Ronaldinho este ultima victimă. În mai puţini de doi ani a trecut de a fi considerat Cel Mai Bun Fotbalist din Lume, lider indiscutabil al unei Barcelona ce avea să câştige în sfârşit ce-a de-a doua Liga a Campionilor din istoria sa, referinţă a selecţionatei braziliene şi icoană mediatică la nivel mondial, la cea a unei stele stinse şi cu simptomele unui declin fizic şi fotbalistic alarmant. Este ceea ce în lumea fotbalului mare se numeşte ” sindromul îngerului căzut”, un rău de înălţime care în istoria recentă a fotbalului, deja le-a trimis factura şi altor staruri braziliene care au trecut de la glorie în infern cu aceeaşi rapiditate cu care rezolvau partidele.
-
Rivaldo, Ronaldo sau Adriano sau chiar Romario au suferit acest sindrom într-un anumit moment al carierei lor. Dorul de casă, înfruntările cu antrenorul de servici, acuzaţiile unei vaporoase vieţi de noapte, accidentările sau încăpăţânarea de a schimba club după club au fost unele dintre motivele care la data respectivă au semnificat decăderea fiecăruia dintre aceşti fotbalişti.
-
Disparitia ambitiei.
-
Poate fi considerată dispariţia ambiţiei provocată de câştigarea de titluri şi automat mulţi bani, neştiinţa de a gestiona faima sau discrepanţe în comportamentul faţă de antrenori, adevărul este că în toate cazurile şi în fiecare dintre ele , fotbalistul a sfârşit prin a abandona clubul pe uşa din spate, acuzat că nu mai este dedicat echipei şi în cele mai multe dintre cazuri la preţ de reducere. A fost cazul lui Rivaldo, stângaciul care a avut pentru puţin timp Camp Nou la picioare la finalul anilor 90, ceea ce avea să îi aducă drept recunoaştere mondială un Balon de Aur. Pornită fiind ce-a de-a patra campanie a sa în tricoul blau-grana, a luat startul şi declinul său ca fotbalist. Foaia de salariu ( 6,6 milioane de euro free taxe ) şi degetul acuzator al suporterilor care cu doar căteva luni în urmă îl idolatrizau,l-au scos ţap ispăşitor al prostului moment prin care trecea echipa catalană. Acelaşi lucru avea să i se întâmple şi lui Ronaldo la Real Madrid doar câţiva ani mai tărziu.
-
“Sindromul Îngerului Căzut” de care au suferit atât Rivaldo cât şi Ronaldo au avut drept numitor comun, conflictele cu antrenorii. În cazul lui Ronaldo polemica a fost dublă. Prima dată la Inter cu Hector Cuper în 2002, forţându-şi plecarea de la un club care îi adusese consacrarea şi îl sprijinise în încercarea de a trece peste grava accidentare suferită la genunchi. Mai tărziu la Real Madrid s-a contrat cu Fabio Capello, care s-a dispensat foarte uşor de el reuşind să îl plaseze celor de la AC MILAN.De data aceasta accidentarile si implicit clubul nu mai au rabdare cu el. Rivaldo în schimb, doar ce primise Balonul de Aur,s-a gândit să îşi pune singur beţe în roate , cerându-i antrenorului de atunci al Barcelonei să nu îl mai pună extremă stângă şi să îl folosească mai mult pe postul de mijlocaş central. Olandezul nu a înghiţit ifosele brazilianului, reproşându-ica dacă a câştigat Balonul de Aur a făcut-o tocmai pentru că a fost folosit pe banda stangă. A fost scânteia care l-a dus pe Rivaldo pe un drum de pe care nu a mai reuşit să revină în elita fotbalului mondial.
-
FĂRĂ LOC ÎN ECHIPĂ.
-
Penultimul capitol al acestui “sindrom” l-a avut în centrul atenţiei pe Adriano. Suporterii lui Inter îşi bucurau ochii cu puterea fizică şi simţul de golgeter al celui care între 2004/2006 avea să marcheze de 47 de ori în 89 de partide. Ajunsese să atingă maturitatea fotbalistică. Cel puţin aşa părea. Însă începutul sezonului 2006/2007 nu a mai fost acelaşi. Ieşirile nocturne, surplusul de greutate( ajunsese ca acul cântarului să arate cifra 99 în dreptul kilogramelor ) şi problemele cu alcoolul au generat o criză care a obligat clubul să îl îndepărteze de lângă echipă. A ajuns în final înapoi în Brazilia , la Sao Paolo. Cine s-ar fi gândit acum doi ani că stăpănul dinIL Calcio avea să rămână fără loc în Serie A.Poate doar aceia care se ghidează după regulile acestui “sindromul al îngerului căzut” : anticipând faptul că o dată depăşit un anumit ciclu cu acelaşi club, starurile braziliene cedează. Ultimul pe listă, Ronaldinho, pe care şefii Barcleonei îl ţin la păstrare pentru ca preţul lui să nu cadă la fel de rapid ca indicele burselor în ultimul timp. Excepţia de la regulă, se numeşte Kaka în timp ce “marea speranţă a sindromului ” se numeşte Robinho, cel pe care sosirea la Real Madrid, l-a făcut să îşi schimbe părerea despre imensele lanţuri şi pandative de aur.
-
Rivaldo, Ronaldo sau Adriano sau chiar Romario au suferit acest sindrom într-un anumit moment al carierei lor. Dorul de casă, înfruntările cu antrenorul de servici, acuzaţiile unei vaporoase vieţi de noapte, accidentările sau încăpăţânarea de a schimba club după club au fost unele dintre motivele care la data respectivă au semnificat decăderea fiecăruia dintre aceşti fotbalişti.
-
Disparitia ambitiei.
-
Poate fi considerată dispariţia ambiţiei provocată de câştigarea de titluri şi automat mulţi bani, neştiinţa de a gestiona faima sau discrepanţe în comportamentul faţă de antrenori, adevărul este că în toate cazurile şi în fiecare dintre ele , fotbalistul a sfârşit prin a abandona clubul pe uşa din spate, acuzat că nu mai este dedicat echipei şi în cele mai multe dintre cazuri la preţ de reducere. A fost cazul lui Rivaldo, stângaciul care a avut pentru puţin timp Camp Nou la picioare la finalul anilor 90, ceea ce avea să îi aducă drept recunoaştere mondială un Balon de Aur. Pornită fiind ce-a de-a patra campanie a sa în tricoul blau-grana, a luat startul şi declinul său ca fotbalist. Foaia de salariu ( 6,6 milioane de euro free taxe ) şi degetul acuzator al suporterilor care cu doar căteva luni în urmă îl idolatrizau,l-au scos ţap ispăşitor al prostului moment prin care trecea echipa catalană. Acelaşi lucru avea să i se întâmple şi lui Ronaldo la Real Madrid doar câţiva ani mai tărziu.
-
“Sindromul Îngerului Căzut” de care au suferit atât Rivaldo cât şi Ronaldo au avut drept numitor comun, conflictele cu antrenorii. În cazul lui Ronaldo polemica a fost dublă. Prima dată la Inter cu Hector Cuper în 2002, forţându-şi plecarea de la un club care îi adusese consacrarea şi îl sprijinise în încercarea de a trece peste grava accidentare suferită la genunchi. Mai tărziu la Real Madrid s-a contrat cu Fabio Capello, care s-a dispensat foarte uşor de el reuşind să îl plaseze celor de la AC MILAN.De data aceasta accidentarile si implicit clubul nu mai au rabdare cu el. Rivaldo în schimb, doar ce primise Balonul de Aur,s-a gândit să îşi pune singur beţe în roate , cerându-i antrenorului de atunci al Barcelonei să nu îl mai pună extremă stângă şi să îl folosească mai mult pe postul de mijlocaş central. Olandezul nu a înghiţit ifosele brazilianului, reproşându-ica dacă a câştigat Balonul de Aur a făcut-o tocmai pentru că a fost folosit pe banda stangă. A fost scânteia care l-a dus pe Rivaldo pe un drum de pe care nu a mai reuşit să revină în elita fotbalului mondial.
-
FĂRĂ LOC ÎN ECHIPĂ.
-
Penultimul capitol al acestui “sindrom” l-a avut în centrul atenţiei pe Adriano. Suporterii lui Inter îşi bucurau ochii cu puterea fizică şi simţul de golgeter al celui care între 2004/2006 avea să marcheze de 47 de ori în 89 de partide. Ajunsese să atingă maturitatea fotbalistică. Cel puţin aşa părea. Însă începutul sezonului 2006/2007 nu a mai fost acelaşi. Ieşirile nocturne, surplusul de greutate( ajunsese ca acul cântarului să arate cifra 99 în dreptul kilogramelor ) şi problemele cu alcoolul au generat o criză care a obligat clubul să îl îndepărteze de lângă echipă. A ajuns în final înapoi în Brazilia , la Sao Paolo. Cine s-ar fi gândit acum doi ani că stăpănul dinIL Calcio avea să rămână fără loc în Serie A.Poate doar aceia care se ghidează după regulile acestui “sindromul al îngerului căzut” : anticipând faptul că o dată depăşit un anumit ciclu cu acelaşi club, starurile braziliene cedează. Ultimul pe listă, Ronaldinho, pe care şefii Barcleonei îl ţin la păstrare pentru ca preţul lui să nu cadă la fel de rapid ca indicele burselor în ultimul timp. Excepţia de la regulă, se numeşte Kaka în timp ce “marea speranţă a sindromului ” se numeşte Robinho, cel pe care sosirea la Real Madrid, l-a făcut să îşi schimbe părerea despre imensele lanţuri şi pandative de aur.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu