STEAUA SI INFLATIA DE ATACANTI

Steaua şi-a tras un set nou de atacanţi, compartimentul care a scărţâit serios în tur, văzându-se supus acum unei adevărate inflaţii.Cum se va descurca Marius Lăcătuş cu această inedită situaţie pentru el, rămâne de văzut. Cert este că se va vedea nevoit să aleagă şi să aplice varianta optimă şi tactica potrivită pentru a scoate echipa din Ghencea din proasta impresie vizuală pe care a lăsat-o în prima parte a sezonului. Asta dacă va fi lăsat, bineînţeles, pentru că transferurile au venit destul de tărziu pentru a se reuşi o omogenizare. Să încercăm să anticipăm câteva variante ce poartă numele unor mari antrenori europeni.

SOLUŢIA CAPELLO
O dată cu trecerea anilor, italianul şi-a patentat fără încetare sistemul : în primul rând apărarea şi se va ataca doar căutând superioritatea numerică în zone bine definite, de exemplu, doi atacanţi contra doi apărători. Capello caută această poziţie, însă în momentul în care echipa sa avansează, diferiţi jucători atacă o singură poziţie. Astfel, în momentul în care un fundaş are mingea, atacanţii căută centralul advers cel mai debil. Ceva asemănător stilului lui Capello s-a putut vedea în prima parte a campionatului la Steaua, în fazele fixe, momente în care "multe tancuri" steliste se plantau în aceeaşi zonă a careului, împingându-se reciproc, lipiţi, având încredere în faptul că dacă nu atinge unul balonul, celălalt va reuşi. Soluţie viabilă, forţa, cu Pepe Moreno şi Mendoza în avanposturi.

SOLUŢIA WENGER
Cea mai grea, pentru că este nevoie de multă dinamică şi energie pentru a o duce la îndeplinire, iar Stelei tocmai acest lucru i-a lipsit în tur.Ar fi o echipă total diferită, cu fotbal direct ca obiectiv principal, cu neapărata prezenţă a unui mijlocaş care să filtreze toate baloanele şi extreme care să surprindă în spatele adversarului, căutând conexiunea cu cei care vin din urmă. Atacuri scurte, însă verticale, electricitate în loc de toropeală, două-trei atingeri cel mult şi multă mişcare. Asta ar însemna un la fel de puternic efort din partea defensivei steliste, greu de obţinut în condiţiile în care cu excepţia lui Emeghara, restul apărătorilor în frunte cu Goian, sunt destul de lenţi.

SOLUTIA ANCELLOTI

Toată responsabilitatea ofensivă aplicată de acesta la Milan cade pe umerii a doi jucători: unul care dezechilibreză prin deplasarea balonului - Pirlo - altul care o face prin manevrarea lui pe traiectorii surprinzătoare - Kaka. Şi aici suferă Steaua, nu dispune de oameni care să facă legea în spatele vârfurior. Pentru a avea atacanţi care să profite de dezechilibrul provocat de cei care fac mişmaşuri cu mingea la mijloc, trebuie să ai şi mijlocaşi. Ar fi o Steaua solidă în apărare şi în care şapte jucători vor avea ca unică misiune recuperarea mingii. Urmează cei doi oameni cheie, alternativă la Kaka & Pirlo, alternativă greu de găsit la Steaua, deocamdată,alături de Dică puţin retras nevăzând un posibil alt cap limpede. Varianta ideală pentru atac ar fi perechea Moreno, competându-se reciproc, forţă şi viteză.

Nu suntem antrenori, însă cu toţi putem opina şi inevitabil o şi facem. Lăcătuş va fi nevoit însă să gestioneze avalanşa de atacanţi din Ghencea, pentru că ar putea fi totul în zadar, din moment ce, cel a cărui meserie este să dea gol îşi pierde timpul pe marginea careului advers.Iar loja luxoasa din inaltul tribunei va avea mai multe motive ca oricand sa declanseze tiradele cu iz umilitor.