THE KOP : LEGENDA


"Este dificil de explicat. Vezi stadionul gol şi ajungi să gândeşti că este doar o legendă.Însă începe partida şi se întâmplă ceva ciudat. Spectaculos. Spectaculos” Aceasta este definiţia pe care Fernando Torres i-a dat-o legendarei peluze de pe Anfield, “The Kop”, numită aşa în memoria numeroşilor soldaţi din Liverpool căzuţi la datorie pe o colină sud-africană la începutul secolului XX . Conexiunea între echipă şi tribună este intimă, spirituală, inexplicabilă. S-a transmis din generaţie în generaţie. Mereu la fel. La bine şi la rău. Nimic nu variază. “The Kop” este inima Liverpool-ului. Noul idol de pe Anfield Road încearcă să explice: ” După meciuri ieşim să ne antrenăm iar “The Kop” încă este acolo, patruzeci de minute de la sfârşitul partidei, cântând pentru echipă, pentru club, pentru Liverpool”.
.
Joci curat sau faci de ruşine fotbalul. Simplu. Alb sau negru. În “The Kop” este aplaudată echipa adversă dacă aceasta câştigă, steagurile engleze sunt interzise iar galeriile rivale nu sunt niciodată insultate…….cu excepţia celor de la Manchester United.
.
” Unicul lucru de care mă temeam era acela de a nu rata un gol deja cântat de băieţiidin The Kop”. Mii de persoane strigând, cântând, aplauze pentru portarul rival înmomentul încălzirii, aplauze şi cântece până la limita furiei la adresa echipeichiar şi atunci când pierde, aplauze pentru antrenor de fiecare dată când iese la marginea gazonului pentru a da instrucţiuni. Luând atitudine denunţând şi cerând scoaterea la suprafaţă a adevărului în cazul tragediei de la Hillsborough din 1989, eveniment nefericit în care şi-au pierdut viaţa 96 de suporteri “reds”, cu un mozaic format din peste 15 000 pe persoane. “The Truth” a rămas înfipt în peluza de pe Anfield Road pe durata a şase minute fără ca nimeni să se mişte de la locul său.
.
Pentru un “kopite” este sacru faptul de a ajunge devreme la stadion pentru a crea ambient; să recite numele titularilor; să cânte; să aplaude echipa înainte, în pauză sau la finalul meciului indiferent de rezultat, să aplaude rivalii dacă au meritat victoria, să poartesteagurile clubului, niciodată cel englez. ” Nu pleci niciodată înainte de sfârşitulmeciului, indiferent de rezultat. Noi nu suntem spectatori, noi facem parte din meci” spune una dintre legile celor de la “The Kop”. O alta cât se poate de serioasă şi ea spune” Nu cumpăra niciodată The Sun” declarându-şi dispreţul faţă de respectivul tabloid.
.
Stadionului Anfield Road îi mai rămân cam doi ani de viaţă, iar locul cel mai romanticdin fotbalul mondial va fi făcut bucăţele. ” Vom avea un nou stadion la fel ca ceilalţi,cu suporteri la fel de idioţi, cântând cântece idioate şi ridicole. Însă, pe noi, pe cei dinThe Kop nu ne cunoaşte lumea pentru aşa ceva”
.
Pentru ce este cunoscută “The Kop”?
.
“Dacă leşinai, lucru destul de probabil din cauza aglomeraţiei, erai scos din peluzăzburând peste capetele oamenilor. Când ajungeai jos nu mai aaveai nimic în buzunare. Era lege : cel ce leşina plătea un rând la bar”.
.
“Nu puteai merge la WC, nu te puteai mişca : făceai sul un ziar şi gata. Motiv pentru carefetele au intrat cu greu în această peluză. În 1987 într-un meci contra celor de la Everton,la golul de 3-1, bucuria a fost aşa de mare încât cei din spate m-au strivit de gard.Am avut trei coaste rupte, însă a meritat, pentru că i-am văzut de la doar un metru pe Beardsley, Rush şi Barnes împreună”. Amintiri de suporter.
.
“Prima oară când am jucat pe Anfield aveam 19 ani, tremuram de frică. M-au făcut în toate felurile. În cel de-al doilea meci mi-am zis să îi înfrunt. Le-am arătat fundul. În următorul derby, avea să sară pe gazon un tip din peluză şi să îmi dea o poşetă pe care scrie Dulce West. A fost momentul care mi-a ruinat toată viaţa. Până şi acum când intru în baruri se trezeşte câte unul să ma întrebe: - Gordon unde ti-e poşeta? ” îşi aminteşe Gordon West fost portar al celor de la Everton.
.
PESTE NOI CERUL” se poate citi pe un banner al celor din The Kop , aluzie la cei peste 30 de ani petrecuţi de cei mai pătimaşi suporteri englezi suportând ploaia pe Anfield Road. Iar în insula britanică plouă, nu glumă. În nici un alt loc nu se aud atâtea rugăciuni, pentru că nici o altă tribună nu are atâţi morţi de onorat.



Ultimul fapt inexplicabil cu tangenţă la legendarul “You.ll never walk alone” vine tocmaide la cel cu care am început acest articol, “The Kid” Torres. Martie 2007. Amicii lui Torres îi făceau cadou cu ocazia zilei de naştere o banderolă de căpitan pe care erau incripţionate următoarele cuvinte ‘We’ll never walk alone’, parafrazând celebrul slogan de pe Anfield. Ulterior într-un meci de Primera Divison cu Atletico Madrid, lui Torres i s-a desfăcut banderola iar fotografii de la Marca au reuşit să surprindă momentul. A fost un semnal pentru clubul Liverpool, un semnal că destinul lui Torres urma să se împerecheze cu peluza The Kop. Pentru că respectiva peluză nu a rămas datoare. Şi nici Torres..


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu