Echipe de legenda: Olympique Marseille si un triumf controversat

Cupă plină cu polemică a băut-o în 1993, modesta Olympique Marseille. S-a impus în fața gigantului AC Milan, echipa lui Fabio Capello, Baresi, Van Basten și a eternului Maldini cu un gol marcat de Basile Boli. A fost prima și singura dată când o echipă franceză câștiga cea mai importantă cupă europeană. Acel succes a declanșat euforie pe de o parte și in același timp un imens scandal.
.
Cel mai mare succes francez la nivel de cluburi a avut un protagonist neașteptat: Olympique Marseille și un deznodământ și mai neașteptat: retrogradarea clubului in divizia secundă. Luni de zile după lovitura de cap care dădea titlul de campioni europeni celor de la Olympique, izbucnea scandalul “Bernard Tapie”, președintele clubului, cunoscut personaj in peisajul politic și de business francez. În strânsă legătură cu succesele sportive ( titlul intern in 1993 ) au ieșit la lumină tentativele de corupție și de a aranjare a partidelor, dezvăluiri ce aveau să trimită echipa direct in divizia secundă, mulți dintre jucatori rămânând cu pete rușinoase în palmares. Scandalul declanșat punea in umbră chiar și titlul cucerit in fața Milanului, ulterior Adriano Galliani, oficial al clubului italian insistând in 2006 pe langă UEFA cu scopul de a deschide o investigație asupra declarațiilor lui Jean-Jaques Eydelie, jucător în acel Olympique care a disputat finala de la Munchen, declarație in care a recunoscut că toți jucatorii s-au dopat înainte de startul meciului, excepție făcând germanul Voller. Recunoștea Eydelie chiar și că substanțele dopante erau ceva obișnuit in vestiarul clubului. O confesiune care dădea o sentință definitivă și extrem de rușinoasă cu privire la acea performanță obținută.

Coloana vertebrala la OM era formata din Fabien Barthez, Marcel Desailly, Didier Deschamps si Rudi Voller, un nucleu de mari jucatori care aveau sa joace ulterior in marile echipe ale Europei. Dirijati de pe banca tehnica de catre antrenorul Goethals, echipa se prezenta pe stadionul Olimpic din Munchen din postura de Cenusareasa in fata imensului Milan al lui Capello, Van Basten, Maldini, Baresi, Rijkaard si Donadoni. In acea zi nici una dintre vedetele de pe teren nu a fost la inaltimea evenimentului, gloria rezervandu-i rolul de protagonist unui modest mijlocas din Coasta de Fildes. Istoria va cita mereu acea finala pentru golul marcat de Basile Boli in urma unei lovituri de colt executate de compatriotrul sau Abedi Pele, un gol care rupea in bucati toate pronosticurile si trasnforma in realitate miticul” David si Goliat”. Fioroasa aparare italiana ramanea impietrita in fata acelui gol iar Cupa Campionilor zbura catre Stade Velodrome din Marsilia.
.
Un hit in Franta
.
Olympique a fost prima și unica echipă franceză ce a câștigat maximul trofeu continental la nivel de cluburi. Stade-de- Reims ( a pierdut doua finale in fata celor de la Real Madrid in 1956 si 1959 ), Saint-Ettiene ( eșec in fața celor de la Bayern Munchen in 1976 ) si AS Monaco ( finală pierdută in 2004 in fața celor de la Porto ) sunt unicele reprezentate ale francezilor care au atins ultimul act al acestei competiții. Olimpique avea să o cucerească din a doua incercare, prima fiind sortită eșecului, în 1991 pierzând finala in fața lui Miodrag Belodedici și a sa Steaua Roșie Belgrad. Însa O.M. nu avea să se mai întalnească de atunci cu gloria, echipei i s-a retras titlul cucerit pe plan intern in 1993, s-a intrat într-o profundă criză de joc iar rezultatele au fost catastrofale.
.
O intreagă generație de fotbaliști a plecat din Marsilia cu o Cupă a a Campionilor în geamantan, probabil titlul cel mai controversat din istoria acestei competiții. Un triumf umbrit în cele din urmă, însă nimeni nu i-a putut fura lui Basile Boli rolul de erou ce i l-a hărăzit istoria în acea seară de 23 mai 1993.