DIN CICLUL "ŞCOLI DE FOTBAL",ASTĂZI : RAIUL PORTUGHEZ

Din momentul în care Mourinho a deschis uşa,mulţi fotbalişti portughezi au ajuns în efectivele cluburilor din primele ligi europene.Competiţia portugheză s-a transformat într-o mare companie ce exportă produse de mare calitate pe care le cumpără sau le fabrică fără mari investiţii şi care posterior,sunt vândute pe sume care rup toate recordurile.Un exemplu de eficacitate managerială demn de urmat.

Transferul lui Pepe la Real Madrid a deschis dezbaterea.Pentru unii plata unei sume de 30 de milioane de euro pentru un apărător era o manieră stupidă de a umfla piaţa transferurilor.Fără îndoială,Pepe nu a fost unicul fotbalist portughez care a atins această sumă pe această piaţă a transferurilor în ultima perioadă.Nani şi Anderson la Manchester,alte exemple.Pentru ceva mai puţin,Simao Sabrosa a fost la fel,un subiect la modă pe piaţa portugheză.Iar Quaresma sta în retrovizor.

Dinamica este cam aceeaşi:cluburi ca Porto sau Sporting Lisabona fac "treaba murdară",aceea de a racola tinere talente şi de a le modela,în timp ce echipele receptoare beneficiază de munca depusă de laboratoarele portugheze.Deşi în realitate, nu este clar cine de cine profită.Acest an, vânzările lui Pepe,Anderson,Nani şi Simao Sabrosa au însumat un total de 107 milioane de euro.Toţi aceşti bani sunt reinvestiţi în enorma campanie de "scoouting" dusă în interiorul şi exteriorul Portugaliei sau în întreţinerea propriilor şcoli de fotbal.

Ceea ce caută însă cu adevărat cluburile portugheze ese posibilitatea de a putea concura cu marile puteri fotbalistice ale Europei  şi de a menţine îndeajuns timp în propria curte micile bijuterii fotbalistice.

Pionerii

Futre,Rui Barros şi Figo au fost pionerii sistemului de export portughez.Acum,cele trei milioane plătite de Atletico Madrid pentru Futre s-a multiplicat cu zece în doar douăzeci de ani după,ajungăndu-se la cele 31,5 plătite de Manchester pentru Anderson catre Porto.A urmat ani mai târziu,Cristiano Ronaldo şi milioanele cele mai bine investite de "diavolii roşii", 17 la număr,Deco ajuns la Barcelon pentru
alte 21 de milioane şi Carvalho luat de Mourinho la Chelsea imediat ce luase frâiele echipei londoneze.Mourinho e fost cel care a dat startul pescuitului de jucătorii din propria ţară. Când Abramovich l-a ales pentru a conduce proiectul său sportivo-industrial la Chelsea,Mourinho,pe atunci proaspăt căştigător al Ligii Campionilor cu Porto,i-a tras după el,pe lăngă Carvalho,pe Paulo Ferreira,Tiago şi Nuno Morais pentru astronomica sumă( dacă ne uităm la nume) de 62 de milioane de euro.Însă,fără îndoiala,randamentul unor transferuri ca Figo la Barcelona sau Real Madrid şi mai târziu Cristiano Ronaldo la Manchester United a dus la acest boom de interes către jucătorii portughezi.

O mină de exploatat.

Trecând peste ceea ce poate părea,în Superliga Portugheză încă mai rămân căteva perle de care încă s-a atins nimeni.Sporting îi are pe apărătorul central Miguel Veloso,atavantul Djalo şi centralul Moutinho,toţi din aceeaşi generaţie cu cei plecaţi la Manchester.Se încearcă reţinerea lor pentru căt mai mult timp în club,competiţiile europene în care clubul este angrenat deschizând posibilitatea de urcare a preţului acestora la bursa transferurilor.Acelaşi lucru la Porto:Lucho Gonzalez,Vierinha sau Renteria sunt încă intacţi pentru moment.La Benfica doar ce a sosit starul MLS-ului american,Freddy Adu care împreună cu Riveiro şi Cardozo sunt baza noii echipe.Atăt Cardozo,căt şi Freddy Adu sau Lucho Gonzalez sunt exemple clare ale intenrului efort de recrutare dus de cluburile portugheze dus pe celălalt mal al Atlanticului.Pentru Deco,Diego ( Werder Bremen ) sau Anderson,Portugalia are semnificaţia primei staţii

Cei care cumpără cel mai mult

Barcelona şi Manchester United sunt cluburile care bagă cei mai mulţi bani în conturile cluburilor portugheze.Asta dacă nu ţinem cont de particularul caz al celor de la Dinamo Moscova.În 2005 s-au reunit la clubul rus nu mai puţin de şapte fotbalişti portughezi.Un alt multimilionar rus,Alexei Fedorichev,proprietarul clubului din 2004,a arat pur şi simplu jumătate de ligă portugheză,luăndu-i  pe Costinha,Maniche,Frechaut,Danny,Jorge Ribeiro,Derlei şi Cicero.În Romănia cunoaştem foarte bine cazul CFR Cluj,deşi nu vreau să mai intru în amănunte,riscănd o polemică asupra calităţii celor sosiţi acolo.

Singura problemă apărută în ecuaţie,este aceea că avalanşa de ieşiri vor provoca probabil o stagnare a fotbalului portughez în raport cu celelalte campionate.Parte pozitivă este că banii captaţi vor servi de motivaţie extra pentru a continua pariul pus pe formarea de jucători.Este principala armă a Portugaliei de a continua să fie un nume important în panorama fotbalistică europeană.