Articol scris de Gică Craioveanu,apărut în ediţia tipărită din 3 ianuarie 2008 a cotidianului sportiv spaniol Marca.
"Nu e nimic mai important pentru o echipă de fotbal decăt unitatea vestiarului.Dacă este unit,grupul va fi puternic şi ăsta nu este un topic.Pe gazon se simte enorm asta.Vestiarul este ca o familie:dacă este un ambient bun,eşti fericit,în caz contrar,totul se transformă într-un coşmar.Am o mulţime de amintiri din vestiarele echipelor la care am jucat şi care nu le voi uita niciodată.Îmi amintesc Mondialul din 1998,atunci când împreună cu întreaga naţională de fotbal a României am promis că ne vom vopsi părul blond în cazul depăşirii grupelor.Acel grup de jucători a reuşit respectiva performaţă şi absolut toţi,fără nici o excepţie am îndeplinit promisiunea,deşi credcă am rămas cam devreme fără o parte din podoaba capilară tocmai din acel motiv.Însă compromisul vestiarului era mai important decât orice.
Cheia este în veterani,ca element de uniune,iar după aceea în antrenor.Dacă veteranii asimilează tinerii şi formează un grup unitar,orice miracol este posibil.Cel mai bun exemplu l-am trăit la Getafe.Mare parte din ascensiunea celor de la Getafe se datorează exceletei atmosfere din vestiar.Respectul celor tineri faţă de veterani era un punct logic.În primul an din cariera mea de profesionist,căram geamantanele celor mai în vîrstă,aveam braţele întinse până la genunchi.Cu timpul,aceste amănunte au dispărut,însă respectul trebuie să fie punctul forte în vestiar.
Antrenorul este o la fel de importantă piesă în tot acest angrenaj.Îmi amintesc de Javier Irureta,atunci când jucam pentru Real Sociedad,cel care se lăsa cuprins de euforie în cazul în care câştigam două meciuri consecutive şi invita toată echipa la restaurant. Sau Quique Sanchez Flores,la Getafe,cel care ne scotea la un pahar de whisky după ,mesele de seară.Ori selecţionerul României,Anghel Iordănescu,care după o partidă ne spunea:"Mâine dimineaţă la ora nouă,toţi la antrenament.În rest,faceţi ce vreţi,atât timp cât nu vă aduce poliţia."Acestor amănunte,jucătorul le este recunăscător şi creează complicitate.
Însumând valoarea veteranilor şi a antrenorului se poate înţelege,spre exemplu,titlul cucerit de Realul lui Fabio Capello sezonul trecut.Unitatea acelui vestiar s-a văzut în ultimele meciuri ale sezonului şi premiul a fost titlul câştigat.Cel mai rău lucru care se poate întâmpla într-un vestiar este lupta "ego-urilor".Când se întâlnesc multe vedete,apar problemele.Noi,fotbaliştii,sunt egoişti din fire,ne credem cei mai buni din lume şi asta umfla factura.Este ceea ce se întâmplă acum cu Barcelona,la fel cu ceea ce s-a întâmplat cu acel Real Madrid galactic.Aici se vede valoarea unui vestiar unit."
Ca o notă personală,trecând peste valoarea loturilor sau rânceda controversă din jurul arbitrajelor,cred că stabilitatea vestiarului a făcut până în momentul de faţă diferenţa dintre ardelenii de la CFR Cluj şi echipele din Capitală.Sindrom resimţit cel mai puternic la Steaua.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu