“Pentru mine nu contează de unde sunt.Îi vreau doar pe cei mai buni,iar acum nu sunt englezii aceia.”
=
Acestea au fost cuvintele lui Arsene Wenger în interesanta dispută de idei pe care o duce cu Alex Ferguson,în privinţa numărului de jucători străini din Premier League.
=
Dacă ne fixam pe loturile echipelor româneşti,observăm că CFR Cluj are doar 3 sau 4 jucători români care ajung să joace în prima echipă,la Steaua cei mai buni oameni sunt Zapata şi Emeghara ( via Gigi Becali ),iar alţii doi Elton şi Thereau sunt plânşi de suporterii de pe Ghencea,oamenii de bază ai Vasluiului sunt Ljubinkovic şi Temwanjera,iar la Timişoara legea o fac sârbii,slovenii,cehii şi camerunezii.Sensul acestor discuţii vine în funcţie de interesele fiecăruia.Îi preocupănaţionalitatea jucătorilor pe suporteri?Dacă stăm şi ne gândim la selecţionată,presupunem că această tendinţă de globalizare a ligiinu e prea binevenită,pentru că ar urma să scadă numărul jucătorilor selecţionaţi,lucru ce ar produce automat o debilizare a naţionalei.
=
Însă dacă stăm să ne găndim în termenii unui club,afirmaţiile lui Wenger se potrivesc de minune.Eu ca suporter al unei anumite echipe,lăsănd toate polemicile şi discuţiile la o parte,aş vrea să văd dacă este posibil,cei mai buni jucători,indiferent de locaţia din care provin,încurtea favoriţilor mei( Arsenal a trăit momentul său de glorie maximă bazându-se pe această filozofie şi Emirates Stadium se umplemeci de meci ).
=
Când o echipă este mare şi are posibilitatea financiară de a fi,ideea este de a cumpăra ceea ce este mai bun şi disponibil totodată.A limita numărul de jucători pe criterii geografice,într-o economie de piaţă liberă,înseamnă să atentezi contra prinicipiului basic al fotbalului.Normal că tututor ne-ar place să avem echipe sută la sută autohtone,însă acolo intervin alţi factori,cum ar fi munca în propriile pepiniere ,ceea ce în România este aproape egal cu zero.
=
Modelul fotbalului de mâine este acela pe care a pariat un vizionar Wenger.Unii încearcă să măture prin propria casă,însă atunci când nuai ce, trebuie să se caute alte opţiuni, mapamondul întreg este plin de talent care merită o oportunitate.Se numeşte concurenţă,iar astanu le-ar strica jucătorilor români,obişnuiţi să ceară mult în şi pentru prea puţin timp.
=
Acestea au fost cuvintele lui Arsene Wenger în interesanta dispută de idei pe care o duce cu Alex Ferguson,în privinţa numărului de jucători străini din Premier League.
=
Dacă ne fixam pe loturile echipelor româneşti,observăm că CFR Cluj are doar 3 sau 4 jucători români care ajung să joace în prima echipă,la Steaua cei mai buni oameni sunt Zapata şi Emeghara ( via Gigi Becali ),iar alţii doi Elton şi Thereau sunt plânşi de suporterii de pe Ghencea,oamenii de bază ai Vasluiului sunt Ljubinkovic şi Temwanjera,iar la Timişoara legea o fac sârbii,slovenii,cehii şi camerunezii.Sensul acestor discuţii vine în funcţie de interesele fiecăruia.Îi preocupănaţionalitatea jucătorilor pe suporteri?Dacă stăm şi ne gândim la selecţionată,presupunem că această tendinţă de globalizare a ligiinu e prea binevenită,pentru că ar urma să scadă numărul jucătorilor selecţionaţi,lucru ce ar produce automat o debilizare a naţionalei.
=
Însă dacă stăm să ne găndim în termenii unui club,afirmaţiile lui Wenger se potrivesc de minune.Eu ca suporter al unei anumite echipe,lăsănd toate polemicile şi discuţiile la o parte,aş vrea să văd dacă este posibil,cei mai buni jucători,indiferent de locaţia din care provin,încurtea favoriţilor mei( Arsenal a trăit momentul său de glorie maximă bazându-se pe această filozofie şi Emirates Stadium se umplemeci de meci ).
=
Când o echipă este mare şi are posibilitatea financiară de a fi,ideea este de a cumpăra ceea ce este mai bun şi disponibil totodată.A limita numărul de jucători pe criterii geografice,într-o economie de piaţă liberă,înseamnă să atentezi contra prinicipiului basic al fotbalului.Normal că tututor ne-ar place să avem echipe sută la sută autohtone,însă acolo intervin alţi factori,cum ar fi munca în propriile pepiniere ,ceea ce în România este aproape egal cu zero.
=
Modelul fotbalului de mâine este acela pe care a pariat un vizionar Wenger.Unii încearcă să măture prin propria casă,însă atunci când nuai ce, trebuie să se caute alte opţiuni, mapamondul întreg este plin de talent care merită o oportunitate.Se numeşte concurenţă,iar astanu le-ar strica jucătorilor români,obişnuiţi să ceară mult în şi pentru prea puţin timp.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu