal era lupta pentru supravietuire era victima sigura pentru cei trei mari granzi italieni ai acelor vremuri, Genoa, Pro-Vercelli si peste toti, vecinii si rivalii de la Milan. Don Giovanni, presedintele interist, nu pierdea nici una dintre partidele echipei sale si era ceva normal sa fie vazut la marginea gazonului incurajandu-si fotbalistii. In primul sezon cu Paramthiotti ca presedinte, nerroazzurii aveau deja la activ patru infrangeri la activ si ocupau ultima pozitie a clasamentului. Aflandu-se intr-o situatie atat de dramatica, asociatii de la Inter au pornit in cautarea tapului ispasitor.Au privit spre inceput catre antrenor, apoi catre portarul echipei iar dupa un alt esec lamentabil chiar catre presedintele clubului. Situatia era alarmanta iar Don Giovanni nu gasea nici macar un gram de explicatii plauzibile. Insa dupa o alta infrangere dureroasa unii dintre suporteri au inceput sa dea frau liber gandurilor superstitioase, punand rezultatele proaste in carca ghinionului, iar ghinionul,in opinia lor, se numea Giovanni Paramthiotti. S-a ajuns la trimiterea catre conducerea clubului a unei petitii in care se cerea demisia imediata a presedintelui, in speranta ca presupusul blestem abatut asupra echipei sa avea sa se rupa. Fara nici un rezultat. Normal ca dupa o noua infrangere inapelabila teoria ca presedintele era cel care cara gafele dupa el prindea tot mai multa putere printre suporterii nerrazurri iar situatia devenea insuportabila pentru Don Giovanni. Pe strazile orasului era privit ca un paria, ajungandu-se pana acolo incat oamenii ii recomandau sa nu mai asiste la meciurile echipei.Don Giovanni nici gand sa se supuna acestor pretentii. Un nou meci vazut de pe marginea terenului si o noua infrangere.

Distrus din punct de vedere moral, don Giovanni s-a retras in propria casa. Se gandea cat se poate de serios toate aceste rezultate care il cereau drept jertfa incercand sa gaseasca o solutie.

Iar solutia a fost gasita.
A aparut prima victorie a lui Inter, insa don Giovanni nu mai fusese vazut pe marginea terenului iar tribuna credea ca acest fapt a fost posibil doar pentru ca presedintele nu a avut timp sa ajunga la stadion. Erau vremuri in care Interul isi juca meciurile pe un stadion situat in Puerto Grande in imediata apropiere a apelor unui rau. Paradoxurile vietii: meci cu rivalii de la Milan iar mingea este lovita cu forta si ajunge in apele raului. Greu cu mingile de rezerva, asa ca balonul cu care se juca trebuia sa fie recuperat. Moment in care toata asistenta a putut vedea cum un barbat cu ochelari, barba si mustata s-a urcat intr-o barca si a vaslit pana in locul in care plutea mingea pentru a o recupera. Meciul a fost reluat iar Inter avea sa il si castige, multumita aportului acelui enigmatic personaj. Spune legenda ca odata incheiata partida toti cei prezenti pe stadion au putut vedea uimiti cum vaslasul misterios isi arunca hainele si accesoriile sub care se deghizase in apa lasand sa se vada ca el este don Giovanni,presedintele, iar ghinionul nu avea nimic de a face cu rezultatele echipei. In acea zi ovatiile au fost pentru don Giovanni, iar in zilele urmatoare clubul angaja un persoana care sa stea permanent de paza intr-o barca ancorata pe malul raului.

O mica parte din istoria unui club care in memoria acelei fraze scrise si asezate la fundatia sa merge in prezent pe un drum presarat cu petale de trandafir.

Articol de dedicat ( cu multumirile de rigoare ) lui Ionut.