Geniul prizonier în sticlă

"Acum beau Coca-Cola, nu mai consum Coca-Cola, m-am schimbat". Era judecata unui creier de hamster, încăpăţânat în ascunde adevărul unui fotbalist cu inimă de elefant. Era doar o altă debilă amăgire a unui fotbalist, care la fel ca şi Maradona, avea nevoie de ceea ce avea nevoie. Era momentul în care fostul decar de la Newcastle, Tottenham sau Lazio avea să fie reţinut de poliţie într-un bar din estul Londrei, pe motiv ca ar fi agresat un alt client. Şi totul plecase după un exploziv cocktail de tequila, coniac şi bere. Gascoine, nu şi-a dat niciodată oportunitatea de a învăţa din greşelile lui George Best. A moştenit talentul acestuia atunci când vine vorba de minge,însă şi pasiunea pentru sticlele cu multe grade în interior. A copiat prima oară fotbalul idolului său, pentru ca apoi să facă la fel şi cu alcoolismul. A ajuns prin clinici private în încercarea de a scăpa de viciu, însă de formă înconştientă Gascoine a vrut mereu sa fie egal cu Best. El însuşi s-a caracterizat :

- Se vorbeşte mult de asemănările dintre mine şi George Best , iar unicul lucru adevărat este că amândoi iubim balonul şi whisky-ul, sau invers.

Între "anecdotele" lui Gazza, derivate toate din beţii crunte se găsesc de exemplu : a intrat cu un autobuz pe terenul de antrenament, şi-a bătut iubita până i-a rupt nasul, pagube considerabile provocate unui hotel după o beţie de pomină - lucru ce l-a costat prezenţa la Mondialul din Franţa - , distrugerea interiorului unui avion, o bătaie în cel mai pur stil de stradă cu liderul grupului rock Oasis şi bineînţeles mai mult de zece arestări pentru scandaluri provocate prin baruri, cu suporterii, cu barmanii sau cu poliţiştii. În fiecare zi se trezea în altă cameră. A încercat, în zadar, sa marcheze un gol viciului său, însă pierde mereu în prelungiri:

-Am fost atât de deprimat, încât m-am gândit să ma sinucid, însă nu vreau să le fie milă de mine. Era foarte complicat să admit că eram alcoolic. Acum beau un brandy dublu înainte de un meci, deja nu mai sunt cele patru sticle de whisky din trecut "....

Genial, anarhic, iritant şi iregular. Un corp de balenă, susţinut de nişte fragile picioare de pelican, însă a avut mereu o creativitate sublimă cu mingea între acele picioare. Mereu a fost aşa. Mereu a trăit pe drumul excesului. O jucărie ruptă a mingii. Va sfărşi aşa. Prizonierul sticlei.