Suntem romani, insa din cand in o dieta de naționalism e binevenită. La ce bună o cupă de românie? Am pus destule kilograme de patriotism pe noi in campionat aruncând pisici leșinate peste Carpati. Ăia ne sunt inamicii.
Adevărul este că nu prea imi amintesc ceea ce vroiam sa scriu aici. Imi amintesc totusi ca trebuia sa inceapa asa cum incep cele mai bune lucruri. Cateva fraze cu subiect si predicat pentru a ii ține fideli pana si pe cei mai lenti si cateva metafore ascunse printre randuri, mult prea ascunse chiar si pentru cei cu studii superioare. Era ceva despre o Cupă, plină cu neprevăzut și suspans.
Insa am ajuns direct la final si asta pentru ca era previzibil. E doar un nume. E doar o cupă. A româniei. Insa românia nu mai este de mult timp un simbol. Nu mai are nimic de oferit de ani buni incoace.
Sub un fals drapel al căii cinstite desi incorecte, la Steaua s-a infiltrat o mentalitate boomerang. Aceea a omului care face cadouri de care tot el să profite, a omului pentru care o cupă de românie nu are o valoare mai mare decat cea unei cupe de aur pline cu whisky. Exista mai buna justicare decat "competitia marilor surprize"?
De ani buni de zile, cupa romaniei este neinteresantă pentru STEAUA. De ani buni de zile, STEAUA a arestat titlul de "SIMBOL AL româniei". Undeva, datele ecuatiei au fost scrise gresit.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu