MOURINHO ŞI RUŞII

Sunt mulţi cei care se întreabă ce s-a întâmplat cu acest puternic portughez care a sosit la Chelsea pentru a marca o eră,constructor al unei echipe desenate pentru a impune o dominare totală.O echipă care avea tehnică,viteză şi tinereţe,însă drumul s-a terminat,Mourinho a plecat de lăngă "the blues" plictisit şi totodată uşurat.

Un amic îmi spunea cu ceva vreme în urmă că viaţa unui antrenor la o echipă mare nu e altceva decăt o numarătoare inversă a zilelor, a etapelor care îţi mai rămân până la plecare.Nimeni nu se salvează(poate doar sir Ferguson),finalul se apropie şi timpul devorează până şi dinozaurii cei mai enormi.Cu Mourinho această afirmaţie se copletează perfect:nimeni nu face să treacă ciclurile mai rapid decât el.Forma sa de
a proteja echipa este contrariul a ceea ce face marele său rival de la Barcelona,Rijkaard:în timp ce olandezul îşi apără jucătorii evitând scandalurile,Mourinho şi-a luat mereu asupra sa toate criticile,a provocat certuri,s-a pus în centru atenţiei publice, a sărit la gătul adversarilor.Cu el nimeni nu se întreba de unde veneau golurile lui Drogba sau cum putea sa evolueze mai bine Makelele.Toată presiunea era a lui.Inima lui Chelsea,Lampard,Terry,Makelele,Drogba sau Essien la fel, erau ai lui.Îl adorau, aveau nevoie de el.Plecarea lui va fi o adevarată psihică pentru echipă.Chelsea îi va simţi enorm lipsa.Au fost facute multe transferuri însă vedeta era el.

Portughezul bazează tot in ermetică.Îşi forjează echipa folosindu-se de o uniune indivizibilă.Lansat catre succes echipa sa nu admitea agenţi exteriori,uşa vestiarului era închisă pentru absolut oricine.A facut-o in Porto,apoi în Londra.Însă în Anglia a dat peste Abramovich avid deasemenea de protagonism.Acolo a început să se deterioreze relaţia dintre cei doi:ziarele scriau doar despre puternicul,irezistibilul Mourinho şi nu despre magnatul rus.Acesta este startul marii caderi a provocatorului portughez.Însă pentru a putea vorbi de caderi ,trebuie să vorbim şi de cum s-a urcat spre glorie.

Chelsea a lui Mourinho:contraatcul cel mai rapid pe care eu personal l-am văzut vreodată.Rigiditate defensivă,controlul tactic al tuturor situaţiilor.Şi viteză:a o vede a jucănd pe gazon era ceva incredibil.Un 1-4-3-3 in maxima sa expresie:spectacolul apărării.A îi înscrie un gol lui Chelsea era un adevărat supliciu,a trece peste distanţa perfectă şi peste sincronizarea dintre linii era aproape imposibil.Maniera cu care domina fotbalul era invidiată de o Europă întreagă şi toţi analişti au fost de parere că a fost un adevărat păcat să coincidă două echipe atăt de bune Chelsea şi Barcelona în aceeaşi perioadă fotbalistică.Însă a apărut Liverpool-ul lui Rafa Benitez.Nu erau superiori însă au avut mai mult noroc in momentele determinante.A fos coşmarul lui Chelsea.

Acel Chelsea realiza o presiune afixiantă pe tot terenul.Toţi jucătorii îşi dominau rolul:o maşină.Nu era Porto care căştigase Champions:era o creatură din altă dimensiune.Jose era ,împreuna cu Rafa Benitez ,cel mai bun antrenor tactic din Europa(probabil încă este),însă vedea lucrurile mai clar.Spaniolul urmărea fotbalul sacrificiului total,portughezul era un asasin feroce.Expert în a găsi punctele slabe al rivalului,aplica lovituri mortale.Aşa căştiga foarte uşor în Anglia,aşa a eliminat Barcelona în primul sezon al lui Rijkaard acolo.Până în cale a apărut Liverpool.Fotbalul nu e precizie,nu e matematică:se poate vizualiza,insă e dificil de a da sentinţa definitivă,sunt prea multe detalii.Că acel Liverpool a câştigat Champions League şi Chelsea a rămas cu buza umflată este de domeniul inexplicabilului.

Din acel moment ,exact acele mici detalii au fost cele care i-au tras"clapa" lui Mourinho.Benitez a căstigat o Ligă Europeană cu Traore ca fundaş lateral,Mourinho a pierdut şansa lui cu Del Horno pe aceeaşi poziţie.Naşterea starului Messi a scufundat Chelsea anul viitor:o eroare transferul lui Del Horno,cel care îl lua cu fulgi cu tot pe noul Maradona-Messi in optimi de ligă.Out of game şi Chelsea nu a mai fost niciodată aceeaşi echipă.

Agresivitatea verbală contra talentelor actoriceşti ale lui Messi nu le-a plăcut nici lui Abramovich nici lui Peter Kenyon ,şeful direct al lui Mourinho.Au început să se distanţeze de Mourinho:îi dăduseră prea mulţi bani,prea multe transferuri,pentru a crede scuzele portughezului.A venit vara următoare şi obsesia comună de a căştiga a lui Roman şi Mourinho se bifurcă:fiecare avea drumul lui.Abramovich îl vroia pe Roberto Carlos,îl tenta Ballack,avea nevoie de marle său prieten Shevcenko.Mourinho nu îi dorea pe nici unul dintre cei trei,cel mult pe german,deşi se temea că sosirea lui îl va afecta pe Lampard şi va altera echilibrul în vestiar.A reuşit să îl schimbe pe Roberto Carlos cu Ashley Cole şi s-a văzut nevoit să îl înghită pe ucrainian.Orice politică de control salarial a sărit în aer,ermetica lui Mourinho s-a fisurat şi a inceput să slăbească şi uniunea vestiarului.Sheva era copilul protejat de Abramovich,prietenia lor era privită cu gelozie de ceilalţi fotbalişti care îl acuzau pe atacant că "turna" dinspre vestiar spre patron.

Abramovich vroia cu orice preţ Champions League.Mourinho ,idem,însă masacrând Barcelona,echipa momentului.Şi-a montat echipa pentru acest obiectiv,a schimbat sistemul intr-un 1-4-4-2 dur care atâtea daune le făcea catalanilor.După eliminarea din sezonul anterior,tragerea la sorţi prin care Barcelona pica în grupă cu Chelsea l-a entuziasmat pe portughez:răzbunarea era aproape.Este răzbunarea care alimentează grandoarea sa,este setea de revanşa care face din Mourinho un căştigător.Şi Barcelona este distrusă,reuşind să iasă din grupe doar cu un norocos gol al lui Messi în ultimile minute ale partidei cu Werder Bremen.

Istoria este în schimbare totuşi.Cu o echipă fantastică,continuă cu acel 4-4-2,apar problemele pe benzi şi se pierde din viteza contraatacurilor.Toţi atacă pe centru,se măreşte posesia mingii şi Chelsea devine plictisitoare.In multe momente ale meciurilor pare că nu ştie ce joacă.Câştigă doar pe două căi:faze fixe unde Terrz este fundamental şi sosiri din linia de mijloc.Rezultatele de 1-0 se succed,rivalii nu mai sunt făcuţi KO,dimpotrivă,le rămân vii până în ultimul minut.Tribunele nu se mai ridică la goluri ci din plictiseală.Se câştigă partide, insă acum se suferă.

Baloane largi pe Drogba şi cautarea fazei secunde.Prea puţin pentru investiţiile făcute,multe milioane pentru puţin fotbal.Ceva inadmisibil pentru o aşa echipă şi un aşa antrenor.

Dacă mai lipsea ceva era o adevarată plagă de leziuni.Mourinho cere întăriri urgente în decembrie 2006.Şi explodeaza simultan cele două fronturi de război:cautarea de jucatori şi bomba Shevchenko care,în faţa presei,afirmă că este pregătit să îşi facă bagajele"În Italia valorează fotbalul meu,dacă aici nu sunt dorit,mă întorc acolo".O lună mai tărziu nu numai că nu anesteziază efectul primelor declaraţii,mai intoarce puţin cuţitul în rană"Mă simt atacat din toate părţile".Antrenorul nu îl înţelege,colegii nici ei,însă Andrei are susţinerea lui Abramovich şi asta în Stamford Bridge este de ajuns.Războiul este pornit şi Roman apelează la marele său atu: opreşte robinetul
de bani,transferurile nu sosesc,accidentările lui Terry,Cech şi Carvalho nu sunt acoperite.Mourinho pune nume pe masă:Buffon ,chiar Trezeguet pentru a întări ofensiva......însă nimic.


Aici opresc prima parte a acestui articol şi am o rugăminte:lasa-ţi macar o vorbă,o înjurătură ceva la adresa barmanului, să ştim că a-ţi trecut prin localul nostru.Dacă nu se poate,nici o problemă,vă înţelegem,mai este bere in Tikitaka :).Măine revenim şi cu cea de-a doua parte a acestui articol.Happy Week-end.