Fasolea bătută este vie.Revoluţia inspectorului Clouseau încă nu a triumfat.Şi fotbalul continuă să fie simţit ca un război în majoritatea cluburilor englezeşti.Cam asta vroia să spună acum ceva zile francezul Malouda,un jucător cu fizic impresionant transferat în vară de către Chelsea. "Antrenamentele de aici te fac să îţi fie frică" spunea francezul."Sunt la fel ca meciurile propriu zise.Ieşi de pe gazon distrus.Pentru ca mai apoi,în meciurile adevărate,să pară că majoritatea celor de pe teren au rămas fără creier.Se joacă din instinct.La Chelsea,ceea ce mâncăm nu este controlat.Poţi mânca orice,să bei orice.Noroc că am ajuns aici la 27 de ani şi nu am urmat aceeşi dietă ca restul până acum" a tras linie Malouda. Ce i-o fi venit?
Surprinde.Unu.Pentru că în era lui,Mourinho a profesionalizat până şi meniul zilnic prin aducerea la echipă a unui bucătar italian,descoperit în hotelul în care se concentra echipa.Munca bucătarului era pe deasupra supervizată de un medic.Doi.Pentru că Arsene Wenger antreneazăîn Premier League din 1996.
Francezul a sosit de la Arsenal cu misiunea de a demonta o echipă a cărui lider era un alcoolic,Tony Adams.Tunarii,erau de faptîn acele vremuri,reflecţia pură a fotbalului britanic: fasole şi carne la cuptor,hamburgeri şi multă bere.Viaţă de pub-uri.Zeropeşte.Fundaşul Lee Dixon l-a primit spunându-i că pare un profesor de geografie.Iar Ray Parlour,un alt simbol al echipei,îl imitaca şi cum ar fi fost vorba de inspectorul Clouseau.Nu avea de unde să ştie că în faţa lui ajunsese omul care va revoluţiona prima ligă engleză.Totul a început cu un cronometru,Liga japoneză şi sushi.
"Am trăit doi ani în Japonia şi acolo am probat cea mai bună dietă din lume" anunţa Wenger în vestiar."Se bazează fundamental pe legume fierte,peşte şi orez.Fără grăsimi,fără zahăr.Când trăieşti în Japonia îţi dai seama că acolo nu sunt graşi.Cred că în Anglia mâncaţi prea mult zahăr şi carne şi nu suficiente legume" Au existat jucători care au vrut să iasă din vestiar ca şi cum era vorba de 100 metri plat. Primul,Ian Wright,cel care acum este imaginea unei campanii prin care le este aratată calea de a se hrani bine copiilor englezi.
"Wenger a interzis Coca-Cola,a terminat cu hamburgerii în loc de mic dejun şi cu berea servită în autocar după meciuri" îşi aduce aminteSilvinho,ex-Arsenal,acum la Barcelona.Antrenamentele au început să fie mai scurte.Însă sub cronometru.Fiecare exerciţiu a început să fie cronometrat.Mişcările de încălzire ( vă vine să credeţi sau nu,o raritate la antrenamente până la sosirea lui Wenger) au devenit obişnuinţă,la fel ca şi vizitele la hotelul de peste drum de vechile terenuri de antrenament ale lui Arsenal.Avea toate dotările de care aveanevoie acel hotel ( Sopwell Hotel ,pentru cei care vizitaţi Londra ),piscină,sală de forţă,însă peste toate,bucătărie mediteraneană.Înainte de Wenger,pastele,fără sos;legumele;uleiul de măsline;toate astea erau excepţii în Premier League.Astăzi o regulă generală.
Explică un jucător ca răspuns la întrebare "Nu a mai rămas nimic din vechile timpuri?" ...."O dată pe an.Avem noaptea de Crăciun.Sunt două zile consecutive în care poţi să bei până cazi lat sau să nu bei deloc.Depinde de fiecare." După aceea se revine la normal.Lucru reflectat în presa insulară.Apar tot mai puţine scandaluri cu beţii crunte ale fotbaliştilor prin cluburi.Poate cei de la Chelsea au scăpat de sub control.
Însă Malouda trebuie să îi mulţumească lui Arsene Wenger.Fără el ar fi băut acum bere până şi în antrenamentele de pe Stamford Bridge.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu