Intru in Romania prin vama Bors si un personaj fortat de originea sa maghiara sa vorbeasca o romaneasca stalcita ma legitimeaza.”-Actele masinii … Pai sa stiti ca este o problema cu cartea verde, trageti pe dreapta mai incolo si intorceti-va sa discutam”. Imi este returnat doar pasaportul cu aluzia clara ca intre filele sale este prea mult spatiu gol. Bag o hartie de 20 de euro acolo, insa omul nu este multumit si da din cap dezaprobator, asa ca suma trebuie dublata. Verde ! La fel de verde a devenit si cartea, nu mai era nici o problema cu ea. Vreo cativa kilometri doar, pentru ca pe soseaua ce intra in Oradea sta cu ochii beliti in directia noastra un echipaj al politiei de frontiera. Stop si iar probleme cu cartea verde.” Trageti pe dreapta” …. “Hai, hai ca incepe sa se imputa treaba si nu de la cap ca pestele. Amendeaza-ma domne, opreste-mi masina aici ca eu spaga nu iti mai dau si tie. Du-te sa iti dea dreptul ala din vama”. Omul negru ramane uimit si abia mai reuseste sa articuleze un: ” Plecati, insa plecati pe propria dumneavoastra raspundere” …
.
Mare filozofie ! Intru in prima casa de schimb valutar pe care o gasesc o data intrat in Oradea pentru a face rost de niste leidin astia noi. Ii dau domnului de dupa geam suma pe care vroiam sa o schimb, pentru ca rasfoind prin portofel sa mai dau peste 15 euro, ” Schimbati-mi si astia va rog”, ” - Da mai vreti multe?“. Ma uit in spate, nimeni. Este stresat. Nu stiu insa din ce motiv. Continuam. Iesirea din Oradea, bineinteles dupa ce prealabil a trebuit sa iei si sa probezi calitatea … eternelor santiere de pe strazile romanesti. Un excavator, un om ce doarme pe volanul lui si alti cinci atarnand prin si pe sub cupa lui. Ok, deci sa iesim din Oradea. Ne ajuta cu brio un indicator care ne indica faptul ca drumul spre Cluj este prin gradina unui cetatean de bine, pentru ca apoi sa fie nevoie sa iti iei autoturismul in spate si sa treci o cale ferata. Si uite asa dai de soseaua care duce spre inima Ardealului, inima ale carei artere sunt inca infundate cu carute.
.
Mare filozofie ! Intru in prima casa de schimb valutar pe care o gasesc o data intrat in Oradea pentru a face rost de niste leidin astia noi. Ii dau domnului de dupa geam suma pe care vroiam sa o schimb, pentru ca rasfoind prin portofel sa mai dau peste 15 euro, ” Schimbati-mi si astia va rog”, ” - Da mai vreti multe?“. Ma uit in spate, nimeni. Este stresat. Nu stiu insa din ce motiv. Continuam. Iesirea din Oradea, bineinteles dupa ce prealabil a trebuit sa iei si sa probezi calitatea … eternelor santiere de pe strazile romanesti. Un excavator, un om ce doarme pe volanul lui si alti cinci atarnand prin si pe sub cupa lui. Ok, deci sa iesim din Oradea. Ne ajuta cu brio un indicator care ne indica faptul ca drumul spre Cluj este prin gradina unui cetatean de bine, pentru ca apoi sa fie nevoie sa iti iei autoturismul in spate si sa treci o cale ferata. Si uite asa dai de soseaua care duce spre inima Ardealului, inima ale carei artere sunt inca infundate cu carute.
In inima Ardealului, la Cluj, Romania-Lituania 0-3, pietre, pitipoance prin hotel, conducatori ce fug de responsabilitate. Nu pot si nici nu vreau sa ma enervez gandindu-ma la acest rezultat. Dimpotriva. Am inceput sa ma joc cu imaginatia. Piturca pe volanul excavatorului, Lobont, Radoi & co ajutoare de baza in cupa, Sandu la vama iar Lupescu si Prunea la mica ciupeala pe marginea strazii … Cine naiba era ala de la ghiseul cu valuta si cine dracu a pus indicatorul ala acolo?.
Nu conteaza, caruta e plina… cu paie. Paie uscate. Nu s-ar rasturna odata?
.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu