Pedaland in gol

Îmi iau bicicleta Și urc micul deal lângă care a fost aruncat cartierul in care viețuiesc. Imi înfing tălpile in pedale și nu trece mult timp până sa trec cu tot cu ganduri spre ceea ce vazusem mai devreme la televizor.
.
” …dupa ce am supt aproape doua sute de kilometri, ajung la poalele muntelui asta afurisit. 11 km de urcare. Cred ca soselele astea ce urca sunt facute cu scopul precis de a ne face pulbere pe noi ciclistii. Stai să inghit ceva apă proaspătă, ditamai chestie ce mă așteaptă! Deja sunt pe panta de 7%, iar ei merg linistit, tolăniți in scaunele mașinilor. Nu li s-ar opri motorul la jumatatea coastei? Sa ii vad cum urca pe jos… Vai ce aș mai râde de ei…

Hai că deja e insuportabil. De ce ne fac una ca asta. Ce naiba, ăștia cred că suntem toți pui de Contador sau Sastre? Noi suntem oameni normali, eu un ciclist normal care se bate și el pe teren lin sau la linia de sosire câteodată, insă aici nu pot. Cântăresc prea mult… Să le lase muntele doar șefilor din față iar pe noi să ne lase in pace. Ce nevoie mai este de noi, oricum ajungem la vreo juma” de oră după. Asta in cel mai fericit caz.

…imi scuip ficații si nici măcar nu am urcat jumătate din munte. Mai mult ca sigur, Contador deja a ajuns in vârf. Fii atent si la gloata asta de pe șosea…nici măcar nu mă lasă să văd pe unde sa pedalez. -Hai bă că poti, nu fi găină!, imi zice unul de pe margine. Pff, m-aș da jos de pe șa ca să il pocnesc…Băi, lăsați-mi fesele in pace. Ce tot atâtea palme și ce tot atâtea pipăieli ( incă un gât de apă cu vitamine, direct in față de data asta )?


…pedala si pinioanele lu” pește! Am ajuns in zona lacurilor și nu cred că mai rezist, deși merg de parcă aș da inapoi. Și peste toate astea, în cazul in care ajung sus, o să inceapă să mă ințepe masochiștii aia să vadă dacă sunt curat. Curat? Dacă îndrăznesc sa se indoiască de onoarea si curățenia mea ii mănânc de vii…Ei nu se gândesc că de patru zile imi curge nasul ca robinetele de la CET ( in zilele lui bune ) și il pot trata doar cu șervețele? Ceea ce ar trebui să fac, dacă aș mai avea sânge in vene și alt servici mai bun, ar fi să le spun ălora de filmează să pună camerele pe mine sa vadă cum imi arunc bicicleta in râpă. Nu are nimeni dreptul de a ne face sa trecem prin iadul asta pe toți. Iar mâine, ca se ne termine cu totul, alt sfârc de munte. Așa ca de desert. Organizatorii si șefii astia ipocriți, care scot untul din noi doar pentru a se umfla ei in piept.

…gata, ma dau jos si plec acasa! Nu vreau sa mai stiu nimic despre ciclism. - Bai, esti nebun? Rezista, mai ai doar un kilometru. ..Da, un kilometru, cu 20% panta. Care-i nebunul?… Imi doream sa ajung sus, insa m-a dat gata mirosul ambreiajului incins al masinilor. Imi intra prin toti porii pana in creier.


Nu vroiam insă să vomit, insă cred ca voi da afară toate macaroanele care le-am mâncat dimineață…Nimeni nu are dreptul să ne facă una ca asta! … Chiar ajung? La o parte băi nefericiților, că nu îmi mai văd nici măcar roata din față. Dacă ajung sus am sa le zic toate celea ăstora de se joacă prin sănătatea noastră. Să vă băgați vârful ăsta de munte unde vreți! …văd linia ce marchează finalul coșmarului… Haide bă că ești aproape! …Ibaaa, nu mai văd bine. Ce naiba? Care-i faza? Ce se intamplă? … Oh Doamne!…
.
“Sirene … -Faceți loc să treacă ambulanța, îi luați aerul omului ăsta.-Ce e cu el? -O fi fost dopat până in vârful urechilor și a clachat.”
.
…o voce se aude infundat in cască -”Ești concediat, ne-ai făcut de rușine”