Liverpool - Arsenal . Nevoia de puncte versus euforie.

Ce săptămână contrastantă au trait Liverpool şi Arsenal ! În timp ce Europa întreagă elogia jocul celor de la "gunners" în acel 7-0 din faţa Slaviei Praga, "the reds" se întorceau din Stambul cu capul plecat de către sabia otomană şi viitorul în Championscompromis parţial.Două realităţi radical opuse care se vor întălni această duminică pe Anfield.Dacă dinamica ar avea importanţădecisivă,elevii lui Wenger ar fi clar favoriţi.Însă marile partide,de multe ori,nu au nimic în comun cu contextul sau pasa proastă.
Cesc Fabregas este instalat din nou în prim-planul mediatic.Din momentul terminării partidei cu cehii,massmedia nu i-a dat pic de respiro.Toţi vor să vorbească cu "copilul momentului",cu motorul care dă cel mai bun randament,cu directorul orchestrei.Şi asta pentru transcendenţasă în joc deja nu mai poate fi ignorată de nimeni.Poate că înnainte era indeajuns să îl observi fugar pentru a îţi da seama ce rol îi revine pe gazon.Acumdacă nu eşti atent poţi pierde în fracţiune de secundă,pasele sale inteligente şi precizia milimetrică.Acum şi cei mai distraţi suporteri percutează la impactul său.Are deja nouă goluri înscrise în acest sezon.Producţia sa la finalizare estechiar peste cea a atacanţilor pursânge.

Însă dacă ceva se elogiază mult la acest Arsenal,este spiritul colectiv.Fluiditatea sa permanentă,armonia perfectă,piesele se mişcăde o formă aparent haotică,însă mereu se găsesc una pe cealaltă.Schimbul de poziţii,fotbalul combinativ,viteza cu care circulă balonul.Ordinele lui Wenger?,aceleaşi de la acea echipă care a câştigat Premier League fără să piardă nici măcar o partidă în sezonul 2003/2004.Regenerare ciclică cu splendoarea adolescenţei.Doar Kolo Toure repetă rolul,însă noii copii ai lui Arsene reproduc fidel şabloanele unui Pires,Ljungberg,Vieira,Bergkamp sau ale unui Henry.Inclusiv Flamini a reuşit să îl facă pe Gilberto Silva,un alt supravieţuitorsă privească liniştit de pe banca de rezerve la imparabilul schimb de generaţii.Theo Walcott,18 ani şi cu o presiune imensă pe umeri încă de la 16,cere şi el prioritate.Ultimele sale prestaţii cer ţipănd postul de titular pe Anfield.Iar Wneger,care este un non-conformist,probabil i-l va da.

Acum.Dacă vrem să vorbim de Liverpool,trebuie să schimbăm discursul.Lui Benitez i-au venit întăriri în vară pentru ca fotbalul său să fie mai dezechilibrant în atac şi ca să nu se piardă puncte preţioase în partide aglomerate de nişte rivali ultradefensivi,aşa cum se întâmpla sezonul trecut.Fără îndoială,chiar dacă Liverpool încă nu a fost învinsă în Premier League,echipa pare să trăiascăpentru al patrulea an consecutiv aceaşi istorie.Tendinţa irezistibilă a antrenorului spaniol de a face rotaţii.Presa engleză de sport,nu înţelege lăsarea pe bancă a lui Fernando Torres exact în moemntul în care începuse să îşi dea drumul la joc şi să cucerească galeria.Acum după nulul aport adus de perechea Kuyt-Voronin lângă Bosfor,fanii de pe Anfield se roagă ca Fernando Torres să se fie recuperat după uşoara accidentare suferită la naţionala Spaniei pentru a şicana apărarea tunarilor.Participarea creierului,un alt spaniol Xabi Alonso,nu este nici ea garantată,însă cel puţin acolo,Rafa Benitez se poate încrede în talentul brazilianului Lucas Leiva,care a dat destulă satisfacţie în puţinele minute în care a fost folosit.Presiunea de data aceasta va fi însă enormă:un triumf al vizitatorilori-ar lăsa la nouă puncte în spatele liderului.Va fi nevoie încă o dată să fie învăţată lecţia vieţii în trenă.