Încep cu acest articol o serie întreagă în care voi încerca să analizez cu ajutorul dumneavoastră, post cu post, care sunt opţiunile cele mai valabile pentru a forma lotul naţionalei României în vederea apropiatului EURO 2008.
Prima poziţie pe listă este cea a portarilor. Gândind la postul de titular al naţionaleiîn sectorul portarilor numele cu cea mai mare rezonanţă este cel al lui Bogdan Lobonţ. După el se deschide un evantai de posibile nume de portari pentru care selecţionerul Victor Piţurcă ar putea găsi motive suficiente de a îi include în lotul pentru europene. Cine va fi rezerva lui Lobonţ rămâne o necunoscută. Vom avea parte, mai mult ca sigur, de o surpriză aici. Se bat pentru două locuri la geam, asta în cazul în care Piţurcă nu se va decide să rişte şi să ia doar doi portari, pe cel de-al treilea urmând să îl înlocuiască un jucător de câmp, rapidistul Coman, timişoreanul Marius Popa, Tătăruşanu de la Bistriţa, Bornescu de la Craiova şi recent debutantul Răzvan Stanca ( Dacia Mioveni ).
.
Naţionala României nu a avut niciodată ca punct forte postul de portar, însă au avut avantajul de a fi protejaţi de apărători de-a dreptul excepţionali. Referindu-ne strict la ultimele generaţii, Lung, Stelea sau Prunea au avut drept bodyguarzi jucători precum Gică Popescu sau Belodedici. Dacă gafele neaşteptate ale acestor portari nu şi-ar fi făcut apariţia în momente cruciale pentru istoria fotbalului românesc, probabil că acum vorbeam spre exemplu despre o posibila fosta vicecampioană mondială ( nu îmi iese din memorie saltul de balerină al lui Prunea încercând să atingă perciunii lui Anderson ).
.
Deocamdată îl avem pe Lobonţ titular de drept, cu o prestaţie îngrijorătoare în recentul derby contra celor de la CFR Cluj. Calităţi incontestabile. În zi de graţie poate scoate orice. Chiar şi penalty-uri. Aici apare o altă problemă a portarilor români. De la Duckhadam spre timpurile prezente nu îmi amintesc nici un goal-keeper care să se facă remarcat pentru o asemenea calitate specială.Lui Piţurcă îi rămâne aşadar de ales între cei cinci menţionaţi mai sus. Cu excepţia lui Stanca căruia procentele îi revin în număr destul de mic, toţi ceilalţi portari au şanse egale de a fi pe lista aleşilor. Preferaţii mei ar fi Coman pentru experienţa superioară faţă de ceilalţi şi Tătăruşanu, el deasemenea cu suficientă experienţă căpătată la naţionala mică. Un avantaj în plus pentru bistriţean este statura.
.
Cert este că naţionala României are nevoie de garanţii puternice între buturi într-o grupă cu nume precum Italia, Franţa sau Olanda. Luca Toni, Henry sau Van Nistelrooy sunt jucători care transformă până şi cea mai mică eroare defensivă în titlu de-o şchioapă pentru ziare.
Prima poziţie pe listă este cea a portarilor. Gândind la postul de titular al naţionaleiîn sectorul portarilor numele cu cea mai mare rezonanţă este cel al lui Bogdan Lobonţ. După el se deschide un evantai de posibile nume de portari pentru care selecţionerul Victor Piţurcă ar putea găsi motive suficiente de a îi include în lotul pentru europene. Cine va fi rezerva lui Lobonţ rămâne o necunoscută. Vom avea parte, mai mult ca sigur, de o surpriză aici. Se bat pentru două locuri la geam, asta în cazul în care Piţurcă nu se va decide să rişte şi să ia doar doi portari, pe cel de-al treilea urmând să îl înlocuiască un jucător de câmp, rapidistul Coman, timişoreanul Marius Popa, Tătăruşanu de la Bistriţa, Bornescu de la Craiova şi recent debutantul Răzvan Stanca ( Dacia Mioveni ).
.
Naţionala României nu a avut niciodată ca punct forte postul de portar, însă au avut avantajul de a fi protejaţi de apărători de-a dreptul excepţionali. Referindu-ne strict la ultimele generaţii, Lung, Stelea sau Prunea au avut drept bodyguarzi jucători precum Gică Popescu sau Belodedici. Dacă gafele neaşteptate ale acestor portari nu şi-ar fi făcut apariţia în momente cruciale pentru istoria fotbalului românesc, probabil că acum vorbeam spre exemplu despre o posibila fosta vicecampioană mondială ( nu îmi iese din memorie saltul de balerină al lui Prunea încercând să atingă perciunii lui Anderson ).
.
Deocamdată îl avem pe Lobonţ titular de drept, cu o prestaţie îngrijorătoare în recentul derby contra celor de la CFR Cluj. Calităţi incontestabile. În zi de graţie poate scoate orice. Chiar şi penalty-uri. Aici apare o altă problemă a portarilor români. De la Duckhadam spre timpurile prezente nu îmi amintesc nici un goal-keeper care să se facă remarcat pentru o asemenea calitate specială.Lui Piţurcă îi rămâne aşadar de ales între cei cinci menţionaţi mai sus. Cu excepţia lui Stanca căruia procentele îi revin în număr destul de mic, toţi ceilalţi portari au şanse egale de a fi pe lista aleşilor. Preferaţii mei ar fi Coman pentru experienţa superioară faţă de ceilalţi şi Tătăruşanu, el deasemenea cu suficientă experienţă căpătată la naţionala mică. Un avantaj în plus pentru bistriţean este statura.
.
Cert este că naţionala României are nevoie de garanţii puternice între buturi într-o grupă cu nume precum Italia, Franţa sau Olanda. Luca Toni, Henry sau Van Nistelrooy sunt jucători care transformă până şi cea mai mică eroare defensivă în titlu de-o şchioapă pentru ziare.
Aşa că pentru postul de portar, Lobonţ şi ….. ?
1 comentarii:
eu nu vad semne de intrebare pt al 2-lea portar: D.Coman; pt al 3-lea pot aparea discutii..
george
Trimiteți un comentariu